Anulare act de control taxe si impozite

Prin sentinta civila nr. 252 din 23.04.2008 T r i b u n a l u l B a c a u a hotarat urmatoarele:

1. a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. E. S.R.L. B, str. (...) in contradictoriu cu paratele Directia Generala A Finantelor Publice B si Activitatea De Control Fiscal B;


2. a anulat decizia nr. 36/02.02.2007 emisa de Directia Generala Fiscala Publica si decizia de impunere nr. 533/21.11.2007 emisa de Activitatea de Control Fiscal B, privind obligatiile fiscale suplimentare de 122.645 lei;


3. a dispus restituirea cautiunii, in suma de 4,485.30 Ron, depusa la C.E.C. S.A. cu recipisa nr. (...)/1 din data de 24.04.2007;


4. a obligat in solidar paratele sa achite reclamantei suma de 2004 lei cu titlul de cheltuieli de judecata .

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin raportul de inspectie fiscala nr. 3349/29.11.2006, Structura de administrare fiscala - Activitatea de Control Fiscal B a stabilit in sarcina reclamantei obligatii de plata suplimentare in valoare totala de 122.645 lei din care 42.869 lei impozit pe profit, 14.134 lei majorari de intarziere aferente precum si 50.907 TVA si 14.735 lei majorari intarziere aferente.

In baza acestui raport a fost emisa decizia de impunere 533/21.11.2007 care a fost contestata de catre reclamanta. Prin decizia nr. 36/02.02.2007, parata D.G.F.P. B a respins ca neintemeiata contestatia reclamantei. S-a retinut urmatoarele:

Controlul financiar a fost efectuat inopinat ca urmare a adresei 30.2030/B din 18.05.2006 a Garzii Financiare - Comisariatul Regional B, deoarece garzile financiare din judetele S, A, B, T si I au comunicat ca societatile comerciale din judetele respective nu au avut relatii comerciale cu reclamanta, iar facturile fiscale emise de furnizorii reclamantei nu apartin firmelor respective. Atat pentru faptul ca unii furnizori nu au achizitionat facturile de la Imprimeria Nationala sau pentru ca societatile de furnizare nu sunt inscrise in baza de date . ale Directiilor Finantelor Publice al judetelor respective.

Inspectia fiscala a avut in vedere facturile aferente lunilor aprilie-mai, iunie-decembrie 2005 care insumeaza o valoare totala de 318.841,45 lei din care TVA, 50.907 lei pentru produse achizitionate de la S.C. D. S.R.L. S, S.C. V. Com S.R.L. A, S.C. G. J. S.R.L. O, S.C. T. S.R.L. T, S.C. Compania E. S.R.L. I si S.C. E. E. S.R.L. I.

Chestiunea de drept dedusa judecatii este aceea daca reclamanta are dreptul de a deduce TVA inscrisa in aceste facturi si pe cale de consecinta daca in mod corect s-au stabilit de catre organul de control obligati de plata suplimentare respectiv TVA plus majorarile aferente, si tot ca o consecinta a neluarii in seama a acestor facturi a majorarii bazei de impozitare a impozitului pe profit si stabilirea impozitului pe profit suplimentar ce formeaza obiectul cauzei.

Calitatea de document justificativ este data de dispozitiile prevazute de art. 6, alin 1 si 2 din Legea nr. 82/1991 si art. 21 alin.4, lit. f din Codul fiscal. Din raportul de expertiza contabila rezulta ca reclamanta a inregistrat in contabilitate toate facturile pentru bunurile achizitionate, operatiunea neputand fi ``fictiva``, realitatea acesteia fiind dovedita de faptul ca bunurile au intrat in procesul tehnologic respectiv in executarea lucrarilor de constructie beneficiarilor C.E.T B si Complexul N. J. B. B.

Pe de alta parte se mai constata ca organele de urmarire si cercetare penala au analizat ``realitatea operatiunilor`` atunci cand au dispus neinceperea urmaririi penale a administratorilor reclamantei pentru infractiunea de evaziune fiscala, in plus se mai constata ca si garzile financiare ale celorlalte judete care au solicitat inspectia fiscala a reclamantei au detinut date eronate cu privire la societatile mentionate anterior.

Se constata ca in mod incorect paratele au facut aplicarea dispozitiilor art. 21 alin. 4 lit. f Legea nr. 571/2003, privind nedeductibilitatea cheltuielilor inregistrate in contabilitate care nu au la baza un document justificativ.

In termen legal impotriva hotararii tribunalului, a formulat recurs, parata Directia Generala a Finantelor Publice B, scutit de plata taxei de timbru in temeiul dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, in motivarea caruia a aratat urmatoarele:

In urma operatiunilor economice efectuate de reclamanta cu S.C. D. S.R.L. S, S.C. V. Com S.R.L. A, S.C. G. J. S.R.L. O, S.C. T. S.R.L. T, S.C. Compania E. S.R.L. I si S.C. E. E. S.R.L. I au fost inscrise in contabilitatea reclamantei facturi fiscale care nu au calitatea de documente justificative; prin urmare, sumele astfel inscrise nu sunt admise la deducere. Desi in fasa instantei de fond s-au invocat dispozitiile art. 2 lit. F din Legea nr. 241/2005 din care rezulta ca operatiunile economice evidentiate in contabilitatea reclamantei sunt fictive, instanta de fond s-a rezumat la unica precizare, de altfel eronata, ca ,,daca au fost inregistrate in contabilitate, operatiunile economice nu pot fi fictive``.

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 responsabilitatea pentru inregistrarea in contabilitate a operatiunilor din anul 2005, consemnate in formularele de facturi fiscale avand inscrise ca entitati emitente cei 7 furnizori, revine administratorilor reclamantei, raspundere angajata prin intocmirea si semnarea documentelor justificative generate de formularele de facturi fiscale in cauza, conform art. 6 alin. 2 din aceeasi lege.

Instanta nu a tinut seama nici de dispozitiile art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal, desi aceste dispozitii au caracter obligatoriu si sunt aplicabile in cauza.

Instanta nu a avut in vedere nici faptul ca nimeni nu a contestat inscrierea facturilor in contabilitate, ci existenta sau inexistenta documentelor justificative privind operatiunile economice efectuate de reclamanta si legalitatea acestor documente.

Ori, din constatarile organelor fiscale, in urma verificarii si corelarii datelor culese de Garda Financiara din judetele unde societatile furnizoare isi aveau sediul, rezulta ca documentele justificative nu intrunesc conditiile legale: furnizorii nu figureaza in baza de date a ORC; furnizorii nu au avut relatii cu reclamanta; furnizorilor nu le-au fost alocate formulare de facturi fiscale cu seriile si numerele verificate; formularele de chitante nu sunt probate cu alocari de serii si numere pentru furnizorii in cauza.

Examinand recursul promovat pentru motivele aratate si din oficiu, in conditiile art. 304, 3041 Cod procedura civila, instanta il apreciaza ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

Cu ocazia controlului efectuat de organele de inspectie fiscala la S.C. E. S.R.L. B s-a constatat ca in perioada aprilie - mai, iulie decembrie 2005 aceasta a achizitionat diverse materiale aferente lucrarilor din domeniul constructii - instalatii de la urmatorii furnizori : S.C. D. S.R.L. S, S.C. V. COM S.R.L. A, S.C. G. J. S.R.L. O, S.C. T. S.R.L. T, S.C. COMPANIA E. S.R.L. I, S.C. (...) E. S.R.L. I, S.C. D. METAL S.R.L. I, apreciindu-se ca operatiunile consemnate in documentele contabile ale societatii - reclamante sunt nereale, inscrisurile intocmite fiind fictive, in sensul dispozitiilor art. 2 lit. f din Legea 241/2005.

Esential pentru stabilirea obligatiilor fiscale ale reclamantei este constatarea operatiunilor economice consemnate in documentele contabile ale societatii.

In acest context se impune analiza probatoriului cauzei sub aspectul relatiilor comerciale desfasurate de catre intimata - reclamanta cu cele 7 societati furnizoare mentionate mai sus.

Verificarile efectuate la societatile aratate au relevat imprejurarea ca acestea nu au avut relatii comerciale cu intimata - reclamanta, facturile, despre care intimata a sustinut ca au fost emise de catre acestea, neapartinand firmelor respective.

Astfel, din nota inregistrata sub nr. (...)/14.02.2006 la Garda Financiara S rezulta ca, in urma examinarii documentelor S.C. D. S.R.L. S, aceasta nu a ridicat si nu a utilizat facturile fiscale inscrise in contabilitatea intimatei, existand reconcordante si cu privire la numarul de inregistrare la Oficiul Registrului Comertului, codul fiscal si sediul societatii. de asemenea, administratorul societatii, E. B. O., a declarat ca nu cunoaste societatea - intimata, nu a avut relatii comerciale cu aceasta, toate documentele cu regim special ridicate de la furnizorii de astfel de imprimate figurand inregistrate in fisa de magazie a documentelor cu regim special.

Situatia este similara in ceea ce priveste celelalte societati : S.C. V. COM S.R.L. A, avand in vedere adresa nr. (...)/AR/16.02.2006 emisa de Garda Financiara A si declaratia administratorului societatii, E. B. M.; S.C. G. J. S.R.L. O - adresa nr. (...)/21.02.2006 a Garzii Financiare B si declaratia administratorului E. G.; S.C. T. S.R.L. T - adresele nr. (...), (...)/16.02.2006 emise de Garda Financiara T, S.C. D. METAL S.R.L. I, S.C. COMPANIA E. S.R.L. I si S.C. (...) E. S.R.L. I - adresa nr. (...)/IS/31 martie 2006 emisa de Garda Financiara I.

In baza acestor verificari instanta apreciaza ca nu este dovedita realitatea operatiunilor economice consemnate in documentele financiar - contabile ale societatii intimatei - reclamante.

Aprecierile expertilor consemnate in rapoartele de expertiza contabila efectuate cu ocazia cercetarilor penale, cat si a judecatii in fond a cauzei, pentru a avea forta probatorie corespunzatoare rasturnarii constatarilor organului de control, trebuiau intemeiate pe inscrisuri doveditoare ale eventualelor modificari ale situatiei emitentilor facturilor.

Astfel, aceste aprecieri nu reprezinta decat speculatii asupra situatiei de fapt ce a generat litigiul, neputand fi concretizate sub aspect probatoriu, prin depunerea de contracte comerciale sau confirmarea relatiilor comerciale de catre administratorii societatilor furnizoare.

In ce priveste modul de achizitionare a facturilor prezentate ca documente justificative, avand in vedere relatiile comunicate de furnizori acestor documente cu regim special, in sensul ca nu au fost achizitionate de unele din societatile mentionate anterior, instanta retine un alt aspect care coroborat cu cele indicate anterior conduce la concluzia fictivitatii operatiunilor economice consemnate in facturile invocate de catre intimata - reclamanta, avand in vedere sensul dat expresiei de operatiune fictiva prin dispozitiile art. 2 lit. f din Legea 241/2005.

Sustinerile referitoare la folosirea materialelor achizitionate la efectuarea lucrarilor contractate de D. B si S.C. S. CENTRAL S.A. P N nu prezinta relevanta in cauza, intrucat determina raporturi juridice distincte cu partenerii comerciali aratati, cu consecinte diferite asupra obligatiilor legale de colectare a T.V.A. si de calculare a impozitului pe profit, indiferent de modul de dobandire a acestor bunuri .

Referitor la conotatiile penale ale activitatii administratorilor societatii, in conditiile in care prin ordonanta din 26 iulie 2007 data in dosarul 7210/P/2006 al Parchetului de pe langa J u d e c a t o r i a B a c a u s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestora, instanta apreciaza ca limita investirii cu judecata prezentei cauze este determinata de raporturile juridice fiscale intemeiate pe operatiunile economice constatate de facturile fiscale invocate de catre intimata ca dovada a tranzactiilor intervenite. Constatarile instantei de contencios administrativ vor produce efectele recunoscute de dispozitiile speciale de drept material fiscal, fiind exceptate doar cele privitoare la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.

De asemenea, pentru calificarea ca documente justificative a facturilor analizate, societatii ii revenea obligatia de a verifica toate elementele ce conduc la confirmarea calitatii de document justificativ, potrivit dispozitiilor art. 6 al. 2 din Legea 82/1991 in forma in vigoare la data emiterii facturilor, in scopul invocarii dreptului de deducere a T.V.A.

Imprejurarea ca facturile prezentate respecta, sub aspect formal, conditiile impuse de dispozitiile art. 155 al. 8 Cod fiscal, nu conduce prin ea insasi la indreptatirea societatii la deducerea T.V.A. sau modificarea bazei de impunere in ce priveste stabilirea impozitului pe venit, in conditiile in care nu a fost dovedita existenta operatiunilor economice consemnate in documentele intocmite.

Avand in vedere aceste imprejurari, precum si dispozitiile legale aplicabile, instanta apreciaza ca raportul de inspectie fiscala intocmit la data de 20 noiembrie 2006 de Directia Generala a Finantelor Publice - Activitatea de Control Fiscal, decizia de impunere nr. 533/21 noiembrie 2006 si decizia nr. 36/02 februarie 2007 sunt conforme dispozitiilor art. 6 din legea 82/1991, stabilind masurile corespunzatoare dispozitiilor art. 19 al. l, art. 21 al. 4 lit. f, art. 145 al. 8 din Legea 571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare.

In consecinta, in temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedura civila, va fi admis recursul, va fi modificata in parte sentinta recurata, in sensul respingerii actiunii ca nefondate, instanta de fond apreciind eronat situatia de fapt rezultata din probatoriul cauzei, aplicand in consecinta dispozitiile legale incidente.

Vor fi mentinute dispozitiile sentintei recurate cu privire la restituirea cautiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite recursul contencios administrativ declarat de recurenta-parata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B, cu sediul in B,(...)-3, judetul B, impotriva sentintei civile nr. 252 din 23 aprilie 2008, pronuntata de T r i b u n a l u l B a c a u in dosarul nr(...), in contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. E. S.R.L. B, cu sediul in B,(...), judetul B si intimata-parata ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL B, cu sediul in B,(...)-3, judetul B.

Modifica in parte sentinta civila nr. 252 din 23.04.2008 a T r i b u n a l u l u i B a c a u.

Respinge actiunea ca nefondata.
Mentine dispozitiile sentintei referitoare la restituirea cautiunii.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din 15 ianuarie 2009.