Drept de autor. Efectele juridice ale inregistrarii operei la ORDA

Prin urmare, pentru solutionarea problemei de drept deduse judecatii - cine este titularul dreptului de autor asupra operei muzicale ce face obiectul prezentei cauze - Curtea va porni, asemanator primei instante, de la prezumtia relativa cu privire la calitatea de autor, reglementata la art.4 alin.1 din legea dreptului de autor si a drepturilor conexe, prin care se prevede ca se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica.

Din vizionarea CD-ului care contine fragmentul din emisiunea de televiziune din ziua de 03.04.2009 (data anterioara datei de inregistrare la UCMR-ADA de catre parati si care ar putea fi luata in considerare ca fiind data cand opera a fost adusa la cunostinta publica pentru prima oara), reiese ca, in cadrul emisiunii, inainte de a interpreta melodia in litigiu, artista a mentionat titlul acesteia si numele compozitorului, astfel incat Curtea va constata ca fiind aplicabila prezumtia legala in favoarea reclamantului. (Decizia nr.169.A din 24.06.2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)

Prin cererea inregistrata la data de 15.09.2009 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila, reclamantii I.L.M. si SC RBA D.I.E. SRL au chemat in judecata pe paratii S.A. si SC R SRL, solicitand instantei si in contradictoriu cu UCMR-ADA, sa dispuna:

- recunoasterea drepturilor de autor si a drepturilor conexe pentru opera muzicala S.T. reclamantului I.L.M. ;
- recunoasterea dreptului de editor al operei muzicale S.T. pentru reclamanta SC RBA D.I.E. SRL;
- constatarea incalcarii de catre parati a dreptului de autor al reclamantului pentru opera muzicala S.T., si de editor al operei al reclamantei si pe cale de consecinta sa se dispuna interzicerea oricaror acte sau fapte juridice ale acestora in legatura cu opera muzicala, cu cheltuieli de judecata .

In motivarea cererii, s-a aratat de catre reclamanti ca, prin contractul de cesiune a drepturilor de autor, contract de editare nr. 30 /27.02.2009, incheiat intre SC RBA D.I.E. SRL in calitate de editor, si I.L.M., in calitate de autor, acesta din urma a cedat in exclusivitate editorului dreptul de proprietate asupra operei muzicale S.T., compozitor si textier I.L.M.

La data de 03.04.2009, opera muzicala S.T., compozitor si textier I.L.M., a fost adusa la cunostinta publicului prin difuzarea de catre postul TV Antena 1, la emisiunea "Neata cu Razvan si Dani", in interpretarea artistei K., iar dupa 7 zile de la aceasta data, paratii au solicitat prin declaratie pe proprie raspundere inscrierea operei S.T. in registrele UCMR - ADA (declaratia nr. 2995/10.04.2009), cu mentiunea compozitor si textier S.A., editor SC R SRL.

Prin declaratia nr. 3071/22.04.2009, aceeasi opera muzicala a fost inregistrata la UCMR - ADA cu mentiunea compozitor si textier I.L.M., editor SC RBA D.I.E. SRL., iar potrivit raportului nr. 3/30.04.2009 al Comisiei Profesionale a UCMR ADA, cele doua declaratii privesc aceeasi opera muzicala, motiv pentru care aceasta a fost incadrata la categoria conflict si a fost blocata plata remuneratiilor pana la solutionarea de catre parti a diferendului, fie pe cale amiabila, fie prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Reclamantii arata ca incercarea de rezolvare pe cale amiabila a litigiului a ramas fara rezultat, asa incat se impune solutionarea litigiului in baza disp. art. 139 din legea nr. 8/1996, cu modificarile ulterioare, instanta urmand sa stabileasca cine are calitatea de autor, avand in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 3 din lege este autor persoana sau persoanele fizice care au creat opera, iar conform dispozitiilor art. 4 pct. 1 se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica. Astfel, se instituie o prezumtie legala de autorat in favoarea persoanei care a adus pentru prima data opera la cunostinta publica.

Reclamantii invoca si dispozitiile de la art. 15 pct. 1 privind comunicarea publica a operei si definitia radiodifuzarii, aratand ca opera in discutie a fost adusa la cunostinta publica la data de 03.04.2009, fiind difuzata pe postul TV Antena 1, si intrucat nu exista nici o proba contrara din care sa rezulte ca autorul operei este paratul S.A., prezumtia legala opereaza in favoarea reclamantului I.L.M., acesta fiind prezumat de drept ca autor al operei muzicale.

Paratii SC R. SRL si S.A.C. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantilor, ca neintemeiata.

In motivarea intampinarii, se arata ca opera muzicala S.T. a fost adusa la cunostinta publica prin difuzare la postul TV Antena 1, in interpretarea artistului K., prin frauda si sustragere a operei de la compozitorul real, la care reclamantul a fost invitat ca si colaborator. Acesta a profitat de situatie si a intrat in posesia suportului pe care fusese inregistrata piesa originala, fara permisiunea autorului, iar ulterior a adus-o prin frauda la cunostinta publicului. Paratii arata ca au formulat plangere penala impotriva reclamantului, cercetarile efectuandu-se la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi.

Mai arata paratii ca opera muzicala in discutie este exploatata in temeiul unor contracte de cesiune incheiate cu SC R., sub aspectul drepturilor de autor si al drepturilor conexe, piesa S.T. fiind realizata de un colectiv de persoane, in cadrul studioului administrat de S.A., pe baza liniei melodice compuse de acesta, iar reclamantul a facut parte din echipa, rezultatul fiind coordonat, aprobat si decis de paratul S.A. Reclamantul nu a avut un aport creativ la realizarea operei, participand doar la transpunerea tehnica a creatiei paratului, fiind astfel realizate toate elementele alaturate liniei melodice, respectiv ritmul, partea instrumentala, textul, traducerea, inregistrarea vocilor etc., iar toate etapele creatiei se afla stocate in echipamentele studioului.

Mai arata paratii ca se poate dovedi cu probe certe ca paratul S.A. este autorul, potrivit dispozitiilor art. 6, alin. 2 din Legea nr. 8/1996, modificata, prima fixare pe un suport mecanic a operei facand obiectul cesiunii catre SC R SRL.

Referitor la prezumtia relativa, instituita de lege la art. 4, alin. 1, paratii arata ca aceasta opereaza numai in lipsa unor probe contrare, iar acestea exista, una dintre probe fiind includerea in repertoriul UCMR ADA a operei, rasturnandu-se astfel prezumtia relativa. Inregistrarea piesei a fost sustrasa din studioul paratului, asa cum s-a aratat, iar opera a fost realizata de un colectiv de autori.

Reclamantii au precizat cererea de chemare in judecata, in sensul ca temeiul de drept al actiunii este art.4 pct.1 din Legea nr.8/1996, opera fiind adusa la cunostinta publica, prima data, in emisiunea de la Antena 1, pe data de 03.04.2009.

Prin sentinta civila nr. 363 din 09.03.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila a fost respinsa actiunea precizata a reclamantilor, ca neintemeiata.

In motivarea sentintei, se arata ca atat reclamantii, cat si paratii, s-au inscris la organismul de gestiune colectiva, UCMR - ADA, in calitate de autor (persoana fizica), respectiv de editor (persoana juridica), ai operei muzicale S.T., avand in vedere ca reclamantul I.L.M., a incheiat un contract de cesiune cu reclamanta SC RBA D.I.E. SRL, cu privire la opera muzicala S.T., iar paratul S.A. a incheiat cu parata SC R SRL un contract pentru opera muzicala S.T.. Faptul ca este vorba de aceeasi opera muzicala este confirmat de catre parata UCMR - ADA, care a stabilit in cadrul Comisiei profesionale, in baza partiturilor anexate declaratiilor de inscriere, ca este vorba de aceeasi lucrare, avand acelasi titlu, asa incat a stopat toate platile rezultate din utilizarile operei muzicale( radiodifuzare, comunicare publica in orice fel etc.), urmand a se stabili cine este autorul.

Tribunalul a constatat ca, in raport de data depunerii declaratiei de inregistrare la UCMR - ADA, poate fi considerat drept autor, paratul S.A., avand in vedere ca acesta s-a inregistrat la data de 10.04.2009, cu opera muzicala S.T., durata 4:00 min., editor SC R SRL, fata de data de 08.05.2009, la care s-a inregistrat reclamantul I.L.M., cu opera muzicala S.T., durata 3:20 min., editor SC RBA D.I.E. SRL. Reclamantul invoca insa faptul ca in favoarea sa opereaza prezumtia relativa cu privire la calitatea de autor, reglementata la art. 4 , alin. 1 din legea dreptului de autor si a drepturilor conexe, prin care se prevede ca se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica. Tribunalul a constatat ca la alin. 2 se prevede ca atunci cand opera a fost adusa la cunostinta publica sub forma anonima, sau sub un pseudonim, care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercita de catre persoana fizica sau juridica ce o face publica avand consimtamantul autorului, atata timp cat acesta nu-si dezvaluie identitatea .

In cauza nu sunt incidente nici dispozitiile de la alin.1 si nici dispozitiile de la alin.2 din textul citat. Astfel, cu privire la dispozitiile de la primul alineat, se retine din vizionarea CD-ului care contine fragmentul din emisiunea de la Antena 1 din ziua de 03.04.2009( data anterioara datei de inregistrare la UCMR ADA de catre parati si care ar putea fi luata in considerare ca fiind data cand opera a fost adusa la cunostinta publica pentru prima oara) ca in cadrul emisiunii, inainte de a interpreta melodia S.T., artista K. a mentionat titlul acesteia si numele compozitorului, dar numele mentionat nu coincide cu numele reclamantului din actiune . De asemenea, pe ecran au fost mentionate numele operei muzicale si numele interpretei, dar nu si numele compozitorului, asa incat nu se poate stabili vreo legatura cu reclamantul. In plus, reclamantii nu au facut nici o dovada cu privire la eventuala folosire de catre acesta a unui pseudonim, care sa permita legatura cu numele reclamantului din cauza. Pentru aceste considerente nu sunt aplicabile nici dispozitiile de la alin. 2, avand in vedere ca nu se mentioneaza nicaieri despre existenta unui eventual pseudonim artistic al reclamantului, care pretinde ca este autorul operei muzicale S.T., asa cum pretinde si paratul.

In aceasta situatie, avand in vedere ca nu s-a facut dovada ca la prima aducere la cunostinta publica a operei muzicale aceasta a fost insotita de numele reclamantului, nu se poate retine ca opereaza prezumtia legala de la art. 4, ci dimpotriva, prezumtia este rasturnata de faptul inregistrarii la UCMR ADA, de catre parati a operei muzicale, anterior datei la care s-au inregistrat reclamantii, autorul operei muzicale putand astfel beneficia de toate drepturile exclusive (art. 12 la art. 14) prevazute de legea speciala, drepturi pe care acesta le-a cesionat, conform termenilor din contractul incheiat cu editorul sau.

Imprejurarea ca reclamantii au inregistrat si la ORDA opera muzicala nu este relevanta in ce priveste nasterea dreptului de autor, asa cum nu este constitutiva de drepturi nici inregistrarea la UCMR ADA, aceasta avand relevanta doar cu privire la data si avand drept scop asigurarea exercitarii colective, in conditiile legii, a drepturilor cuvenite pentru operele muzicale, mai ales a acelora pentru care gestiunea colectiva este obligatorie. Inregistrarea este deci facultativa, asa cum au sustinut reclamantii, dar sustinerile acestora cu privire la calitatea de autor urmeaza sa fie inlaturate, avand in vedere ca nu s-a facut dovada ca opera apartine reclamantului I.L.M., conform prezumtiei legale examinate mai inainte.

Asa fiind, nu se poate recunoaste dreptul de autor in favoarea reclamantului si nici dreptul de editor in favoarea societatii reclamante, nu se poate constata vreo incalcare a drepturilor de autor sau editor si nu se poate interzice paratilor sa dispuna de opera muzicala S.T. in orice fel, conform legii.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel la data de 21.04.2010 reclamantii I.L.M. si SC RBA D.I.E. SRL, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii atacate si recunoasterea dreptului de autor si a drepturilor conexe pentru opera muzicala S.T. apelantului-reclamant I.L.M. cunoscut sub pseudonimul de E.M.; recunoasterea dreptului de editor al operei muzicale S.T. pentru apelanta-reclamanta SC RBA D.I.E. SRL; sa se constate ca paratii-intimati au incalcat dreptul de autor si de editor si pe cale de consecinta sa dispuneti interzicerea oricaror acte si fapte juridice ale acestora in legatura cu opera muzicala cunoscuta sub numele de S.T.; obligarea paratilor-intimati sa plateasca cheltuieli de judecata .

In motivarea cererii de apel, se arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active ridicata de paratul intimat UCMR-ADA.

Instanta, in motivarea sentintei ia in considerare intampinarea depusa la dosar de paratii-intimati S.A. si SC R SRL, cu toate ca in incheierea de sedinta din data de 08.12.2009 instanta admite sustinerile apelantilor cu privire la incalcarea dispozitiilor art.115 C.civ., considerand inscrisul denumit "intampinare" ca note scrise de sedinta, sedinta la care paratii-intimati nu au fost prezenti si nici reprezentati, deoarece la dosar nu exista nici o imputernicire avocatiala care sa faca dovada reprezentarii paratilor, deci inscrisul denumit "intampinare" nu poate fi luat in considerare nici chiar ca note scrise de sedinta, deoarece este semnat si stampilat de catre avocat, nu de catre parati.

Conform principiului rolului activ al judecatorului, prevazut de art.129 alin 4 si 5 C.pr.civ., instanta de fond, dupa administrarea probei cu CD-ul depus de apelantii-reclamanti si vizionarii acestuia de catre instanta, aceasta nu a pus in dezbatere si nici nu a solicitat probe suplimentare in vederea lamuririi celor sustinute de artista cunoscuta sub numele de K. in cadrul emisiunii "`Neata cu Razvan si Dani" cu ocazia aducerii la cunostinta publica a compozitiei muzicale S.T. sub urmatoarele aspecte: cine este E.M.; artista a mentionat ca, compozitorul E.M. este persoana care a participat in calitate de compozitor si la crearea melodiilor de pe albumul AKCENT ~ STAY WITH ME si THAT`S MY NAME; sustinerile artistei ca, melodia S.T., este deja difuzata pe postul de radio VIBE FM; cu toate ca instanta face vorbire de prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.8/1996 modificata nu a pus in vedere apelantilor-reclamanti necesitatea unei declaratii din partea artistei cunoscuta sub numele de K. prin care sa aduca la cunostinta instantei lamuriri cu privire la numele si persoana autorului compozitiei cunoscuta sub numele de S.T., probe suplimentare care, daca ar fi fost solicitate si administrate in dosar, ar fi facut dovada fara tagada ca dl. I.L.M. este unul si acelasi cu E.M.

De asemenea, se arata ca prin actiune apelantii - reclamantii au solicitat ca probe: acte, interogatoriu si martori din care instanta a admis numai inscrisuri, respingand interogatoriul si martorii cu toate ca in dezbateri avocatul apelantilor - reclamantii a motivat ca proba cu martori o solicita in dovedirea faptului ca apelantul - reclamant I.L.M., este una si aceeasi persoana cu E.M. despre care se face vorbire in CD.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.282 - 298 C.pr.civ.

Intimata SC R SRL a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In motivarea intampinarii, s-a retinut ca intampinarea de la prima instanta indeplinea conditiile de fond si de forma pentru a produce efecte juridice. Lipsa dovezii reprezentarii este un aspect formal, pe care inteleg sa il rezolve in acest stadiu procesual, depunand duplicat de pe imputernicirea avocatiala omisa pentru fondul cauzei. se sustine, in mod exagerat, ca instanta, in virtutea rolului activ, trebuia sa faca investigatii suplimentare privind stabilirea autorului. Admitand ca instanta ar fi procedat la administrarea unor probatorii suplimentare, lamurirea unor aspecte in cadrul judiciar restrans al litigiului nu ar fi inlaturat omisiunea interpretei privind aducerea la cunostinta publica a numelui autorului odata cu aducerea la cunostinta a operei. Numele autorului ar fi trebuit indicat clar, in persoana reclamantului, la emisiunea "Dimineata impreuna cu Razvan si Dani" si nu in cadrul dezbaterii judiciare.

Pentru dovedirea cererii de apel, apelantii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri si cu un martor, probe ce au fost incuviintate de instanta prin incheierea de sedinta de la data de 10.06.2010.

A fost audiata martora Popa Olga Cristiana, sub prestare de juramant, declaratia acesteia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei.

Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de apel formulate de apelanti, a apararilor invocate de intimati si fata de ansamblul probator administrat in cauza, Curtea retine urmatoarele:

Intr-un prim motiv de apel, se invoca faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ridicata de paratul intimat UCMR-ADA.

Curtea constata ca aceasta exceptie a fost invocata de parata UCMR-ADA, si intr-adevar, exceptia nu a fost solutionata prin sentinta in mod explicit, dar prin dispozitiv a fost respinsa actiunea ca neintemeiata fata de toti paratii, deci inclusiv fata de parata UCMR-ADA.

Pe de o parte, se constata ca instanta s-a pronuntat implicit, pe exceptie in sensul considerarii ca neintemeiata, cat timp actiunea a fost respinsa ca neintemeiata fata de parata UCMR-ADA (deci, parata are calitate procesuala pasiva in cauza).

Pe de alta parte, reclamantii nu au interes procesual sa invoce nepronuntarea primei instantei pe exceptie, cat timp parata care avea interes sa isi sustina lipsa de calitate procesuala nu a inteles sa formuleze apel pe acest motiv. Astfel, acest prim motiv de apel este nefondat.

Intr-un al doilea motiv de apel, apelantii invoca faptul ca instanta a luat in considerare intampinarea depusa la dosar de paratii-intimati S.A. si SC R SRL, cu toate ca in incheierea de sedinta din data de 08.12.2009 a considerat inscrisul denumit "intampinare" ca note scrise de sedinta, sedinta la care paratii-intimati nu au fost prezenti si nici reprezentati, deoarece la dosar nu exista nici o imputernicire avocatiala care sa faca dovada reprezentarii paratilor, deci inscrisul denumit "intampinare" nu poate fi luat in considerare nici chiar ca note scrise de sedinta, deoarece este semnat si stampilat de catre avocat, nu de catre parati.

Curtea constata ca, prin incheierea de sedinta de la data de 10.11.2009, tribunalul a pus in vedere paratei SC R SRL sa semneze intampinarea, ce va fi avuta in vedere ca note scrise.

Desi parata nu a indeplinit aceasta formalitate in fata primei instante, fata de faptul ca aceste note scrise erau semnate de un avocat, iar in fata instantei de apel s-a facut dovada existentei mandatului de reprezentare din partea acestui avocat fata de parata, inca de la data depunerii "intampinarii" la dosar, Curtea constata acoperita aceasta lipsa si indeplinita cerinta semnarii, motivul de apel fiind, astfel, nefondat.

Se mai arata de catre apelanti ca prin actiune au solicitat ca probe: acte, interogatoriu si martori, din care instanta a admis numai inscrisuri, respingand interogatoriul si martorii, cu toate ca in dezbateri avocatul apelantilor - reclamantii a motivat ca proba cu martori o solicita in dovedirea faptului ca apelantul - reclamant I.L.M., este una si aceeasi persoana cu E.M. despre care se face vorbire in CD.

Curtea constata ca sustinerile reclamantilor sunt partial corecte, de vreme ce, prin aceeasi incheiere de la data de 10.11.2009, a fost incuviintata proba cu inscrisuri, fiind prorogate celelalte probe solicitate de apelanti, iar la ultimul termen de judecata, respectiv 02.03.2010, nu s-au mai pus in discutie probele ramase prorogate.

Aceasta omisiunea a instantei, de a pune in discutie cererea de probatorii ce fusese prorogata duce la considerarea ca intemeiat a urmatorului motiv de apel.

Astfel, apelantii sustin ca, potrivit principiului rolului activ al judecatorului, prevazut de art.129 alin 4 si 5 C.pr.civ., instanta de fond, dupa administrarea probei cu CD-ul depus de apelantii-reclamanti si vizionarii acestuia de catre instanta, nu a pus in dezbatere si nici nu a solicitat probe suplimentare in vederea lamuririi celor sustinute de artista cunoscuta sub numele de K. in cadrul emisiunii "`Neata cu Razvan si Dani" cu ocazia aducerii la cunostinta publica a compozitiei muzicale S.T. sub urmatoarele aspecte: cine este E.M.; artista a mentionat ca, compozitorul E.M. este persoana care a participat in calitate de compozitor si la crearea melodiilor de pe albumul AKCENT ~ STAY WITH ME si THAT`S MY NAME; sustinerile artistei ca, melodia S.T., este deja difuzata pe postul de radio VIBE FM; cu toate ca instanta face vorbire de prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.8/1996 modificata nu a pus in vedere apelantilor-reclamanti necesitatea unei declaratii din partea artistei cunoscuta sub numele de K. prin care sa aduca la cunostinta instantei lamuriri cu privire la numele si persoana autorului compozitiei cunoscuta sub numele de S.T., probe suplimentare care, daca ar fi fost solicitate si administrate in dosar, ar fi facut dovada fara tagada ca dl. I.L.M., este unul si acelasi cu E.M.

Prin urmare, Curtea retine o incalcarea principiului rolului activ, raportat la principiul disponibilitatii, cat timp cererea de probatorii fusese formulata de reclamanti.

Raportat la dispozitiile art.295 alin.2 din Codul de procedura civila, Curtea a procedat la administrarea probei cu un martor, solicitata de apelantii-reclamanti, direct in faza procesuala a apelului.

Paratul S.A. s-a inregistrat la organismul de gestiune colectiva UCMR ADA la data de 10.04.2009, cu opera muzicala S.T., durata 4:00 min., editor SC R.

Pe de alta parte, reclamantul I.L.M. s-a inregistrat la organismul de gestiune colectiva UCMR ADA cu opera muzicala S.T., durata 3:20 min., editor SC RBA D.I.E. SRL. la data de 08.05.2009.

Faptul ca este vorba de aceeasi opera muzicala este confirmat de catre parata UCMR ADA, care a stabilit in cadrul Comisiei profesionale, in baza partiturilor anexate declaratiilor de inscriere, ca este vorba de aceeasi lucrare, avand acelasi titlu, asa incat a stopat toate platile rezultate din utilizarile operei muzicale (radiodifuzare, comunicare publica in orice fel etc.), urmand a se stabili cine este autorul.

Asa cum in mod corect a retinut prima instanta, inregistrarea are un caracter facultativ, iar imprejurarea ca reclamantii au inregistrat si la ORDA opera muzicala nu este relevanta in ce priveste nasterea dreptului de autor, asa cum nu este constitutiva de drepturi nici inregistrarea la UCMR ADA, aceasta avand relevanta doar cu privire la data si avand drept scop asigurarea exercitarii colective, in conditiile legii, a drepturilor cuvenite pentru operele muzicale, mai ales a acelora pentru care gestiunea colectiva este obligatorie.

Prin urmare, pentru solutionarea problemei de drept deduse judecatii - cine este titularul dreptului de autor asupra operei muzicale ce face obiectul prezentei cauze - Curtea va porni, asemanator primei instante, de la prezumtia relativa cu privire la calitatea de autor, reglementata la art.4 alin.1 din legea dreptului de autor si a drepturilor conexe, prin care se prevede ca se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica.

La alin. 2 se prevede ca, atunci cand opera a fost adusa la cunostinta publica sub forma anonima, sau sub un pseudonim, care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercita de catre persoana fizica sau juridica ce o face publica avand consimtamantul autorului, atata timp cat acesta nu-si dezvaluie identitatea .

Din vizionarea CD-ului care contine fragmentul din emisiunea de la Antena 1 din ziua de 03.04.2009 (data anterioara datei de inregistrare la UCMR-ADA de catre parati si care ar putea fi luata in considerare ca fiind data cand opera a fost adusa la cunostinta publica pentru prima oara), reiese ca, in cadrul emisiunii, inainte de a interpreta melodia S.T., artista K. a mentionat titlul acesteia si numele compozitorului.

Numele mentionat nu coincide cu numele reclamantului din actiune, ci artista s-a referit la E.M..

Curtea mai retine ca, imprejurarea ca pe ecran au fost mentionate numele operei muzicale si numele interpretei, dar nu si numele compozitorului, nu are nicio relevanta, cat timp inainte de a interpreta melodia S.T., artista K. a mentionat titlul acesteia si numele compozitorului. Nu era obligatorie si o mentiune scrisa pe ecran, ca mod de afisaj, cat timp exista un anunt verbal referitor la compozitor.

Aspectele deduse din inregistrare se coroboreaza cu declaratia artistei, ce a fost audiata in fata procesuala a apelului, care a declarat ca in data de 03.04.2009, a adus la cunostinta publica o melodie compusa de reclamant, pe care l-a numit in cadrul emisiunii "E.M.", aratand ca asa s-a facut cunoscut in lumea muzicala.

Declaratia martorei, cu privire la pseudonim, se coroboreaza cu inscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de cesiune din 20 aprilie 2009, in care reclamantul I.L.M., apare ca avand numele artistic "E.M.".

Fata de prevederile art.4 din Legea nr.8/1996, potrivit cu care "se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica", Curtea va constata ca fiind aplicabila prezumtia legala in favoarea reclamantului, fata de probele administrate si fata de argumentele prezentate anterior.

Pentru aceste motive, in temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul, va schimba in tot sentinta in sensul ca va admite cererea; va constata ca reclamantul I.L.M., (cunoscut sub numele de scena E.M.) este autorul operei muzicale intitulata ,,S.T.", iar reclamanta SC RBA D.I.E. SRL este titularul dreptului de editare al aceleiasi opere; va constata ca paratii au incalcat drepturile amintite si va interzice paratilor sa savarseasca orice acte sau fapte juridice de natura a incalca drepturile mai sus recunoscute.