Motivandu-si actiunea, reclamanta a sustinut ca prin actul de vanzare - cumparare nr.N 00372/21.10.1996 a dobandit in baza Legii nr.112/1995 imobilul mentionat mai sus. Ulterior, fostul proprietar a reusit pe cale judecatoreasca sa desfiinteze acest contract, astfel cum rezulta din decizia civila nr.1185/23.05.2006, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, situatie in care reclamanta se considera a fi indreptatita la plata unor despagubiri echivalente cu pretul de piata al imobilului.
In drept au fost invocate dispozitiile art.501 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.1/2009.
Paratul S.R.M.F.P. a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, sustinand ca, potrivit principiului relativitatii efectelor contractului, acesta produce efecte numai intre partile contractante, neputand nici profita, nici dauna unui tert . In conditiile in care contractul de vanzare - cumparare invocat de reclamanta in actiune a fost incheiat cu P.M.B., calitatea procesuala pasiva in prezenta cauza nu poate apartine decat acestei institutii.
Cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor art.501 din Legea nr.10/2001, paratul S.R.M.F.P. a sustinut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de acest text de lege pentru plata pretului de piata al imobilului, prin decizia civila nr.1185/2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila retinandu-se in mod irevocabil lipsa bunei credinte a reclamantei la momentul incheierii actului de vanzare - cumparare.
Parata SC A. SA a depus, de asemenea, intampinare prin care a invocat lipsa calitatii sale procesuale pasive, sustinand ca la momentul incheierii actului de vanzare - cumparare aceasta societate a avut doar calitatea de mandatar al vanzatoarei, situatie in care nu poate raspunde pentru evictiune si nici nu poate fi obligata la plata pretului de piata al imobilului, conform art.501 din Legea nr.10/2001.
Parata a mai depus la dosar si cerere de chemare in garantie a M.F.P., prin care a solicitat ca, in ipoteza in care va cadea in pretentii, acesta sa fie obligat sa o despagubeasca.
La data de 22.06.2009 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare de actiune, prin care a invederat ca solicita restituirea pretului de piata al imobilului mentionat in petitul actiunii si de la paratul M.B.P.G. invocand in drept dispozitiile de drept comun care reglementeaza raspunderea vanzatorului pentru evictiune.
La termenul de judecata din 09.11.2009 instanta a pus in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M.B.P.G., invocata din oficiu, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.R.M.F.P. si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC A. SA, invocate de acesti parati prin intampinarile depuse la dosar.
Prin incheierea de sedinta pronuntata la aceeasi data instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de SC A. SA prin intampinare, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.B.P.G., invocata din oficiu, si a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.R.M.F.P., retinand ca acesta din urma are legitimare procesuala pasiva in cauza in raport de dispozitiile Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.1/2009.
Prin sentinta civila nr.1977/22.03.2010, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a respins actiunea formulata de reclamanta impotriva paratului S.R.M.F.P., ca fiind neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca reclamanta a dobandit in baza Legii nr.112/1995, de la vanzatoarea P.M.B. prin mandatar SC A. SA, dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str.C.A.R. nr.34, et.1, ap.3, sector 2, astfel cum rezulta din contractul de vanzare - cumparare nr.N 00372/21.10.1996.
Ulterior, fostul proprietar A.I. a reusit pe cale judecatoreasca sa desfiinteze acest contract, astfel cum rezulta din decizia civila nr.1185/23.05.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare ce reprezenta titlul de proprietate al reclamantei.
In raport de aceasta situatie de fapt, instanta de fond a apreciat ca reclamanta nu este indreptatita sa primeasca conform Legii nr.10/2001 despagubiri echivalente cu pretul de piata al imobilului, deoarece actul sau de vanzare - cumparare nu a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor Legii nr.112/1995, astfel cum rezulta din decizia civila nr.1185/23.05.2006.
Cu privire la cererea reclamantei formulata in subsidiar, privind obligarea M.B.P.G. la plata acelorasi despagubiri in temeiul evictiunii consumate, instanta de fond a retinut ca nu poate fi primita, aceasta neavand dreptul de optiune intre aplicarea legii speciale si aplicarea dreptului comun.
Impotriva sentintei instantei de fond a declarat apel reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a sustinut ca instanta de fond a interpretat gresit actiunea dedusa judecatii si a aplicat gresit legea, intrucat Legea nr.1/2009 a introdus modificari de substanta ale Legii nr.10/2001, practica judiciara este neuniforma in aplicarea acesteia, situatie in care instanta ar fi trebuit sa aplice prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
In continuare a sustinut ca sentinta instantei de fond a fost data cu drept de recurs, ceea ce incalca prevederile imperative ale art.2821 Cod procedura civila, deoarece valoarea obiectului cauzei depaseste suma de 100.000 lei.
Pe fondul cauzei, apelanta - reclamanta a sustinut ca instanta de fond a gresit si pentru faptul ca nu a cercetat veridicitatea considerentelor deciziei prin care s-a constatat nulitatea absoluta a actului sau de vanzare - cumparare, numai astfel putandu-se stabili daca acesta a fost incheiat sau nu cu respectarea Legii nr.112/1995.
Prin decizia civila nr.40 A/26.01.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca cererea de chemare in judecata a fost intemeiata de reclamanta de dispozitiile art.501 din Legea nr.10/2001, situatie in care in mod corect instanta de fond a retinut ca are calitate procesuala pasiva in cauza doar M.B.P.G.
Pe fondul cauzei s-a considerat ca dispozitiile art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001, privind dreptul chiriasilor cumparatori la restituirea pretului de piata al imobilului, nu sunt incidente in cauza, deoarece prin decizia nr.1185/2006, prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare al reclamantei, s-a retinut expres reaua credinta a partilor la momentul incheierii actului, precum si faptul ca actul s-a incheiat cu incalcarea dispozitiilor art.948 Cod civil si art.9 din Legea nr.112/1995.
Instanta de apel a considerat ca reaua credinta retinuta in aceasta decizie irevocabila echivaleaza tot cu o nerespectare a Legii nr.112/1995, avand in vedere ca exercitarea cu buna credinta a drepturilor conferite de o lege reprezinta o conditie intrinseca de natura a afecta validitatea actelor juridice incheiate sub imperiul respectivei legi, respectiv validitatea cauzei. Reaua credinta determina in realitate ilicitatea cauzei, ori prin existenta unei cauze ilicite este afectata insasi validitatea actului incheiat sub imperiul Legii nr.112/1995.
Cu privire la cererea precizatoare de actiune, prin care reclamanta a solicitat instantei de fond, in subsidiar, angajarea raspunderii institutiei vanzatoare pentru evictiune, tribunalul a considerat, ca si instanta de fond, ca, desi cererea formulata in principal de reclamanta, intemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001, nu poate fi primita, aceasta nu da dreptul de optiune al partii pentru a solicita despagubiri potrivit dreptului comun, legea speciala in materie, respectiv Legea nr.1/2009, aplicandu-se prioritar in raport cu dispozitiile de drept comun care reglementeaza evictiunea.
Cu privire la practica CEDO tribunalul a retinut ca nici legislatia internationala si nici jurisprudenta CEDO nu protejeaza un cumparator de rea credinta.
Impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs reclamanta, sustinand ca a fost pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art.501 din Legea nr.10/2001.
In dezvoltarea acestei critici s-a sustinut ca art.501 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.1/2009, prevede dreptul proprietarilor la restituirea pretului de piata al imobilului cumparat in baza Legii nr.112/1995, in cazul in care contractul de vanzare - cumparare a fost desfiintat prin hotarare judecatoreasca irevocabila, daca a fost incheiat cu respectarea Legii nr.112/1995. Actul sau de vanzare - cumparare a fost desfiintat de instanta de judecata pentru ca nu a facut, la data cumpararii, demersurile necesare pentru lamurirea situatiei juridice a imobilului, ipoteza ce nu poate fi asimilata nerespectarii Legii nr.112/1995, deoarece aceasta lege nu cuprinde o norma care sa impuna astfel de verificari.
In continuare, recurenta a sustinut ca era aplicabila in cauza jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocand cauza Silviu Marin contra Romaniei. In dezvoltarea acestei critici a sustinut ca preluarea imobilelor de catre stat prin nationalizare a fost declarata abuziva prin Legea nr.10/2001, la aproximativ 5 ani de la incheierea actului sau de vanzare - cumparare, fiind evident faptul ca nulitatea actului sau de vanzare - cumparare nu putea fi constata in baza acestei legi, iar reclamanta avea un bun in sensul conventiei, care se bucura de protectia art.1 din Protocolul nr.1 aditional la conventie .
In finalul motivelor de recurs, recurenta a invederat ca solicita admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, in sensul admiterii apelului si schimbarii sentintei instantei de fond, in principal, prin obligarea M.F.P. la plata pretului de piata al imobilului, conform art.501 din Legea nr.10/2001, iar in subsidiar, prin obligarea M.B.P.G. la plata despagubirilor rezultand din raportul de expertiza, in conformitate cu dispozitiile de drept comun care reglementeaza evictiunea.
Analizand decizia instantei de apel, in raport de dispozitiile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila si de criticile dezvoltate in scris de recurenta, Curtea va retine ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Din probele administrate in cauza, instantele anterioare au retinut urmatoarea situatie de fapt, care nu mai poate fi schimbata in recurs, legea permitand invocarea in aceasta cale de atac doar a motivelor de nelegalitate a hotararii recurate.
Prin contractul de vanzare - cumparare nr.N00372/21.10.1996, incheiat cu P.M.B., reprezentata de SC A. SA, recurenta reclamanta a cumparat, in temeiul Legii nr.112/1995, apartamentul nr. 3, situat in Bucuresti, str.C.A. R. nr.34, et.1, sector 2 pe care il ocupa in calitate de chirias al statului.
Prin decizia civila nr.1185/23.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, irevocabila, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare mentionat anterior.
Art.50 din Legea nr.10/2001 republicata reglementeaza dreptul chiriasilor ale caror contracte de vanzare - cumparare, incheiate cu eludarea dispozitiilor Legii nr.112/1995 au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti irevocabile la restituirea pretului reactualizat, iar art.50 (1) din aceiasi lege reglementeaza dreptul proprietarilor ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.
Din interpretarea sistematica a celor doua norme rezulta ca legiuitorul a inteles sa despagubeasca diferit pe chiriasii ale caror contracte de vanzare - cumparare, incheiate in baza Legii nr.112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti irevocabile, dupa cum aceste acte au fost incheiate sau nu cu respectarea legii ce a stat la baza incheierii lor, respectiv a Legii nr.112/1995, cum in mod corect au apreciat si instantele anterioare.
In speta dedusa judecatii actul de vanzare - cumparare incheiat de recurenta reclamanta, a fost desfiintat irevocabil prin decizia civila nr.1185/23.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, pentru nerespectarea dispozitiilor art.9 din Legea nr.112/1995, situatie in care, in mod corect instantele anterioare au apreciat ca recurentul reclamant este indreptatit, conform Legii nr.10/2001 la plata de catre M.F.P. doar a pretului reactualizat si nu la plata pretului de piata al imobilului.
In considerentele acestei decizii s-a retinut ca art.9 din Legea nr.112/1995 conditioneaza vanzarea apartamentelor catre chiriasi de verificarea situatiei juridice a imobilului si de solutia nerestituirii in natura a apartamentelor revendicate de fostii proprietari. Cu privire la apartamentul in litigiu, s-a retinut ca, anterior incheierii contractului de vanzare - cumparare al reclamantei, fosta proprietara redobandise proprietatea asupra imobilului preluat abuziv de stat, prin sentinta civila nr.3379/1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si decizia civila nr.166/1997 a Tribunalului Bucuresti, astfel incat acesta nu mai putea fi instrainat legal, conform Legii nr.112/1995.
In raport de aceste mentiuni exprese facute in considerentele deciziei civile nr.1185/23.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, prin care s-a desfiintat irevocabil actul de vanzare - cumparare incheiat de recurenta reclamanta in baza Legii nr.112/1995, sustinerile acesteia in sensul ca actul sau de vanzare - cumparare s-ar fi incheiat cu respectarea Legii nr.112/1995, situatie in care ar fi indreptatita la plata valorii de piata a imobilului, sunt nefondate.
Si daca nu s-ar fi retinut expres in considerentele acestei decizii faptul ca actul de vanzare - cumparare invocat de recurenta a fost incheiat cu nerespectarea Legii nr.112/1995, acest lucru este evident, rezultand in primul rand din faptul ca, fiind un imobil preluat de stat fara titlu valabil (situatie de drept constata prin hotararile de restituire pronuntate anterior incheierii actului de vanzare - cumparare), nu putea fi instrainat in conditiile Legii nr.112/1995, lege care reglementa restituirea, respectiv instrainarea catre chiriasi, doar a imobilelor trecute in patrimoniul statului sau a altor persoane juridice, cu titlu .
Este adevarat ca la data incheierii actului de vanzare - cumparare, 11.11.1996, erau in vigoare dispozitiile Hotararii nr.20/17.01.1996 pentru stabilirea Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 112/1995, invocate de recurenta, care includeau in randul imobilelor trecute cu titlu in proprietatea statului, printre altele, imobilele nationalizate, dar aceasta nu-i scutea pe cumparatori de efectuarea diligentelor necesare pentru lamurirea situatiei juridice a imobilului pe care doreau sa-l achizitioneze, cum s-a retinut, cu putere de lucru judecat si prin sentinta de desfiintare a actului.
In consecinta, chiar daca actul de vanzare - cumparare invocat de recurenta a fost incheiat cu respectarea unora din dispozitiile Legii nr.112/1995 (in sensul ca erau chiriasa in imobil, nu dobandise alta locuinta dupa 1990, locuinta nu facea parte din cele exceptate prin art.10 de la vanzare) aceasta nu putea beneficia de dispozitiile art.50 (1) din Legea nr.10/2001, textul conditionand acordarea despagubirilor la valoarea de piata a imobilului, de respectarea tuturor dispozitiilor acestei legi si nu doar a unora dintre ele.
In speta, recurenta reclamanta a incheiat actul cu incalcarea dispozitiilor art.1 din lege, astfel cum acesta a fost validat de Curtea Constitutionala, dar mai ales, cu incalcarea dispozitiilor art.9 din lege care reglementa dreptul chiriasilor titulari de contract de a cumpara apartamentele ce nu se restituie in natura fostilor proprietari.
In conditiile in care, anterior formularii cererii de cumparare intemeiata pe Legea nr.112/1995, se inregistrase actiune de revendicare a imobilului de catre fostul proprietar, iar aceasta fusese admisa de instanta, imobilul instrainat recurentei reclamante nu putea fi considerat imobil preluat de stat cu titlu valabil, ce nu se restituie in natura fostului proprietar si nu putea fi instrainat recurentei reclamante, decat cu incalcarea dispozitiilor art.1 si 9 din Legea nr.112/1995.
Nelegalitatea evidenta a actului de vanzare - cumparare invocat de recurenta reclamanta face ca aceasta sa nu poata beneficia de dispozitiile art.50 (1) din Legea nr.10/2001 republicata, solutia pronuntata in acest sens de instanta de fond si mentinuta in apel, fiind pronuntata cu interpretarea si aplicarea corecta a legii interne, dar si a art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana .
Conform art.1 alin.1 din Protocolul nr.1, orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Conform alineatului 2 al aceluiasi articol, dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.
In cauza de fata nici o instanta interna sau autoritate administrativa nu i-a recunoscut reclamantei in mod definitiv un drept de proprietate asupra imobilului (dimpotriva prin hotarare judecatoreasca irevocabila s-a constatat nulitatea absoluta a actului prin care, pentru o perioada scurta a dobandit un astfel de drept in baza Legii nr.112/1995) - situatie in care, nu se poate considera ca aceasta are un bun actual in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, care sa se bucure de protectia textului international mai sus citat.
In aplicarea dispozitiilor art.1 din Protocolul nr.1 recurenta reclamanta nu poate invoca nici macar speranta legitima, Curtea Europeana statuand deja ca o creanta nu poate fi considerata ca o valoare patrimoniala, decat atunci cand are o baza suficienta in dreptul intern si cand este confirmata printr-o jurisprudenta bine stabilita a instantelor, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
In consecinta, apreciind ca decizia instantei de apel este legala, Curtea va dispune in baza art.312 Cod procedura civila respingerea recursului ca nefondat.
Principiul non bis in idem in ceea ce priveste sanctiunile disciplinare Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Restituirea sumelor incasate de salariat ca urmare a interpretarii eronate a prevederilor legale privind salarizarea Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Negocierea si includerea clauzei de confidentialitate in contractul individual de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Temeinicia concedierii care in aparenta nu are la baza motive care tin de persoana salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Acordarea nejustificata a calificativului nesatisfacator. Metoda de hartuire la locul de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Dreptul utilizatorului de a dispune incetarea contractului individual de munca a salariatului temporar pentru motive disciplinare Pronuntaţă de: Curtea de apel Bucuresti
Anulare Hotarare CNSSU privind instituirea carantinei si interzicerea de participare doar la evenimente religioase Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL SUCEAVA SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL Sedinta publica din 24 mai 2021 Dosar nr. 479/32/2020
Restituirea, cu titlu de plata nedatorata, a drepturilor salariale incasate fara temei legal Pronuntaţă de: Decizia civila nr.410/14.06.2018 a Curtii de Apel Galati
Comunicarea publica a fonogramelor. Obligatia utilizatorului de a achita organismelor de gestiune colectiva remuneratiile cuvenite atat artistilor interpreti sau executanti cat si producatorilor de fonograme Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 2516 din 24 noiembrie 2020
Pensionarii militari decorati cu ordinul �Meritul Militar�. Beneficiul semnului onorific se acorda in favoarea beneficiarului pensionar militar sub forma unui spor adaugat la cuantumul pensiei brute Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 304/16.07.2020
Modificarea salariului si a altor clauze esentiale din contractul de munca. Interpretari jurisprudentiale Sursa: MCP avocati
Inlaturarea inechitatilor salariale dintre functionarii publici. Anularea hotararilor Consiliilor Locale Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Necesitate sau absurditate? Formularea plangerii prealabile la autoritatea emintenta a actului administrativ de sanctionare disciplinara, inainte de sesizarea instantei competente Sursa: avocat Gales Iulian | MCP Cabinet avocati
Motivarea decizie de concediere versus Oportunitatea acesteia. Solutii jurisprudentiale Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Forma si continutul contractului de munca la domiciliu, in cazul activitatii de telemunca Sursa: MCP Cabinet avocati
Plata cheltuielilor de judecata. Aspecte practice. Netemeinicia solicitarii de cenzurare a cheltuielilor de judecata. Solutii jurisprudentiale Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu
Incidenta Deciziei CCR nr. 279/2015 asupra contractelor de munca suspendate la data pronuntarii. Neretroactivitate si neconstitutionalitate Sursa: Irina Maria Diculescu