Cerere de inapoiere a minorului

Pe rol judecarea cauzei civile privind cererea de apel formulata de catre apelanta - parata M. C. N., impotriva sentintei civile nr. 572 din data de 11.04.2012, pronuntata de Judecatoria Saveni, judetul Botosani, in dosar nr. XXXX/297/2011, in contradictoriu cu intimatul - reclamant M. L. M. si Serviciul de autoritate tutelara din cadrul Primariei orasului Saveni, judetul Botosani, avand ca obiect - inapoiere minor. -

La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta avocat P. I. M., pentru apelanta - parata lipsa, M. C. N., prezent fiind si intimatul - reclamant M. L. M., asistat de catre avocat A. M., lipsind reprezentantul Serviciului de autoritate tutelara din cadrul Primariei orasului Saveni, judetul Botosani.

Procedura legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care, avocat P. I. M., pentru apelanta - parata M. C. N., prezinta la dosar chitanta prin care se face dovada achitarii in intregime a taxei judiciare de timbru, aferenta judecarii apelului.

La randul sau, avocat A. M. prezinta la dosar un inscris constand intr-o adeverinta medicala eliberata de medicul de familie al tatalui partii intimate - reclamante.

Totodata, intrebate fiind, partile prezente fac pe rand precizarea ca, nu mai sunt de formulat alte cereri ori de adus noi acte si inscrisuri la dosar, respectiv de invocat eventuale exceptii, situatie in care instanta, constatand pricina in stare de judecata, acorda cuvantul asupra dezbaterilor.

Avand cuvantul, avocat P. I. M., pentru apelanta - parata M. C. N., solicita admiterea apelului asa cum a fost formulat, in sensul modificarii sentintei si inlaturarii dispozitiilor referitoare la autoritatea parinteasca comuna. Se sustine ca, dispozitiile art. 403 Cod civil au fost aplicate gresit, cu atat mai mult cu cat programul de vizita al minorului acopera aproape tot timpul liber al acestuia. Se arata ca, partea apelanta - parata este acord cu un program de vizitare a minorului, dar unul mai restrans, in sensul ca intimatul - reclamant sa-si viziteze copilul un week-end, lunar, respectiv doua saptamani in vacanta de vara, precum si a doua saptamana din vacanta de iarna. Se solicita si obligarea partii intimate - reclamante la plata cheltuielilor de judecata din prezentul apel, potrivit chitantei depusa astazi la dosar.

La randul sau, avocat A. M., pentru partea intimata - reclamanta M. L. M., formuleaza concluzii de respingere a apelului, ca fiind nefondat, ambele motive invocate fiind in opinia sa, nefondate, Se arata ca, prima instanta a interpretat corect cadrul procesual, ca s-au aplicat in mod corect dispozitiile art. 403 Cod civil, dupa cum in mod corect au fost aplicate dispozitiile noului Cod civil, fiind necesar ca cei doi parinti sa-si exercite in comun, autoritatea parinteasca. Nu se solicita insa cheltuieli de judecata .

Dupa deliberare;

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii de apel, de fata, constata ca;

Prin sentinta civila nr. 572 din data de 11 aprilie 2012 a Judecatoriei Saveni, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul M. L. M. in contradictoriu cu parata M. C. N..

A dispus ca exercitarea autoritatii parintesti fata de minora M. L. G., nascuta la data de XX.XX.XXXX sa revina in comun ambilor parinti.

A incuviintat reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora dupa urmatorul program: - o data la doua saptamani, de vineri orele 1600, pana duminica orele 2000, - primele doua zile de Pasti, - prima saptamana din vacanta de Craciun, - 45 zile in vacanta de vara, cu posibilitatea luarii minorei de la domiciliul paratei si cu obligatia reclamantului de a-l inapoia la sfarsitul programului de vizita.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria a retinut ca, prin sentinta civila nr. 628/2010 a Judecatoriei Saveni, definitiva si irevocabila, s-a pronuntat divortul partilor din culpa reclamantului din prezentul dosar, iar minora M. L. G., nascuta la data de XX.XX.XXXX, a fost incredintata spre crestere si educare, mamei sale.

Retine instanta ca, art. 5 aliniat 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil prevede ca dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor din casatorie, (a��), daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil, iar in particular, art. 46 din aceeasi lege prevede ca dispozitiile hotararilor judecatoresti privitoare la relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii divortati, inainte de intrarea in vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozitiilor art. 403 Cod civil, text de lege ce prevede ca, in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti.

Retine instanta in ceea ce priveste cererea reclamantului avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti in comun, ca, in speta, nu sunt date motive temeinice, in sensul art. 398 alinia1 Cod civil de a se dispune exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte, atata timp cat interesul superior al copilului este de a intretine si dezvolta relatii cu ambii parinti, instanta avand in vedere si declaratiile martorilor oculari audiati, care au relatat ca relatiile dintre tata si copil sunt bune, acesta vizitandu-l saptamanal si cu titlu exemplificativ s-a ocupat de organizarea la scoala a petrecerii cu ocazia zilei de nastere a minorei.

Referitor la cererea reclamantului de stabilire a locuintei minorei, instanta a apreciat ca, in cauza, nu se impune schimbarea acestuia in raport de situatia retinuta prin hotararea de divort a partilor, plecarea paratei la munca in strainatate neatragand de plano o asemenea masura de vreme ce minora manifesta un atasament crescut fata de bunicii materni si este perfect adaptata mediului familial in care se afla in prezent, potrivit concluziilor anchetei sociale efectuate la domiciliul paratei.

Ca, intr-adevar, reclamantul, desi nu are in proprietate o locuinta si sta la parintii sai, dispune totusi de conditii corespunzatoare de crestere si educare a minorei, insa determinant in convingerea instantei ca nu se impune schimbarea domiciliului copilului au fost concluziile desprinse dupa ascultarea acestuia, minorul afirmand atasamentul sau fata de ambii parinti, acceptul de a sta anumite perioade de timp cu tatal sau, dar reactia sa la ipoteza schimbarii domiciliului a fost una spontana, de plans, dublata de exprimarea dorintei sale de a ramane cu bunicii materni. Astfel ca, avand in vedere varsta copilului (10 ani), instanta a apreciat ca suficienta pentru manifestarea unei optiuni personale in ceea ce priveste domiciliul si coroborat cu celelalte probe administrate a concluzionat in sensul ca interesul copilului reclama pastrarea domiciliului la mama.

Cu privire la programul de vizita solicitat de catre reclamant instanta a retinut in raport de dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 si art. 401 Cod civil ca este in interesul superior al copilului ca acesta sa aiba legaturi firesti si sa dezvolte relatii de afectiune cu ambii parinti. Ca, drepturile parintilor separati de copil se pot realiza fie prin vizitarea copilului la domiciliul parintelui caruia i-a fost incredintat, fie prin lasarea copilului la domiciliul parintelui caruia nu i-a fost incredintat pentru anumite perioade determinate de timp (art. 15 din Legea nr. 272/2004), iar adecvat pentru dezvoltarea relatiilor firesti de afectiune, intre tata si copil este programul retinut in dispozitiv.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel parata M. C. N., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul stabilirii autoritatii parintesti comune si a programului de vizita.

In motivare, se arata in ceea ce priveste prima critica ca, prima instanta a dispus exercitarea in comun de catre ambii parinti a autoritatii parintesti fata de minora cu incalcarea dispozitiilor legale in sensul ca prin sentinta civila nr. 628/2010, pronuntata de Judecatoria Saveni, minora i-a fost incredintata spre crestere si educare retinandu-se ca ea, a manifestat in permanenta afectiune si devotament in relatiile cu minora preocupandu-se de cresterea si educarea acesteia in mod constant si, in plus, minora este atasata de mama si bunicii materni, aspecte care, in prezent, nu s-au schimbat cu nimic si, deci, in cauza nu pot fi aplicate dispozitiile art. 403 Cod civil.

A mai aratat apelanta ca nici situatia reclamantului nu s-a schimbat; acesta nici in prezent nu dispune de o locuinta a sa, locuind cu parintii sai si nu are loc de munca, plus faptul ca nu prezinta garantii materiale pentru a-i fi incredintata minora si nici garantii morale pentru o astfel de masura, acesta avand cazier judiciar si fiind cercetat in diferite cauze penale. Pe de alta parte, tatal reclamantului sufera de o afectiune contagioasa (hepatita C), iar masura luarii copilului la domiciliul reclamantului (la parintii acestuia), ar constitui un pericol pentru sanatatea minorei si un risc real de imbolnavire cu hepatita C.

Referitor la programul de vizitare a minorei stabilit de instanta de fond, apelanta a apreciat ca acesta este exagerat si discriminatoriu, favorizandu-l pe reclamant prin aceea ca minora urmeaza sa petreaca sarbatorile importante cu tatal sau, primele doua zile de Paste si prima saptamana din vacanta de iarna. Iar din vacanta de vara o luna si jumatate este o perioada prea mare, avand in vedere ca aceasta vacanta este de doua luni si jumatate si se preconizeaza scurtarea acesteia.

Mai arata apelanta ca, sub acest aspect trebuie respectata dorinta minorei exprimata in fata instantei de a petrece cu tatal sau doua saptamani in vacanta de vara si cate un week-end lunar.

Apelul declarat este intemeiat doar in ceea ce priveste critica referitoare la programul de vizitare, pentru cele ce succed:

Astfel, retine Tribunalul ca, prima instanta a fost investita cu o cerere de stabilire domiciliu minor, exercitarea autoritatii parintesti in comun si, in subsidiar, stabilirea unui program de vizita cu privire la minora M. L. G., nascuta la data de XX.XX.XXXX.

Referitor la critica adusa si care are in vedere stabilirea exercitarii autoritatii parintesti in comun, Tribunalul retine ca aceasta se intemeiaza pe dispozitiile art. 503 - 507 Cod civil si ca potrivit art. 5 aliniat 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil aceste prevederi sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor nascute anterior intrarii in vigoare a Codului civil, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatii, adoptii si obligatia legala de intretinere, (a��) daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil. Acesta este si cazul raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, prima instanta analizand circumstantele concrete ale spetei a pronuntat o solutie in temeiul legii civile noi potrivit principiului mai sus enuntat.

In ce priveste aceasta institutie Tribunalul retine ca exercitarea autoritatii parintesti presupune exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti. In principiu, autoritatea parinteasca este exercitata de catre ambii parinti impreuna. Exercitiul comun al autoritatii parintesti fundamenteaza prezumtia mandatului tacit reciproc intre parti (art. 503, aliniat 2 Cod civil). Prin reglementarea regulii conform careia exercitiul apartine ambilor parinti, legiuitorul a avut in vedere situatia ca ambii parinti, indiferent ca sunt sau nu impreuna, trebuie sa-si asume obligatiile parintesti, sa inteleaga ca orice copil are nevoie sa fie crescut de ambii parinti si sa nu abandoneze exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti.

Art. 507 Cod civil enumera situatii generale valabile care vor conduce la stabilirea exercitarii autoritatii parintesti de un singur parinte, fiind aplicabile deopotriva pentru ipoteza parintilor casatoriti si a celor divortati.

Art. 398 Cod civil prevede ca exercitarea autoritatii parintesti se poate face numai de unul dintre parinti daca exista motive temeinice, altele decat cele prevazute de art. 507 Cod civil si care sa fie in interesul superior al minorului, iar faptul ca reclamantul are cazier si ar fi cercetat penal sau ca bunicul patern al minorei sufera de hepatita C, nefiind de natura a inlatura exercitiul autoritatii parintesti si al reclamantului, cu atat mai mult cu cat boala bunicului patern nu este una contagioasa ci doar transmisibila in caz de contact cu sangele persoanei bolnave.

Insa, in momentul actual, ca urmare a aplicarii noului Cod civil, exista o reala neintelegere intre continutul notiunilor de stabilire a domiciliului minorului si de exercitare a autoritatii parintesti, ca urmare a faptului ca, se face confuzie intre institutia reglementata de Codul familiei privind incredintarea minorilor spre crestere si educare cu institutia exercitarii autoritatii parintesti reglementata in noul Cod civil.

Ori, cand vorbim de autoritate parinteasca ne referim la orientarea generala a copilului si la ceea ce este important pentru el, iar nu la decizii care privesc viata de zi cu zi (de exemplu, chiar daca unul dintre parinti este plecat, celalalt il consulta in permanenta), iar aceasta trebuie sa se exercite in comun si dupa divort, pentru ca divortul este al parintilor, nu al copilului.

Noul Cod civil se refera si la bunurile copilului, cu privire la care parintii, indiferent daca sunt casatoriti sau nu, trebuie sa ia decizii cu privire la acest bun, fiind vorba despre institutia administrarii simple. In exercitarea autoritatii parintesti se comporta ca un administrator cu privire la bunurile minorului; prin urmare, notiunea de ,,autoritate parinteasca`` se refera la dreptul de a decide cu privire la tot ce tine de viata si averea copilului.

Ceea ce mai trebuie subliniat este faptul ca art. 507 si 398 Cod civil nu stabileste o exceptie de la exercitarea in comun a autoritatii parintesti, ci veritabile situatii exceptionale in care autoritatea parinteasca se exercita de catre un singur parinte, de interpretare restrictiva, situatii care ar trebui sa intervina foarte rar si care pot fi subsumate ipotezei in care unul dintre parinti se afla in imposibilitate de a-si exprima vointa .

O atare interpretare restrictiva exclude posibilitatea analizarii sub aceasta reglementare a ipotezelor de tipul stabilirii domiciliului unuia dintre parinti in strainatate cand, gratie mijloacelor de comunicare moderne, poate fi asigurata exercitarea autoritatii parintesti in comun, sau chiar a situatiei de comportament violent din partea unui parinte, exercitarea autoritatii parintesti de unul dintre parinti neputand fi justificata de motive diverse, cum ar fi caracterul acelui parinte, sau boala de care sufera el sau o alta persoana cu care locuieste acel parinte, intrucat este posibila consultarea parintelui (aspect ce tine de esenta autoritatii parintesti) care are capacitarea de exercitiu, nefiind impiedicat de nimic sa-si exprime vointa, iar pe de alta parte, parintele nu trebuie incurajat sa abandoneze obligatiile pe care le are referitor la deciziile care il privesc pe copil, sa renunte la drepturile si indatoririle parintesti .

In concluzie, autoritatea parinteasca poate fi asimilata unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul dintre parinti, in nici o circumstanta, ea fiind un dat nascut din legatura naturala dintre parinte si copil, iar exercitiul autoritatii parintesti cu exercitarea acestui drept .

In ce priveste notiunea de stabilire a domiciliului copilului reglementata de actualul Cod civil, Tribunalul arata ca, diferenta intre incredintarea copilului spre crestere si educare reglementata de vechiul Cod al familiei si stabilirea locuintei copilului este ca, in acest din urma caz, parintele la care locuieste nu mai are singur dreptul de a-l creste si educa, ci acel parinte se va ocupa doar de sfera vietii curente a copilului (insa in ceea ce priveste deciziile importante ale vietii copilului, acestea se vor lua doar dupa consultarea si a celuilalt parinte).

In ceea ce priveste cea de-a doua critica invocata de apelanta, referitor la programul de vizita, stabilit de prima instanta, Tribunalul constata ca fiind intemeiata, intrucat programul stabilit este prea extins in conditiile in care, dupa divortul sotilor, reclamantul - intimat rareori a luat legatura cu copilul si mai ales ca intre tata si copil nu exista o relatie foarte apropiata.

Fata de aceste imprejurari se impune ca programul de vizitare initial sa fie mai restrans, tinandu-se cont si de dorinta minorei, intrucat unul dintre principiile generale ale protectiei si promovarii drepturilor copilului este si acela al ascultarii opiniei copilului si luarii in considerare a acestuia, tinand cont de varsta si gradul sau de maturitate, principiu care deriva din dreptul fundamental al copilului la libera exprimare, atat in

relatiile cu autoritatile judiciare sau administrative cat si in relatiile cu parintii.

Cum minora are varsta de peste 10 ani, se poate considera ca aceasta are maturitatea necesara pentru a putea sa-si formeze si sa-si exprime opinia, de altfel, in aceasta idee a si fost reglementata de principiu obligativitatea ascultarii copilului care implineste varsta de 10 ani.

Totodata, in temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, Tribunalul urmeaza a obliga intimatul - reclamant sa plateasca apelantei - parate, suma de 700 lei cheltuieli de judecata, din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Admite apelul declarat de catre apelanta - parata M. C. N., citata fiind la familia M. G., din orasul Saveni, Strada X, nr. Y, judetul Botosani, impotriva sentintei civile nr. 572 din data de 11.04.2012 a Judecatoriei Saveni, judetul Botosani, in contradictoriu cu intimatul - reclamant M. L. M., citat fiind la familia M. D., din satul Zoitani, comuna Adaseni, judetul Botosani si Serviciul de autoritate tutelara din cadrul orasului Saveni, judetul Botosani .

Schimba in parte sentinta apelata in sensul ca va incuviinta reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora M. L. G., dupa urmatorul program:

- o data pe luna, respectiv la sfarsitul primei saptamani din luna, de vineri orele 16,00, pana duminica la orele 20,00;

- a doua zi de Pasti;

- a doua saptamana din vacanta de Craciun;

- o luna in vacanta de vara, cu posibilitatea luarii minorei de la domiciliul paratei si obligarea reclamantului de a-l inapoia la sfarsitul programului de vizita.

Pastreaza restul dispozitivului din sentinta care nu contravin prezentei decizii.

Obliga intimatul - reclamant sa plateasca apelantei suma de 700 lei cheltuieli de judecata, din apel.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare .

Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2012.