Restrangerea exercitiului dreptului la libera circulatie

In motivarea cererii s-a aratat in esenta ca parata a fost returnata din Italia, la data de 22.07.2010, in baza Acordului de readmisie incheiat intre Romania si statul italian.

In raport de aceasta situatie a paratei si de prevederile art. 38 coroborat cu art. 5 lit. a din Legea 248/2005, a solicitat reclamanta ca fata de parata sa se dispuna masura restrangerii exercitiului dreptului la libera circulatie pe teritoriul Danemarcei.

Prin sentinta civila nr. 2000 din 16.12.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a dispus inchiderea dosarului privind actiunea reclamantei D.G.P., in contradictoriu cu parata P.l..

Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a retinut urmatoarele:

In Monitorul Oficial nr. 767/17.11.2010 a fost publicata Legea nr. 206/2010 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate. In conformitate cu art. I din acest act normativ, la data intrarii in vigoare, art. 38 lit. a, art. 39 alin.1 si art. 42 alin. 2 din Legea 248/2005 se abroga. De asemenea, potrivit art. II alin. 1 lit. c, cu aceeasi data inceteaza de drept toate procedurile judiciare aflate in curs de desfasurare si pentru care nu exista o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru instituirea unei masuri de limitare a dreptului la libera circulatie in strainatate incepute in temeiul art. 38 lit. a, art. 39 alin. 1, art. 40 lit. d si art. 42 alin.2 .

In consecinta, constatand de drept incetarea procedurii judiciare de solutionare a cererii, tribunalul a dispus inchiderea dosarului.

Prin incheierea din Camera de Consiliu, din data de 16.03.2011, tribunalul a dispus indreptarea erorii materiale evidente strecurate in cuprinsul sentintei civile, in sensul ca denumirea reclamantei este D.E.P.A.B.D. si nu D.G.P., cum in mod gresit s-a mentionat.

La data de 16.02.2011, reclamanta D.E.P.A.B.D. a declarat apel, care a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, la data de 18.02.2011.

Prin motivele de apel formulate de apelanta - reclamanta, se arata ca:

In conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 1367/2009 privind infiintarea, organizarea si functionarea Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 802 din 25.11.2009, "Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, denumita in continuare Directia, se infiinteaza prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului National pentru Evidenta Persoanelor si Centrului National de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta Persoanelor, care se desfiinteaza" .

Avand in vedere faptul ca in temeiul art. 6 al actului normativ invocat, Directia preia patrimoniul institutiilor publice care se desfiinteaza, pe baza de protocol de predare-preluare, cauzele in care Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor are calitatea de reclamant, respectiv parat, sunt preluate de Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date .

Mentioneaza apelanta - reclamanta ca, potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 136712009: "Directia face parte din structurile de ordine si siguranta publica din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor si este parte componenta a Departamentului de ordine si siguranta publica".

Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (4) din acelasi act normativ, "Directia exercita atributiile care ii sunt date in competenta prin lege, cu privire ( ... ) la gestionarea si administrarea la nivel national a bazelor de date privind evidenta persoanelor, cartilor de identitate, pasapoartelor, permiselor de conducere, certificatelor de inmatriculare a vehiculelor si a altor documente necesare persoanelor in relatiile cu statul."

De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 136712009: .,Directia indeplineste orice alte atributii prevazute de lege",

Avand in vedere problematica creata in contextul aplicarii de catre Italia, incepand de la data de 1 noiembrie 2007, a decretelor de indepartare din teritoriul national a cetatenilor straini, potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 181 din 1 noiembrie 2007 continand "Dispozitii urgente in materie de indepartare de pe teritoriul national din motive de siguranta publica", care vine in completarea Decretului - lege nr. 30 din 6 februarie 2007 privind "Transpunerea in legislatia nationala a Directivei 2004/38/CE privind dreptul cetatenilor UE si a membrilor lor de familie de a circula si rezida liber pe teritoriul statelor membre", Guvernul Romaniei a aprobat prin Hotararea nr. 1347/2007, Planul de masuri privind sprijinirea cetatenilor romani aflati in Italia.

Obiectivul nr. 2 din Planul de masuri este "Aplicarea unor masuri de catre structurile competente din subordine din momentul in care cetatenii romani expulzati ajung pe teritoriul Romaniei, respectiv initierea demersurilor pe baza carora, ulterior, sa fie luata de catre autoritatile judecatoresti o decizie vizand interzicerea deplasarii acestora in Italia pe o perioada determinata.". Una din masuri, potrivit lit. d) este: "Inaintarea de catre DGP sau MAI dupa caz. INEP catre instanta, a "dosarului de indepartare".

In considerarea prevederilor literei b ale obiectivului nr. 2 din Hotararea Guvernului nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de masuri privind sprijinirea cetatenilor romani aflati in Italia, ca urmare a situatiei create prin adoptarea de catre statul italian a noilor reglementari ce vizeaza indepartarea

de pe teritoriu, Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date (Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor) are obligativitatea de a inainta instantei teritoriale competente, dosarul de indepartare al cetatenilor romani expulzati din Italia, intrucat acestia au folosit, ca si document de calatorie, cartea de identitate.

Mai mult, aceste demersuri trebuie efectuate in directa corelare cu prevederile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea dispozitiilor legale invederate mai sus, apreciaza apelanta - reclamanta ca in mod eronat instanta de fond si reprezentantul Parchetului au retinut faptul ca intrucat potrivit prevederilor Legii nr. 206/2010 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani In strainatate, au fost abrogate dispozitiile art. 38 lit. a si, prin urmare, temeiul juridic al actiunii nu mai exista, cata vreme cererea institutiei reclamante se intemeiaza pe dispozitiile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005.

In consecinta, Directia indeplineste atributiile stabilite de actele normative in competenta sa, aplica si respecta intocmai dispozitiile legale invocate.

Mergand pe logica eronata a instantei de fond, s-ar ajunge in situatia ca Directia sa nu inainteze instantelor competente dosarele de indepartare, aceasta echivaland cu incalcarea, de catre Directie, a actelor normative prin care ii sunt stabilite aceste atributii .

Pe cale de consecinta, solicita instantei sa constate ca dispozitiile actului normativ invocat de instanta de fond nu au aplicabilitate in indeplinirea, de catre D.E.P.A.B.D., a atributiilor legale in domeniul limitarii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate.

Fata de considerentele expuse, apelanta - reclamanta solicita admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond .

A timbrat in mod corespunzator apelul promovat, conform art.3 si art.11 din Legea nr.146/1997 si art.3 din O.G. nr.32/1995.

Intimata - parata nu a depus intampinare, desi potrivit art.289 alin.2 Cod procedura civila, avea aceasta obligatie .

In apel, nu au fost administrate probe noi, potrivit art. 292 alin. 2 si art. 295 alin. 2 Cod de procedura civila.

Curtea de Apel Bucuresti s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezentul apel, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedura civila si art. 282 si urm. Cod de procedura civila.

Verificand sentinta apelata, prin prisma criticilor invocate, in limitele cererii de apel, conform prevederilor art. 295 Cod de procedura civila, Curtea apreciaza ca apelul prezent este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

1.i. Sub un prim aspect preliminar, Curtea retine ca in conformitate cu prevederile art. 112 pct. 4 Cod Procedura Civila, "cererea de chemare in judecata va cuprinde: (. . .) 4. aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea".

Deci, in principiu, motivarea in fapt a unei cereri de chemare in judecata va fi insotita si de motivarea in drept, in sensul ca reclamantul va indica si cauza cererii sale, temeiul juridic al acesteia, definit(a) ca actul sau fapta juridica constituind fundamentul direct si imediat al dreptului reclamat. Cauza rezida in fundamentul juridic al actiunii. Ea reprezinta asadar, fundamentul raportului juridic dedus judecatii si se materializeaza practic, in situatia de fapt calificata juridic. In determinarea conceptului de cauza, sunt relevante doar acele imprejurari de fapt care concura la fundamentarea temeiului juridic al actiunii.

Cauza cererii de chemare in judecata nu trebuie cautata in drept, ci in principiul generator al dreptului subiectiv reclamat. Asadar, nu este necesar ca reclamantul sa indice chiar textele de lege pe care se intemeiaza, deoarece cu ajutorul obiectului si al motivelor de fapt, judecatorul va realiza insusi, incadrarea .

Deci, chiar daca a fost indicat temeiul juridic de reclamant, judecatorul nu este tinut acesta, ci are obligatia de a da calificarea legala corecta, cererii, In virtutea rolului sau activ, prevazut de art. 129 al.4 si 5 Cod Procedura Civila: "Cu privire la situatia de fapt si motivare a in drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor, judecatorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt ori de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare.

Judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale".

In consecinta, neindicarea temeiului de drept sau indicarea sa gresita nu trebuie confundata cu lipsa cauzei juridice a actiunii reclamantului, fiind atributul instantei sa stabileasca norma legala incidenta in raport de ceea ce partea supune judecatii, respectand astfel, principiului disponibilitatii care guverneaza materia procesul civil, dar si principiului rolului sau activ, evocat anterior.

Metodele de interpretare logica, teleologica si sistematica a dispozitiilor evocate anterior, precum si a celor ale art. 84 Cod Procedura Civila, determina rezultatul intentiei legiuitorului de a stipula calificarea exacta a cererii, in functie de continutul sau (deci inclusiv, in functie de cauza cererii) si indiferent de inter alia, denumirea gresita, temeiul juridic atribuit(a) de parte, un alt rezultat al interpretarii textului, fiind caracterizat prin formalism excesiv.

De altfel, aceasta este si opinia majoritara, exprimata in doctrina judiciara (a se vedea in acest sens, Profesor Universitar Doctor Ciobanu, Viorel Mihai - "Tratat teoretic si practic de procedura civila", Editura National, Bucuresti, 1997, pag.31 sau a se vedea judecator doctor Tabarca, Mihaela-"Drept Procesual Civil", volumul 1, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008, pag. 66) sau practica judiciara (a se vedea in acest sens, Decizia civila nr. 660/1972 a Tribunalului Suprem sau Decizia civila nr. 1380/2000 a Curtii de Apel Cluj, Sectia Civila).

ii. Or, in cadrul cererii prezente de chemare in judecata, reclamanta D.E.P.A.B.D. a indicat cauza juridica a actiunii sale: expulzarea din Italia a paratei, in temeiul Acordului dintre Romania si Republica Italiana, cu privire la readmisia persoanelor aflate in situatie ilegala (situatie ilegala configurata de savarsirea in Italia, de infractiuni).

Reclamanta si-a indicat temeiul juridic al actiunii sale - art. 2 lit. d din HG 1347/2007 si art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005.

Raportat la considerentele anterioare, de la punctul i, referitoare la principiul rolului activ al magistratului in calificarea juridica a cererii, apreciem ca intr-adevar, asa cum in mod implicit a considerat si tribunalul, temeiul juridic al prezentei cereri, in raport de motivele de drept precizate de reclamant, il reprezinta dispozitiile speciale ale art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, cu modificarile si completarile ulterioare, conform caruia: .Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani numai in conditiile si cu privire la urmatoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat".

Textul de lege evocat nu realizeaza nici o distinctie sub aspectul circumstantierii situatiei persoanei ce a fost expulzata in temeiul unui acord de readmisie. Asadar, indeplinirea acestei cerinte, legate de aplicarea acordului de readmisie, indiferent de motivele care au cauzat aplicarea sa (exempli gratia, comiterea de infractiuni, nereglementarea situatiei de sedere), este suficienta pentru a determina incidenta normei juridice mentionate.

Concluzia este sustinuta si de imprejurarea ca in cazul tezei secunde a art. 38 din Legea nr. 248/2005, respectiv in cazul literei b) indicate de reclamant, actiunea nu poate fi formulata decat de institutia cu competente in domeniul apararii, ordinii publice sau sigurantei nationale care detine date ori informatii cu privire la activitatea pe care persoana o desfasoara sau urmeaza sa o desfasoare In strainatate.

2. Sub un al doilea aspect, Curtea constata plecand de la premisa stabilirii temeiului juridic al actiunii ca fiind art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, cu modificarile si completari le ulterioare, ca solutia pronuntata de prima instanta de judecata este legala.

Astfel, intr-adevar, in urma adoptarii Legii nr. 206 din 11 noiembrie 2010 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, dispozitiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 au fost abrogate prin art.1.

Asadar, fiind abrogat temeiul juridic al cererii de chemare in judecata, in mod corect s-a dispus inchiderea dosarului, in baza prevederilor art. II al.1 lit. a din aceeasi lege modificatoare: ,,(1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi inceteaza de drept: a) toate masurile de restrangere a exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani, dispuse pana la acea data de instantele competente in conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) si art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, si care se afla in curs de executare".

Masurile de inaintare la instanta, a dosarelor de indepartare, la care se refera reclamanta, trebuie sa fie circumscrise noilor dispozitii legale modificatoare, ele devenind astfel circumstantiate doar de cazurile care configureaza noul domeniu de aplicare al legii privind regimul liberei circulatii.

In temeiul tuturor acestor considerente, Curtea apreciaza ca toate criticile apelantului sunt nefondate.

Pentru ansamblul acestor considerente, in temeiul art.296 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat, apelul promovat, retinand ca tribunalul a pronuntat o hotarare temeinica si legala.

4) Admisibilitatea actiunii intemeiate pe dispozitiile art.166 din Legea nr.84/1995