Talharie in forma agravata. Circumstante atenuante. Recurs

In temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c si alin.21 lit.a cu aplic. art.99 si urm. din Codul penal in ref. la art.3201 din Codul de procedura penala si art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, a condamnat pe inculpatul D.S.C. (fiul lui N. si L., nascut la data ... in Bucuresti, CNP 1...) la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie in forma agravata (fapta din data de 29 martie 2011).

A facut aplicarea art.71 si art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.

In temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive, incepand cu data de 30 martie 2011 si pana la data de 15 aprilie 2011.

In temeiul art.26 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c si alin.21 lit.a cu aplic. art.99 si urm. din Codul penal in ref. la art.3201 din Codul de procedura penala si art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, a condamnat pe inculpatul G.I.F.(fiul lui I. si V., nascut la data de ... in Bucuresti, CNP 1...) la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la talharie in forma agravata (fapta din data de 29 martie 2011).

A facut aplicarea art.71 si art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.

In temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive, incepand cu data de 30 martie 2011 si pana la data de 15 aprilie 2011.

In temeiul art.26 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c si alin.21 lit.a din Codul penal in ref. la art.3201 din Codul de procedura penala, art.75 alin.1 lit.c si art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.c din Codul penal, a condamnat pe inculpatul B. L. F.(fiul lui P. si S., nascut la data de .... in Bucuresti, CNP 1....) la pedeapsa de 4 ani si 3 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la talharie in forma agravata (fapta din data de 29 martie 2011).

A facut aplicarea art.71 si art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.

In temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive, incepand cu data de 30 martie 2011 si pana la data de 15 aprilie 2011.

In temeiul art.861 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepselor de cate 2 ani inchisoare, aplicate inculpatilor D.S.C. si G. I. F., pe un termen de incercare de 4 ani, stabilit conform art.110 din Codul penal.

In temeiul art.861 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicata inculpatului B. L. F., pe un termen de incercare de 6 ani si 3 luni, stabilit conform art.862 din Codul penal.

In temeiul art.71 alin.5 din Codul penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii, aplicate celor trei inculpati, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale.

In temeiul art.863 din Codul penal, a dispus ca, pe durata termenului de incercare, inculpatii sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere: sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Ialomita (inculpatul D. S. C.) si respectiv la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti (inculpatii G. I. F. si B.L.F.) la datele fixate; sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.

In temeiul art.863 alin.3 din Codul penal, a dispus ca, pe durata termenului de incercare, inculpatii sa urmeze un program organizat de Serviciul de Probatiune.

In temeiul art.359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatilor asupra dispozitiilor art.864 din Codul penal, privind cazurile de revocare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei.

A facut aplicarea art.7 din Legea nr.76/2008, referitoare la organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice si Judiciare.

In temeiul art.14 si art.346 din Codul de procedura penala, a luat act ca partea vatamata C.A. nu s-a constituit parte civila in procesul penal, prejudiciul cauzat acesteia fiind recuperat partial.

In temeiul art.118 lit.e din Codul penal, a confiscat de la inculpati suma de 18 lei, sustrasa de la partea vatamata si nerestituita acesteia.

In temeiul art.191 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpati la plata sumei de cate 1.100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca inculpatii au fost trimisi in judecata, prin Rechizitoriul nr.6663/P/2011 din data de 12 aprilie 2011 al Parchetului de pe langa instanta respectiva, sub aspectul savarsirii infractiunilor anterior mentionate, in fapt retinandu-se ca, la data de 29 martie 2011, in jurul orei 2300, inculpatul D.S. C. (minor), cu complicitatea inculpatilor G. I. F. (minor) si B. L. F.(major), aflandu-se pe Strada S.V., pe partea cu trotuarul dinspre Parcul Operei, a deposedat-o pe partea vatamata C. A., prin smulgere, de o geanta in care se aflau acte personale, un telefon mobil marca Samsung, carduri ING, BRD si CORA, precum si suma de aproximativ 18 RON.

La termenul din data de 30 mai 2011, inculpatii au solicitat desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate prevazute de art.3201 din Codul de procedura penala, exclusiv pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, declarand ca recunosc savarsirea faptelor, astfel cum au fost retinute in actul de sesizare .

In consecinta, analizand probatoriul administrat de catre organele de urmarire penala (declaratiile partii vatamate, procesele verbale de recunoastere de pe plansa foto, procesul verbal de constatare si cercetare la fata locului si declaratiile inculpatilor), Judecatoria a retinut aceeasi situatie de fapt cu cea descrisa in rechizitoriu, stabilind ca, la data de 29 martie 2011, pe baza unei intelegeri prealabile, inculpatii, dupa ce au consumat bauturi alcoolice la un restaurant situat pe Calea 13 Septembrie, s-au deplasat impreuna in zona faptei, cu intentia de a face rost de bani, prin deposedarea de posete a femeilor singure, imprejurari in care, in jurul orei 2300, inculpatul D. S.C., beneficiind de complicitatea inculpatilor G. I.F. si B. L. F., a deposedat-o pe partea vatamata de geanta pe care o purta, smulgandu-i-o, in pofida rezistentei opuse de aceasta, dupa care toti trei au fugit, fiind depistati de catre organele de politie, dupa aproximativ 20 de minute, avand asupra lor bunurile gasite in geanta respectiva.

In drept, Judecatoria a constatat ca faptele inculpatilor intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de talharie, prevazuta de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c si alin.21 lit.a din Codul penal, in forma de participatie a autoratului (in cazul inculpatului D. S. C.) si respectiv a complicitatii, prevazuta de art.26 din Codul penal (in cazul inculpatilor G. I.F. si B. L.F.). De asemenea, in cazul primilor doi inculpati, minori la data faptelor, Judecatoria a retinut incidenta dispozitiilor art.99 si urm. din Codul penal, iar, in cazul ultimului inculpat, major la aceeasi data, incidenta circumstantei agravante prevazute de art.75 alin.1 lit.c din Codul penal.

La individualizarea pedepselor, Judecatoria a avut in vedere criteriile generale prevazute de art.72 din Codul penal, respectiv dispozitiile generale ale acelui cod, limitele de pedeapsa prevazute in textul incriminator, reduse cu o treime, conform art.3201 din Codul de procedura penala, gradul concret de pericol social al faptei fiecaruia, apreciat ca fiind minim, fata de valoarea redusa a prejudiciului cauzat, cu privire la care partea vatamata nu s-a constituit parte civila, varsta inculpatilor, calitatea de elevi a acestora, apartenenta lor la familii organizate, conduita buna inainte de savarsirea infractiunii, in conditiile lipsei de antecedente penale (imprejurare valorificata drept circumstanta atenuanta, potrivit art.74 alin.1 lit.a din Codul penal) si atitudinea procesuala adoptata, constant sincera.

In privinta modalitatii de executare a pedepselor aplicate, Judecatoria a apreciat ca scopul acestora poate fi atins si fara privarea de libertate a inculpatilor, considerand suficienta pentru indreptarea lor suspendarea sub supraveghere a acelor pedepse.

Impotriva acestei sentinte, au declarat recurs in termenul legal Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti (la data de 08 iunie 2011) si inculpatul B. L.F. (la data de 07 iunie 2011, prin scrisoare recomandata).

Recursurile astfel declarate au fost inaintate de Tribunal si inregistrate pe rolul acestei Curti la data de 18 iulie 2011.

Prin motivele scrise de recurs, Parchetul a criticat sentinta penala atacata, numai cu privire la inculpatul B.L. F., sub aspectul nelegalitatii dispozitiei de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, in raport cu durata sa, solicitand reducerea acesteia pana la limita de 4 ani inchisoare, prevazuta de art.861 alin.1 lit.a din Codul penal, apreciind insa oportuna modalitatea de executare stabilita de catre instanta de fond si sub aspectul mentiunilor contradictorii cuprinse in dispozitivul hotararii respective, in ceea ce priveste durata pedepsei aplicate pentru infractiunea dedusa judecatii. La primul termen de judecata, Parchetul si-a extins oral motivele de recurs, criticand, cu privire la inculpatul D. S.C. (inca minor), omisiunea mentionarii executarii pedepsei accesorii aplicate si a masurilor de supraveghere si obligatiei impuse de catre instanta de fond numai dupa implinirea varstei de 18 ani si, cu privire la toti cei trei inculpati, nelegala confiscare de la acestia a unei sume globale. Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, reprezentantul Parchetului a modificat primul motiv scris de recurs, declarat in favoarea inculpatului, in defavoarea acestuia, solicitand mentinerea pedepsei de 4 ani si 3 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala recurata si inlaturarea beneficiului suspendarii sub supraveghere .

Inculpatul B. L.F., care a beneficiat de asistenta juridica a avocatului sau ales, a solicitat, pe de o parte, reducerea pedepsei la care a fost condamnat pana la 2 ani inchisoare, prin retinerea in favoarea sa si a circumstantei atenuante prevazute de art.74 alin.1 lit. c din Codul penal, precum si prin acordarea unei mai mari eficiente circumstantei atenuante deja retinute de catre instanta de fond, prevazuta de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal, iar, pe de alta parte, suspendarea executarii acelei pedepse, in principal, in conditiile art.81 din Codul penal, iar, in subsidiar, conform art.861 din Codul penal.

Analizand sentinta penala atacata, in raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, precum si din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca ambele recursuri cu care a fost sesizata sunt fondate, in limitele si pentru considerentele ce se vor arata in cele ce urmeaza:

Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat in faza de urmarire penala (in conditiile in care toti inculpatii au optat pentru desfasurarea judecatii conform procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei) si necontestata in calea de atac.

In acelasi timp, instanta de fond a stabilit o incadrare juridica legala si a aplicat inculpatilor minori DA. S. C.si G. I. F. pedepse just individualizate, atat in privinta duratei acestora, cat si in privinta modalitatii lor de executare, aspecte, de asemenea, necontestate in recurs.

In schimb, in cazul inculpatului major B. L. F., Curtea, retinand in prealabil ca, prin motivul scris de recurs (declarat in favoarea acestuia, astfel ca modificarea lui ulterioara, in dezbateri, in defavoarea sa, este inadmisibila), Parchetul si-a insusit ca fiind adecvata modalitatea de individualizare a executarii pedepsei, constata ca o astfel de masura nu poate fi dispusa in mod legal cu privire la pedeapsa de 4 ani si 3 luni inchisoare, stabilita prin sentinta penala recurata (referirea, in dispozitivul hotararii respective, cu ocazia stabilirii termenului de incercare, la o pedeapsa aplicata de 2 ani inchisoare, este, in mod evident, o eroare materiala), intrucat art.861 alin.1 lit.a din Codul penal permite acordarea beneficiului suspendarii sub supraveghere numai in cazul unei pedepse de cel mult 4 ani inchisoare.

Drept urmare, constatand ca, in cazul acestui inculpat, limita minima de pedeapsa, redusa cu o treime, ca urmare a incidentei dispozitiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala, este de 4 ani si 8 luni inchisoare si ca, in mod corect, a fost retinuta in favoarea sa circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal (necontestata de Parchet), in considerarea conduitei bune avute inainte de savarsirea infractiunii deduse judecatii, Curtea apreciaza ca reducerea pedepsei pana la 4 ani inchisoare, conform art.76 alin.1 lit.c din Codul penal, este justa, aceasta pedeapsa fiind proportionala cu gravitatea concreta a faptei, astfel cum este evidentiata de imprejurarile in care a fost comisa (in mod premeditat, impreuna cu doi minori, pe timp de noapte, intr-un loc public, speculand si profitand de vulnerabilitatea partii vatamate, anume aleasa pe considerentul ca, fiind femeie, nu va opune rezistenta), dar si cu datele personale ale inculpatului (lipsit de antecedente penale, provenind dintr-o familie organizata, aflat o varsta tanara si cursant al unui colegiu tehnic, animat de dorinta de a-si continua studiile).

Curtea constata ca nu se justifica retinerea, in favoarea inculpatului, si a circumstantei atenuante prevazute de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal (astfel cum a solicitat apararea), desi, in principiu, in lipsa oricarei dispozitii legale contrare, aceasta poate coexista cu cauza de atenuare a raspunderii penale reglementata de art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala, intrucat conduita procesuala adoptata, intr-adevar sincera si cooperanta, a fost determinata, in mare masura, de imprejurarea surprinderii sale, la scurt timp de la momentul consumarii faptei, in posesia unora dintre bunurile aflate in geanta sustrasa prin violenta partii vatamate (telefonul mobil si doua carduri) si de recunoasterea lui de catre aceasta ca unul dintre participantii la savarsirea acelei fapte, fiind astfel fireasca, in raport cu probatoriul indubitabil care il incrimineaza.

De asemenea, raportat la pedeapsa de 4 ani inchisoare, apreciata a corespunde tuturor criteriilor de individualizare anterior mentionate, Curtea constata ca singura modalitate legala de executare a acesteia, fara privare de libertate, este suspendarea sub supraveghere, prevazuta de art.861 din Codul penal, acordarea beneficiului suspendarii conditionate fiind impiedicata de dispozitiile art.81 alin.1 lit.a din Codul penal.

In privinta inculpatului D. S. C. (inca minor, fiind nascut la data de 25 decembrie 1994), Curtea constata ca, in mod legal, interzicerea, ca pedeapsa accesorie (suspendata pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale), a drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, precum si respectarea de catre acesta, in conditiile art.1101 alin.1 teza finala din Codul penal, a masurilor de supraveghere si respectiv obligatiei stabilite prin sentinta penala recurata, conform art.863 din Codul penal, nu pot opera decat dupa implinirea varstei de 18 ani, sens in care, sub primul aspect, a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, intr-un recurs in interesul legii, prin Decizia nr.51/2007, instanta de fond omitand a dispune insa astfel.

Curtea mai constata ca fiind nelegala dispozitia de confiscare, de la cei trei inculpati impreuna, a sumei de 18 lei, in conditiile in care aceasta masura de siguranta are un caracter personal, putand opera numai cu privire la bunul dobandit prin savarsirea infractiunii de catre fiecare dintre participanti .

In speta, coroborand declaratiile partii vatamate (care a sustinut ca avea in geanta sustrasa suma de aproximativ 10 lei, fara a putea furniza date certe sub acest aspect) cu declaratiile inculpatilor (care au declarat, in mod concordant, ca au gasit in acea geanta numai suma de 8 lei, insusita de inculpatul G. I.F., asupra caruia a si fost descoperita cu ocazia controlului corporal efectuat de catre organele de politie, restul de 10 lei apartinand acestuia), Curtea constata ca, in temeiul art.118 alin.1 lit.e din Codul penal, se impune confiscarea, exclusiv de la inculpatul anterior mentionat, a sumei dobandite prin savarsirea infractiunii, respectiv 8 lei, diferenta de 10 lei urmand a fi restituita acestuia, conform art.357 alin.2 lit.e din Codul de procedura penala, intrucat nu exista dovezi ca ar proveni din comiterea infractiunii deduse judecatii.

Fata de aceste considerente, Curtea, in temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala, va admite ambele recursuri cu care a fost sesizata, va casa, in parte, sentinta penala atacata, in limitele precizate si, rejudecand cauza in fond, va hotari in sensul celor anterior mentionate.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate, in privinta carora nu se constata, nici din oficiu, motive de casare.

In temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor vor ramane in sarcina statului.

In temeiul art.189 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala si art.3 alin.1 din Protocolul nr.113928/2008 incheiat intre Ministerul Justitiei si U.N.B.R., onorariul partial al avocatului din oficiu (care a asigurat asistenta juridica obligatorie a inculpatului B.L.F., pana la prezentarea avocatului ales al acestuia) va fi suportat din fondul ministerului respectiv.