Natura juridica a redeventei. Termenul de prescriptie aplicabil

Prin urmare, creanta nascuta din contractul de concesiune nu are natura unei creante fiscale, ci este o creanta comerciala careia i se aplica regulile de drept comun privitoare la prescriptia extinctiva.


Nota : Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 la data de 1 octombrie 2011

Prin sentinta comerciala nr. 12/2011 a Curtii de Apel Galati, Sectia comerciala, maritima si fluviala, s-a admis actiunea in anulare formulata de reclamantul Serviciul de Transport Public Local de Calatori si Administrare Portuara Braila, in contradictoriu cu parata SC TCFI SRL si, in consecinta, s-a anulat in parte hotararea arbitrala nr. 9/2010 a Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Braila, numai in ceea ce priveste admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune privind suma de 160.469 lei, redeventa aferenta anului 2005, suma de 852.577,42 lei majorari de intarziere aferente redeventei pe anul 2005, suma de 7459,94 lei majorari de intarziere aferente redeventei datorate pentru anul 2007 si suma de 30.888 lei reprezentand garantie de buna executie.

In rejudecare, s-a admis capatul de cerere privind redeventa aferenta anului 2005 si a fost obligata parata SC TCFI SRL la plata sumei de 160.469 lei reprezentand redeventa pentru anul 2005 catre reclamanta Serviciul de Transport Public Local de Calatori si Administrare Portuara Braila. Au fost respinse capetele de cerere avand ca obiect penalitati de intarziere in cuantum de 852.577,42 lei aferente redeventei pe anul 2005, penalitati de intarziere in cuantum de 7459,94 lei aferente redeventei pe anul 2007 si garantia de buna executie in suma de 30.888 lei pentru primul an de activitate, ca fiind nefondate. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotararii arbitrale.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea de apel a avut in vedere ca la 21.05.2010 s-a inregistrat la Camera de Comert, Industrie si Agricultura Braila, sub nr. 450/2010 cererea de arbitrare a reclamantei Serviciul de Transport Public Local de Calatori in contradictoriu cu TCFI SRL.

Initial, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 1365.065,96 lei reprezentand redevente si penalitati.

Prin cererea precizatoare reclamanta si-a redus catimea obiectului cererii solicitand obligarea paratei la plata sumei de 1.361.192 lei reprezentand:

-140.058,50 lei redeventa restanta pentru perioada decembrie 2008-martie 2010;
-160.469,00 lei redeventa pentru anul 2005; -852.577,42 lei majorari de intarziere pentru anul 2005, calculate pana la 01.09.2008; -183.222,04 lei majorari de intarziere pentru anul 2007 calculate pana la 30.09.2008; -30.888 lei garantia de buna executie a contractelor de concesiune nr. 5 si 6 din 25.02.2005.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca potrivit contractelor nr. 5/2005 si 6/2005 reclamanta, in calitate de concedent, a concesionat paratei transportul public de calatori cu minibuse si microbuse pe raza Municipiului Braila. S-a mai aratat ca incepand cu data de 01.03.2005 parata a desfasurat activitatea de transport public local neintrerupt prin curse regulate si ca, desi prin contractele mentionate ii revenea paratei obligatia de a achita o redeventa, aceasta a ignorat sa achite la timp si integral aceasta redeventa.

In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 969 si urm. C. Civ.

In apararea sa parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la sumele reprezentand redeventa aferenta perioadei 2005 - aprilie 2010 in cuantum de 160.469 lei precum si a penalitatilor de intarziere aferente acestei perioade in cuantum de 852.577,42 lei, in temeiul art. 3 din Decretul 167/1958.

Pe fond, cu privire la celelalte pretentii aceasta a aratat ca in ceea ce priveste penalitatile de intarziere aferente perioadei mai-decembrie 2007 acestea sunt nejustificate intrucat aceasta a solicitat reclamantei amanarea la plata a redeventei, amanari la plata care au fost acceptate tacit de catre reclamanta.

Parata a aratat ca recunoaste o datorie de 134.036,50 lei si in acest sens a solicitat admiterea in parte a cererii cu privire la aceasta suma.

Prin hotararea arbitrala nr. 9/2010 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial Braila s-a admis exceptia de prescriptie a dreptului la actiune privind suma de 160.469 lei reprezentand redeventa aferenta anului 2005 cat si suma de 852.577,42 lei majorari de intarziere aferente redeventei pe anul 2005 si suma de 7.459,94 lei majorari de intarziere aferente redeventei datorate pentru anul 2007 calculate pana la data de 21.05.2007 precum si suma de 30.888 lei reprezentand garantie de buna executie.

S-a admis, in parte, cererea de arbitrare restransa si modificata, formulata de reclamanta Serviciul de Transport Public Local de Calatori impotriva paratului SC TCFI SRL.

S-a dispus obligarea paratului sa plateasca reclamantului suma de 134.036,50 lei cu titlu de redeventa aferenta perioadei februarie 2009 - iulie 2010 si 2731 lei cheltuieli de arbitrare.

Pentru a hotari astfel, Tribunalul arbitral a retinut culpa paratei in neplata redeventei stabilite prin conventia partilor insa s-a constatat ca potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul 167/1958, dreptul la actiune se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege si potrivit alin. (2) ``Stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiuni accesorii``. Avand in vedere art. 3 din acelasi act normativ termenul de prescriptie aplicabil in cauza este de 3 ani, asa incat fiind incidente dispozitiile aratate mai sus tribunalul arbitral a respins ca prescrise pretentiile reclamantei cu privire la redeventa datorata pentru anul 2005 in cuantum de 160.469 lei, penalitati de intarziere aferente neplatii redeventei pe anul 2005 in cuantum de 852.577,42 lei, precum si pentru suma de 7459,94 lei penalitati aferente redeventei datorate pentru anul 2007 calculate pana la data de 21.05.2007 si pentru suma de 30.088 lei reprezentand garantie de buna executie.

In privinta sumei de 175.762,10 lei reprezentand diferenta de majorari de intarziere aferente anului 2007 calculate de la data de 21.05.2007 pana la 30.09.2008, tribunalul a constatat ca din inscrisurile depuse de parata rezulta ca aceasta a depus lunar cerere de amanare a platii redeventelor, cereri care au fost inregistrare de reclamanta.

Potrivit sustinerilor facute de reprezentantul legal al reclamantei in sedinta din 8.10.2010 aceste cereri de esalonare au fost acceptate tacit astfel incat pretentiile formulate sunt nefondate, acceptarea tacita producand efecte in sensul amanarii scadentei debitului principal astfel incat majorarile de intarziere nu sunt datorate.

In privinta celorlalte pretentii, cum conventiile legal facute au valoare de lege pentru partile contractante potrivit art. 969 C.civ. deopotriva aplicabil si dreptului comercial si intrucat nu si-a adus la indeplinire obligatia de plata a redeventei pentru suma de 134.036,50 lei aferenta perioadei februarie 2009 - iulie 2010, actiunea a fost admisa in parte si a fost obligata parata la plata acestei sume, iar ca parte cazuta in pretentii a fost obligata si la plata cheltuielilor de arbitrare stabilite proportional cu valoarea pretentiilor admise in cuantum de 2731 lei din taxa de arbitrare.

Impotriva acestei hotarari a formulat actiune in anulare reclamanta Serviciul de Transport Public Local de Calatori de Administrare Portuara Braila inregistrata la Tribunalul Braila sub nr. x17/113/2011.

Prin sentinta nr. 126/05.05.2011 pronuntata de Tribunalul Braila s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Braila si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta Serviciul de Transport Public Local de Calatori si Administrare Portuara in contradictoriu cu parata SC TCFI SRL, in favoarea Curtii de Apel Galati.

Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca potrivit art. 365 alin. (1) C.proc.civ. competenta de a judeca in prima instanta actiunea in anulare revine instantei judecatoresti imediat superioare celei prevazute la art. 342 C.proc.civ., in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul . Cum aceasta instanta este Curtea de Apel Galati s-a declinat competenta materiala in favoarea acestei instante.

La Curtea de Apel Galati cauza s-a inregistrat sub nr. x17/113/2011.

Prin actiunea in anulare formulata, reclamanta a criticat hotararea arbitrala pentru nelegalitate si netemeinicie in ceea ce priveste sumele retinute ca fiind prescrise. Sub aspectul prescriptiei, parata a aratat ca pentru redeventa aferenta perioadei 2005 - aprilie 2007 in cuantum de 160.469,00 lei dreptul reclamantei la actiune sau de a cere executarea silita s-a prescris conform art. 3 si 7 din Decretul 167/1958. Aceeasi situatie este si in legatura cu penalitatile de intarziere aferente perioadei mai-decembrie 2007.

In vederea solutionarii actiunii s-a atasat dosarul nr. x/2010 al Curtii de Arbitraj Comercial Braila in care s-a pronuntat hotararea arbitrala nr. 9/2010 ce face obiectul actiunii in anulare deduse judecatii.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate si a apararilor formulate, Curtea de apel a retinut ca redeventele din concesiuni intra in categoria taxelor speciale prevazute de art. 248 lit. h) din Codul fiscal. Fiind o taxa speciala in sensul prevazut de art. 248 lit. h) C. fisc., termenul de prescriptie a dreptului asupra creantei fiscale este de 5 ani conform art. 91 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Astfel, nu au fost primite apararile paratei potrivit carora creanta nascuta din contractul de concesiune nu are natura unei creante fiscale, ci este o creanta comerciala careia i se aplica regulile de drept comun privitoare la prescriptia extinctiva. Parata a incheiat contractul de concesiune cu o autoritate a administratiei publice locale, Consiliul Local Braila prin Serviciul de Transport Public Local de Calatori, iar redeventa datorata, element esential al contractului de concesiune, se face venit la bugetul local al unitatii administrativ teritoriale, fiind inclusa in categoria taxe speciale prevazute de art. 248 lit. h) C. fisc. Clauza compromisorie stipulata in contract nu este de natura sa afecteze natura creantei decurgand din neplata redeventei.

Posibilitatea inserarii unei atare clauze in contractul de concesiune este conferita partilor chiar prin normele speciale care reglementeaza contractul cadru de concesiune a serviciului public de calatori respectiv art. 20.2 cap.9, anexa 4 din H.G. 828/2003 privind concesionarea serviciului regulat de transport public local de calatori, in forma in vigoare la data incheierii contractelor.

Asa fiind, retinand ca redeventa datorata de parata autoritatii publice locale are natura unei creante fiscale conform art. 2 lit. ``h)`` coroborat cu art. 248 lit. ``h)`` din codul fiscal rezulta ca pentru creanta pretinsa in suma de 160.469 lei constand in redeventa restanta pentru perioada martie 2005 - decembrie 2005, conform facturii fiscale nr. 4414147 din 30.10.2008 nu s-a implinit termenul de prescriptie de 5 ani. Analizand tabelul depus de reclamanta si necontestat de parata cuprinzand sumele datorate cu titlu de redeventa, pe anul 2005 si penalitatile de intarziere aferente Curtea de apel a constatat ca parata SC TCD IMEX SRL a platit redeventa aferenta si lunilor martie, aprilie, mai 2005, cu intarzierile consemnate in tabel .

In ceea ce priveste luna iunie 2005 din suma datorata in cuantum de 25.740 lei s-au efectuat plati partiale la datele de 29.12.2005, 14.03.2006, 15.03.2006 si 04.04.2006 ramanand un rest neachitat de 6.029 lei.

In realitate potrivit tabelului depus atat la dosarul de arbitraj cat si la fond rezulta ca suma de 160.469 lei reprezentand redeventa pe anul 2005 este aferenta lunii iunie 2005, respectiv suma de 6029 lei si lunilor iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2005 in suma de 25.740 lei/luna.

Cum ultima rata neachitata in totalitate este din luna iunie 2005, scadenta acesteia s-a implinit la data de 15.07.2005, iar actiunea arbitrala a fost formulata la data de 21.05.2010 astfel ca termenul de prescriptie de 5 ani s-ar fi implinit succesiv incepand cu luna iulie 2010 pana in ianuarie 2011. Mai mult pentru platile partiale efectuate in contul redeventei aferente lunii iunie 2005 cursul prescriptiei s-a intrerupt si un nou termen de prescriptie a inceput sa curga de la data ultimei plati efectuate, 04.04.2006 [art. 92 alin. (1) din O.G. 92/2003 raportat la art. 16 lit. a) din Decretul 167/1958].

Rezulta ca actiunea arbitrala a fost formulata la data de 21.05.2010 inauntrul termenului de prescriptie de 5 ani. Prin urmare, in mod gresit a considerat Tribunalul arbitral ca suma pretinsa cu titlu de redeventa aferenta anului 2005 este prescrisa.

Retinand ca pe calea actiunii in anulare reclamanta a criticat doar sumele ce au constituit obiectul exceptiei prescriptiei, iar alte motive nu au fost invocate, Curtea a anulat in parte hotararea arbitrala in limitele motivelor invocate.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata SC TCFI SRL Braila care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticand hotararea Curtii de apel sub aspectul gresitei calificari a naturii juridice a creantei, cu consecinte asupra termenului de prescriptie .

Inalta Curte de Casatie si Justitie, analizand decizia atacata prin prisma criticii formulate, a constatat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Recursul vizeaza un singur aspect si anume ``calificarea`` data de Curtea de Apel Galati creantei in discutie, respectiv pretul contractului de concesiune si evident prescrierea dreptului la actiune privind creanta aferenta anului 2005.

Redeventa pe care recurenta o achita are natura juridica a unei ``chirii`` care s-a nascut in urma unei licitatii, concretizate si finalizate printr-un contract, o conventie . Nu este o taxa stabilita de autoritatea publica, in ceea ce priveste cuantumul ei, asa cum este stabilit de catre codul fiscal cuantumul (procentul) taxelor de natura fiscala. Mai mult decat atat, codul fiscal nu prevede ca acest tip de redeventa ca fiind o creanta fiscala.

Prin incheierea contractului, recurenta nu a intrat intr-un raport de drept fiscal cu autoritatea locala. Actul incheiat nu este deci unul unilateral, ci bilateral, sinalagmatic, de vreme ce sunt stabilite drepturi si obligatii reciproce, pretul precum si celelalte obligatii care nu pot fi considerate impozite sau taxe, in speta nefiind vorba de o creanta fiscala ci, de sume rezultand din contractele incheiate cu reclamanta, obligatie contractuala supusa normelor de drept privat.

In cazul creantelor fiscale, obligatia concreta de plata se naste dintr-un act care se numeste generic titlu de creanta, ori in speta obligatia de plata a s-a nascut din contract .

Titlul de creanta fiscala este un act de impunere si are natura juridica a unui act unilateral de drept financiar public, ori in cauza de fata actul nu este nicidecum unilateral, ci este o conventie . De altfel chiar codul de procedura fiscala defineste in mod clar atat titlul de creanta cat si creanta fiscala, iar creanta ce face obiectul prezentei cauze nu este o creanta fiscala.

Creanta in litigiu este un venit nefiscal. Acest lucru se poate constata din chiar bugetul de venituri si cheltuieli al Municipiului Braila (Hotararea nr. 62/21.02.2011), care a fost depusa la dosarul cauzei, in care se stabileste clar ca veniturile din concesiuni si inchirieri nu sunt venituri fiscale. Acelasi lucru rezulta si din Hotararea nr. 178/18.06.2010 privind aprobarea criteriilor de evaluare si selectie pentru atribuirea Contractului de delegare a gestiunii traseelor secundare de transport, unde, de asemenea, in mod clar se prevede ca relatia contractuala dintre partile prezentului litigiu nu are sub nici un aspect caracter fiscal.

O creanta fiscala isi are ca izvor un titlu de creanta emis de organele competente, iar colectarea creantelor fiscale (procedura care se face doar in baza unui titlu de creanta, care stabileste si individualizeaza creanta fiscala) se realizeaza direct prin executare silita, in cazul in care debitorul nu-si executa de bunavoie obligatia fiscala, fara interventia instantelor de judecata, situatie in care noi nu ne regasim.

In speta, intimata nu este un organ fiscal, nu emite titluri de creanta si nici nu are in competenta sa actiuni de executare silita. De altfel, in situatia in care s-ar admite ca aceasta creanta ar fi o creanta fiscala, ar fi trebuit in mod obligatoriu sa existe un titlu de creanta, asa cum s-a aratat si cum o stabileste si codul de procedura fiscala in cuprinsul art. 110 alin. (2), dar in situatia de fata nu exista un astfel de act administrativ-fiscal.

Tot in aceeasi ordine de idei, chiar Curtea de Apel Galati a aratat in motivarea hotararii pronuntate, ca temeiul pentru aceste plati era factura (deci nicidecum un titlu de creanta, or factura fiscala nu poate fi asimilata unui titlu de creanta asa cum este definit de codul fiscal) si retine ca ``reclamanta nu a inteles sa emita facturi fiscale succesive pentru plata redeventei datorata de parata lunar, situatie care echivaleaza cu o acceptare tacita a intarzierii la plata a redeventei pentru anul 2005 pana la momentul emiterii facturii in anul 2008``.dar aceste considerente vin in totala contradictie cu calificarea data de instanta creantei in discutie. In situatia in care s-ar fi considerat ca aceasta creanta este o creanta fiscala, atunci ar fi trebuit sa se faca aplicarea prevederilor art.125 C. proc. fisc., dispozitii care sunt imperative si care ar fi presupus in primul rand o cerere temeinic justificata a recurentei prin care sa solicite inlesniri la plata redeventei sau amanarea platii acesteia. Deci, respectand dispozitiile codului de procedura fiscala o ``acceptare tacita a intarzierii la plata`` din partea intimatei nu poate fi luata in calcul in situatia in care creanta ar fi de natura fiscala (creanta aferenta anului 2005).

Pe cale de consecinta, hotararea recurata este vadit nelegala si este rezultatul unei interpretari eronate a legii si aplicarea gresita a dispozitiilor legale, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ. s-a admis recursul declarat de parata SC TCFI SRL Braila impotriva sentintei comerciale nr. 12 din 22 iulie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Galati, Sectia comerciala, maritima si fluviala, a fost modificata sentinta recurata, in sensul ca s-a respins actiunea in anularea hotararii arbitrale nr. 9 din 4 noiembrie 2010 a Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Braila.