Dovada platii salariului de catre angajator

Potrivit prevederilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata sau prin alte documente justificative, care sa demonstreze efectuarea platii catre salariatul indreptatit, sarcina probei revenindu-i angajatorului.

Sustinerile paratului in sensul ca drepturile salariale pretinse de reclamanta nu sunt datorate, intrucat in perioada in litigiu aceasta nu a prestat nicio activitate in favoarea angajatorului nu pot fi primite, intrucat sunt contrazise chiar de statele de plata depuse la dosar, din care rezulta pentru fiecare luna in parte numarul orelor lucrate.

Depunerea ulterior, in fata instantei de recurs, a foilor colective de prezenta nu este de natura a combate dovada facuta cu statele de salarii, care poarta data certa si sunt inregistrate la ITM si in cuprinsul carora apare mentionat numarul de ore lucrate.

Prin Sentinta civila nr.1791 din 12.11.2010 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 2222/102/2010, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta V.J. in contradictoriu cu paratul Sindicatul National al Politistilor si Vamesilor ``P.L.`` Bucuresti, obligand paratul la plata in favoarea reclamantei a sumei de 4390 lei, cu titlu de drepturi salariale nete, aferente perioadei 01.12.2009-19.04.2010, s-au respins restul pretentiilor reclamantei, iar paratul a fost obligat la plata sumei de 868 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, desi paratul avea sarcina probei conform art.287 din Codul muncii, acesta nu a dovedit, in conditiile art.163 din Codul muncii, ca reclamantei i-au fost platite drepturile salariale datorate pentru perioada 1 decembrie 2009-19 aprilie 2010. Paratul a sustinut ca reclamanta nu a mai prestat munca din data de 14.09.2009, lipsind nemotivat, insa, aceste sustineri sunt contrazise chiar de statele de plata intocmite de parat si depuse la dosar.

S-a aratat ca paratul a sustinut ca programul contabil nu permitea completarea rubricilor cu zero prin barare si ca scoaterea din program se putea face doar in baza unei decizii de incetare a raporturilor de munca, insa nu a dovedit aceste imprejurari si nici nu a explicat de ce in statele de plata s-a consemnat ca reclamanta a lucrat in fiecare luna din perioada in litigiu 160, 168 sau 184 de ore.

Impotriva acestei hotarari paratul Sindicatul National al Politistilor si Vamesilor ``P.L.``, prin reprezentant legal, a formulat recurs, solicitand modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantei.

In motivarea recursului, recurentul a aratat ca drepturile salariale pretinse de reclamanta nu sunt datorate, intrucat aceasta nu s-a mai prezentat la locul de munca incepand cu data de 14.09.2009, lipsind nemotivat, aspect care rezulta din foile colective de prezenta . Fiind convocata pentru cercetare disciplinara, reclamanta nu s-a prezentat .

Cu privire la statele de plata intocmite pentru lunile septembrie 2009 - iulie 2010, recurenta a aratat ca sunt intocmite intr-un program contabil, in care sunt trecuti toti angajatii, iar programul nu permite completarea rubricilor cu 0 sau prin barare, scoaterea din program fiind posibila numai in baza unei decizii de incetare a raporturilor de munca .

Recurenta a mai criticat faptul ca prima instanta a respins cererea privind luarea unui interogatoriu reclamantei, proba care era utila si pertinenta cauzei, precum si faptul ca prima instanta nu a tinut seama de imprejurarea ca Decizia nr.431/19.04.2010 de incetare a contractului individual de munca cu acordul partilor nu a fost emisa de reprezentantul angajatorului, ci de sotul paratei desi acesta nu avea nicio calitate in sindicat.

In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 3041 din Codul de procedura civila.

Intimata reclamanta V.J. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de parata si mentinerea sentintei pronuntata de Tribunalul Mures, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, precizand ca nu i-au fost achitate drepturile salariale stipulate in contractul de munca, desi a prestat activitate . Astfel, argumentele legate de programul informatic nu sunt reale, cu atat mai mult cu cat la rubrica ore lucrate in fiecare luna era trecut un alt numar de ore, nefiind vorba de inregistrari automate, or, aceasta rubrica putea fi completata cu ore lucrate - zero, programul permitand acest lucru, avand in vedere situatiile de concediu medical, odihna, sa.

In dovedire, s-au depus la dosarul cauzei foi colective de prezenta pentru perioada septembrie 2009 - mai 2010 (filele 15-23).

Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 304¹ C.pr.civ., instanta de control judiciar a constat ca recursul promovat de parata este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta a fost angajata sindicatului recurent in functia de consilier juridic, conform Contractului individual de munca inregistrat sub nr. 4119/2006.

La data de 19.04.2010 acest contract a incetat prin acordul partilor.

Reclamanta a sustinut ca nu i s-au achitat drepturile salariale in perioada 01.12.2009 - 19.04.2010.

Analizand statele de plata depuse la dosarul cauzei pentru perioada in discutie, Curtea a constat ca acestea nu sunt semnate de reclamanta.

Potrivit prevederilor art.39 lit.a din Codul muncii angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, angajatorului revenindu-i obligatia corelativa de acordare a tuturor drepturilor banesti cuvenite salariatului, drepturi care decurg din lege, contract colectiv de munca aplicabil si contractul individual de munca .

Potrivit prevederilor art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, sau prin alte documente justificative care sa demonstreze efectuarea platii catre salariatul indreptatit, or, parata nu a facut vreo dovada in acest sens, desi sarcina probei ii revenea.

Sustinerile recurentului in sensul ca in aceasta perioada reclamanta nu a prestat nicio activitate in favoarea angajatorului nu pot fi primite, intrucat sunt contrazise chiar de statele de plata depuse la dosar, din care rezulta pentru fiecare luna in parte numarul orelor lucrate.

Depunerea ulterior, in fata instantei de recurs a foilor colective de prezenta nu este de natura a combate dovada facuta cu statele de salarii, care poarta data certa si sunt inregistrate la ITM si in cuprinsul carora apare mentionat numarul de ore lucrate.

Sustinerea potrivit careia programul informatic nu permite efectuarea mentiunilor referitoare la imprejurarea ca un salariat nu a prestat activitate nicio ora in favoarea angajatorului nu poate fi primita, intrucat statul de salarii cuprinde rubrica distincta pentru orele in care angajatul a absentat, care poate fi completata, insa recurentul nu a completat acea rubrica. Mai mult, numarul orelor lucrate de reclamanta mentionate in statele de salarii difera de la o luna la alta, fiind contrazise astfel mentiunile din foile colective de prezenta, iar recurenta nu a prezentat nicio explicatie rezonabila pentru aceasta situatie.

Pentru aceste motive, Curtea a inlaturat ca probe foile colective de prezenta depuse de recurent, constatand ca exista dovezi din care rezulta ca reclamanta a prestat activitate in perioada in litigiu.

In privinta cuantumului salariului datorat, prima instanta a facut o analiza corecta, avand in vedere ca salariul brut al reclamantei era de 1200 lei, conform actului aditional nr.2 01.01.2009.

Referitor la criticile formulate de recurenta cu privire la relevanta in cauza a interogatoriului reclamantei si imprejurarea ca prima instanta a respins aceasta proba, Curtea a constat ca paratul a solicitat interogatoriul reclamantei pentru a dovedi faptul ca nu locuieste in mod statornic la adresa din cartea de identitate si ca din luna septembrie 2009 nu s-a mai prezentat la serviciu .

Fata de acest aspect, Curtea a constat ca in mod legal prima instanta a apreciat asupra necesitatii administrarii acestei probe si admisibilitatii ei, avand in vedere faptul ca, pe de o parte, locuinta statornica a reclamantei nu prezinta relevanta in cauza, din perspectiva obiectului cererii de chemare judecata, iar pe de alta parte, parata tindea a obtine o recunoastere din partea angajatului in sensul ca nu a prestat munca in folosul angajatorului, si, in consecinta, ca nu i se datora plata salariului pentru perioada respectiva.

Administrarea probei cu interogatoriul angajatului pe acest din urma aspect este inadmisibila, intrucat potrivit prevederilor art. 38 din Codul muncii, salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.

De asemenea, Curtea a constat ca nu prezinta relevanta in cauza imprejurarea ca Decizia nr.431 din 19.04.2010 privind incetarea contractului individual de munca al reclamantei a fost sau nu emisa de un reprezentant al persoanei juridice angajatoare, intrucat legalitatea acestei decizii nu face obiectul cauzei. Instanta nu a fost investita cu analizarea acestui aspect, ci cu neplata drepturilor salariale pentru perioada 01.12.2009- 19.04.2010.

Fata de aceste aspecte, Curtea a constat ca prima instanta a dat o interpretare corecta probelor administrate, pronuntand o solutie legala si temeinica.

In consecinta, constatand ca nu este incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul procedura civila, in temeiul prevederilor art. 312 C.pr.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de paratul Sindicatul National al Politistilor si Vamesilor ``P.L.`` impotriva Sentintei civile nr. 1791 din 12.11.2010 pronuntata in dosarul nr.2222/102/2010 al Tribunalului Mures.