Regimul strainilor in Romania. Tolerare. Acordare. Durata.

O.U.G. nr. 194/2002, art. 98

Regimul tolerarii, astfel cum a fost reglementat prin art. 98 din O.U.G. nr. 194/2002, republicata, reprezinta permisiunea de a ramane pe teritoriul tarii, acordata cetateanului strain care nu poate parasi Romania din motive obiective. Tolerarea avand un caracter temporar, nu poate fi prelungita peste momentul incetarii motivului obiectiv pentru care a fost acordata.
Prin actiunea inregistrata la 28 iunie 2005, reclamantul ZQ cetatean chinez, a solicitat anularea deciziei nr.176068/LA/1/3 iunie 2005 emisa de parata Autoritatea pentru Straini din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si obligarea paratei sa-i acorde regimul tolerarii in Romania pe o perioada de 6 luni, cu posibilitati de prelungire, pana la incetarea motivelor care il impiedica sa se intoarca in China.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca indeplineste conditiile prevazute in art.98 - 100 din O.U.G. nr.194/2002 pentru acordarea regimului tolerarii in Romania, intrucat sotia sa are drept de sedere in Romania si respingerea cererii sale de catre autoritatea parata afecteaza viata sa de familie si reprezinta o ingerinta in exercitarea dreptului fundamental la viata de familie .
Prin sentinta civila nr. 216 din 31 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucuresti � Sectia a -VIII-a de contencios administrativ si fiscal a admis actiunea, a anulat decizia nr. 176068/LA/1/3 iunie 2005 emisa de parata si a obligat parata sa-i acorde reclamantului regimul tolerarii in Romania, pe o perioada de 6 luni, cu posibilitati de prelungire, in conformitate cu prevederile in art.100 alin. (1) din O.U.G. nr.194/2002, pana la incetarea motivelor care il impiedica sa paraseasca teritoriul Romaniei.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca situatia reclamantului se incadreaza in prevederile art.99 alin. (1) lit.c) din O.U.G. nr.194/2002, aprobata prin Legea 482/2004, in sensul ca beneficiaza de regimul tolerarii in Romania, datorita existentei unor motive obiective.
Dispozitiile legale susmentionate au fost interpretate de instanta de fond in raport de prevederile art.26 din Constitutia Romaniei si art.8 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, constatandu-se ca reclamantul duce viata de familie in Romania impreuna cu sotia sa, care are drept de sedere si desfasoara activitati comerciale.
Data fiind situatia familiala a reclamantului, instanta de fond a apreciat ca indepartarea acestuia de pe teritoriul Romaniei, dispusa prin decizia contestata, ingradeste dreptul la viata de familie, desi imprejurarile concrete ale cauzei nu dovedesc ca vatamarea adusa dreptului respectiv ar fi o masura necesara si proportionala cu scopul urmarit de autoritatea parata.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs parata Autoritatea pentru Straini din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, solicitand casarea hotararii ca nelegala si netemeinica si pe fond, respingerea actiunii formulata de reclamant.
Recurenta a sustinut ca instanta de fond a aplicat gresit dispozitiile art.98 din O.U.G. nr.194/2002, modificata si completata prin Legea 482/2004, intrucat nu se poate retine existenta unor motive obiective in cazul intimatului, care in mod voit nu a parasit teritoriul Romaniei si nu se afla intr-o imposibilitate obiectiva de a parasi Romania.
De asemenea, recurenta a criticat aplicarea in cauza a prevederilor art.8 alin. (1) din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, aratand ca nu au fost avute in vedere prevederile alin. (2), care permit amestecul unei autoritati publice in exercitarea dreptului la viata de familie, in masura in care acest amestec este prevazut de lege si constituie o masura necesara intr-o societate democratica pentru respectarea ordinii publice.
In sustinerea acestui motiv de recurs, a fost invocata din jurisprudenta CEDO hotararea in cauza Abdulaziz Cabales si Balkandali contra Marii Britanii si s-a aratat ca este legala decizia contestata de intimat, care locuieste ilegal in Romania din noiembrie 2002 si nu a solicitat legalizarea situatiei sale pentru a ramane cu familia sa, prin obtinerea unei vize de reintregire a familiei.
Subliniind caracterul temporar al regimului de acordare a tolerarii, recurenta a aratat ca viata de familie nu poate constitui un motiv obiectiv care il impiedica pe intimat sa paraseasca teritoriul Romaniei, intrucat un asemenea motiv nu poate fi delimitat in timp, astfel incat acordarea tolerarii poate determina efectele unui adevarat drept de sedere.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport si de dispozitiile art.304 si art.3041 Cod procedura civila, Inalta Curte va admite prezentul recurs pentru urmatoarele considerente:
Sesizata sa se pronunte asupra deciziei de respingere a cererii intimatului-reclamant de tolerarea ramanerii sale pe teritoriul Romaniei, instanta de fond a constatat corect indeplinirea conditiilor prevazute de art.98 din O.U.G. nr.194/2002,republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, datorita motivelor obiective pentru care acesta nu poate parasi teritoriul Romaniei.
Circumstantele concrete ale situatiei intimatului au fost apreciate ca reprezentand motive obiective, in sensul definit de alin. (2) al textului de lege susmentionat, ca fiind acele imprejurari independente de vointa strainului, imprevizibile si care nu pot fi inlaturate, din cauza carora acesta nu poate parasi teritoriul Romaniei.
Definitia data de lege motivelor obiective nu cuprinde criterii de identificare sau exemple concrete, astfel incat instanta de fond a interpretat corect prevederea legala, stabilind in functie de probele administrate, ca situatia intimatului se incadreaza in ipoteza juridica reglementata ca temei pentru acordarea regimului de tolerare pe teritoriul Romaniei.
Astfel, s-a avut in vedere ca, desi intimatul nu mai are drept de sedere din 10 noiembrie 2002 si nu beneficiaza de statutul de refugiat, are viata de familie, locuind in Romania impreuna cu sotia sa, de asemenea cetatean chinez, careia i s-a prelungit dreptul de sedere pana la data de 27 august 2007 in scopul desfasurarii de activitati comerciale.
Situatia familiala a intimatului, necontestata in cauza, justifica acordarea regimului tolerarii pe o perioada de 6 luni, intrucat indepartarea acestuia de pe teritoriul Romaniei, i-ar ingradi dreptul la respectarea vietii de familie, prevazut in art.26 din Constitutia Romaniei, republicata si art.8 alin. (1) din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata prin Legea 30/1994.
Recurenta a sustinut neintemeiat conformitatea deciziei sale cu reglementarea cuprinsa in art.8 alin. (2) al Conventiei Europene, care permite ingerinta autoritatii publice in exercitarea dreptului la viata de familie daca este prevazuta de lege si constituie o masura necesara pentru respectarea ordinii publice intr-o societate democratica.
In mod necontestat, masura dispusa de autoritatea recurenta are o baza legala in dreptul intern si indeplineste un scop legitim, fiind prevazuta in O.U.G. nr.194/2002 pentru asigurarea ordinii publice, prin exercitarea dreptului suveran al statelor contractante de a controla intrarea si sederea strainilor pe teritoriul lor, precum si indepartarea persoanelor care nu sunt cetatenii lor.
Decizia recurentei a fost insa anulata pentru neindeplinirea celei de-a doua conditii prevazuta in art.8 alin. (2) din Conventia Europeana, pentru ca masura dispusa nu s-a dovedit a fi imperios necesara si proportionala cu interesul public urmarit fata de importanta dreptului la respectarea vietii de familie, garantat intimatului prin alin. (1) al aceleiasi reglementari.
In consecinta, sunt nefondate criticile formulate in recurs cu privire la modul de interpretare si de aplicare in hotararea atacata a prevederilor art.98 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului 194/2002, cu modificarile si completarile ulterioare si art.8 din Conventia Europeana, pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Recursul va fi admis si hotararea atacata va fi modificata in parte, constatand ca este intemeiata ultima critica formulata de recurenta cu privire la posibilitatea de prelungire a regimului tolerarii pentru intimat, avand in vedere caracterul temporar al masurii de acordare a tolerarii pe teritoriul Romaniei.
Invocand hotararea C.E.D.O. din 28 martie 1985, in cauza Abdulazis, Cabales si Balkandali contra Marii Britanii, recurenta a solicitat intemeiat sa fie determinata intinderea obligatiei sale de a acorda intimatului regimul de tolerare, dat fiind ca art.8 al Conventiei Europene nu a fost interpretat ca incluzand o obligatie generala din partea statului contractant de a respecta alegerea strainilor cu privire la statul de rezidenta matrimoniala si de a accepta stabilirea pe teritoriul sau a sotilor care nu sunt cetatenii sai.
Regimul tolerarii a fost reglementat in art.98 din O.U.G. nr.194/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ca fiind permisiunea acordata cetateanului strain de a ramane pe teritoriul Romaniei pentru motive obiective, definite in principal ca motive umanitare si deci nu reprezinta un drept de sedere temporara sau permanenta, stabilit prin viza sau prin permisul de sedere, in conditiile prevazute de regimul strainilor din Romania.
In consecinta, situatia juridica a persoanei careia i s-a acordat tolerarea pe teritoriul Romaniei este conditionata de existenta motivelor obiective, urmand ca efectele sale sa inceteze la data incetarii acelor motive care au determinat acordarea tolerarii.
Cum regimul tolerarii va fi acordat intimatului in considerarea vietii sale de familie, se constata ca nu este intemeiata cererea de prelungire cu noi perioade de cate 6 luni, intrucat sotia sa are drept de sedere in Romania pana la 27 august 2007, data la care inceteaza motivul obiectiv avut in vedere de instanta de fond ca temei pentru acordarea tolerarii pe o perioada de 6 luni.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost admis si hotararea atacata modificata, in sensul ca va fi inlaturata dispozitia privind posibilitatea de prelungire a regimului tolerarii in Romania, in conformitate cu prevederile art.100 alin. (1) din O.U.G. nr.194/2002, republicata, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale hotararii pronuntate de instanta de fond .