Evacuare. Plata suma reprezentand contravaloare lipsa de folosinta. Anulare contract de inchiriere

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Cornetu sub nr. 3669/1748/2008 in data de 02.10.2008, reclamanta Consiliul Local J. a chemat in judecata parata SC E. D. SRL solicitand evacuarea paratei din imobil si obligarea acesteia la plata sumei de 200.000 lei pe luna incepand de la data introducerii actiunii si pana la data predarii efective a imobilului, cu titlu de contravaloare lipsa de folosinta

In motivarea actiunii, s-a aratat ca la data de 15.12.1994 SC P. NDS SRL si G. V. au incheiat cu S. Agricola J. contractul de inchiriere nr. 368/15.12.1994, prin care cei dintai au inchiriat imobilul in cauza, pe o perioada de 10 ani, respectiv pana la data de 15.12.2004.

La randul lor, mai arata reclamantul, SC P. NDS SRL si G. V. au subinchiriat imobilul catre SC P. A. SRL care este o societate cu aceiasi asociati, ca si SC P. NDS SRL.

SC P. A. SRL a subinchiriat la randul ei, imobilul catre parata SC E. D. SRL, contra unor sume mari de bani .

Reclamantul precizeaza ca, desi a incercat rezolvarea litigiului pe cale amiabila, parata a refuzat sa-i predea imobilul, incalcand drepturile proprietarului.

La data de 27.01.2008, SC P. A. Jilava SRL a formulat cerere de interventie in interes propriu solicitand, ca urmare a admiterii acesteia in principiu, sa se constate ca intervenienta este detinatoarea de drept si de fapt a imobilelor in baza contractului de inchiriere nr. 5/01.019.2004.

Parata SC E. D. SRL a formulat la data de 31.10.2008 intampinare prin care a invocat exceptia prematuritatii, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si a solicitat suspendarea judecatii in temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 3668/1748/2008, avand ca obiect anularea contractului de inchiriere incheiat intre SC P. NDS SRL si SC P. A. SRL.

Prin incheierea de la termenul din 31.10.2008 Judecatoria Cornetu a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu, iar prin incheierea de la 07.11.2008 a respins exceptiile prematuritatii si lipsei calitatii procesule active .

Prin sentinta civila nr. 745/06.03.2009 pronuntata de Judecatoria Cornetu a fost admisa in parte actiunea reclamantului, s-a dispus evacuarea paratei din imobilul proprietatea reclamantei, a fost obligata parata la plata sumei de 52.000 lei lunar cu titlu de echivalent lipsa de folosinta, calculata conform contractului de inchiriere nr. 02/04.02.2008, incepand cu data de 04.02.2008 si pana la data predarii efective a imobilului.

Prin aceeasi sentinta, a fost respinsa ca neintemeiata cererea de interventie in interes propriu.

Impotriva sentintei au declarat recurs reclamanta SC E. D. SRL si intervenienta SC P. A. SRL.

Dosarul a fost inregistrat la Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila, sub nr. 3669/1748/2008, ca apel.

Prin incheierea de sedinta din 02.04.2010 tribunalul a constatat ca fata de dispozitiile art. 299 Cod procedura civila si fata de obiectul actiunii, calea de atac este apelul, si nu recursul.

Prin aceeasi incheiere, tribunalul vazand ca doua dintre partile apelului au calitatea de comercianti, ca o cerere anterioara, care avea acelasi fundament juridic, a fost solutionata de catre instanta comerciala si tinand seama de dispozitiile art. 4 si art. 6 Cod comercial, a constatat ca, din punct de vedere functional, competenta solutionarii apelului apartine Sectiei comerciale a tribunalului, si nu Sectiei civile.

Urmare a incheierii mentionate anterior, dosarul a fost inregistrat la Sectia a VI-a comerciala a Tribunalului Bucuresti, sub nr. 19389/3/2010.

Prin incheierea de sedinta din 29.09.2010 pronuntata de Sectia comerciala a tribunalului in dosarul mentionat anterior, a fost admisa exceptia necompetentei functionale a Sectiei a VI-a comerciala, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei, si a fost inaintat dosarul spre repartizare la Sectia civila.

Pentru a pronunta incheierea aratata, tribunalul a avut in vedere faptul ca prima instanta a solutionat litigiul in considerarea caracterului civil al acestuia, astfel ca, exclusiv sub acest aspect, calea de atac impotriva sentintei judecatoriei, trebuie solutionata tot de catre o instanta civila.

In aceeasi incheiere, judecatorii sectiei comerciale, au precizat ca sectia civila are posibilitatea ca in situatia in care apreciaza ca litigiul este comercial si a fost solutionat gresit de instanta de fond ca litigiu civil, sa faca aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 6 Cod procedura civila.

Dupa restituirea dosarului la sectia civila, in cauza s-a pronuntat decizia civila nr. 97/A/15.02.2011, prin care au fost admise apelurile formulate de parata SC E. D. SRL si intervenienta SC P. A. J. SRL, a fost anulata sentinta civila apelata si a fost trimisa cauza pentru a fi solutionata in fond, in prima instanta, de catre Tribunalul Bucuresti Sectia Comerciala.

In motivarea deciziei, s-a retinut ca actiunea introductiva are doua capete de cerere, dintre care unul nu este evaluabil in bani, iar celalalt este evaluabil, valoarea obiectului acestuia depasind suma de 100.000 lei.

Intrucat litigiul dedus judecatii priveste doi comercianti, iar pretentiile acestora izvorasc dintr-un contract comercial incheiat intre doi comercianti, in cadrul activitatii lor de comert, tribunalul a considerat ca, fata de dispozitiile art. 4 si art. 56 din Codul comercial, litigiul de fata nu este civil, ci este comercial, iar fata de obiectul acestuia, competenta solutionarii in prima instanta, apartine Sectiei comerciale din cadrul tribunalului.

Impotriva deciziei din apel, a declarat recurs reclamantul Consiliul Local Jilava.

In motivarea recursului, se arata ca in mod gresit instanta a apreciat incidenta in cauza a prezumtiei de comercialitate instituita prin art. 4 Cod comercial.

In opinia recurentului, incidenta legii comerciale exista numai pentru partile necomerciante care au incheiat un contract cu un comerciant, dar in cauza, nici Consiliul Local J., nici comuna J. nu are incheiat vreun contract cu paratul sau cu vreo alta societate comerciala privind imobilul din care s-a solicitat evacuarea.

Recurentul mai arata ca, fata de dispozitiile art. 8 din Codul comercial, potrivit carora, statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comercianti, solutia instantei de apel este gresita inclusiv prin raportare la dispozitiile art. 56 din Codul comercial, care contin si sintagma "afara de cazurile in care legea dispune altfel". Or, sustine recurentul, Legile nr. 213/1998 si nr. 215/2001 sunt derogatorii de la dreptul comercial.

In final, se arata ca prin actiunea introductiva se urmareste apararea proprietatii si ca o alta actiune in evacuare a societatii comerciale de la care paratul a inchiriat imobilul a fost solutionata de catre instantele civile.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 alin. 1 pct. 9 rap. la art. 2 alin. 1 lit. a Cod procedura civila.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivului de recurs, relativ la natura litigiului si instanta competenta sa-l solutioneze in prima instanta, Curtea retine urmatoarele:

Actiunea introductiva are doua capete de cerere . Un prim capat, prin care se solicita evacuarea unei societati comerciale dintr-un complex ce contine spatii cu diverse destinatii, si un al doilea capat, prin care se solicita obligarea societatii comerciale la plata de daune interese pentru lipsirea reclamantei de folosinta spatiilor inchiriate.

Actiunea in evacuare este o actiune personala prin care se urmareste realizarea unui drept rezultat dintr-un contract .

In functie de calitatea partilor, care figureaza in raportul juridic ce a determinat introducerea actiunii si in functie de obiectul evacuarii, o astfel de actiune poate fi civila sau comerciala. Nu se poate sustine ca actiunea in evacuare este prin natura ei civila. Prin urmare, actiunii in evacuare, in masura in care una dintre partile litigiului are calitatea de comerciant, ii sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 4 Cod comercial.

Potrivit art. 4 c. com. "se socotesc, afara, de acestea (n. ns. faptele obiective de comert prev. la art.3 din cod), ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul".

Reclamantul nu poate fi comerciant in sensul art. 7 din codul comercial, dar poate face acte de comert, in sensul art. 3 si 4 cod comercial. In masura in care reclamantul efectueaza astfel de acte, acestora le sunt aplicabile dispozitiile legii comerciale, fara ca prin aceasta sa se ajunga la dobandirea de catre reclamant a calitatii de comerciant si la instituirea in sarcina acestuia a unor obligatii specifice comerciantilor, cum ar fi inregistrarea, inmatricularea, tinerea anumitor registre, etc.

Al doilea capat de cerere, prin care se solicita obligarea unei societati comerciale la plata unei sume de bani, are, fata de dispozitiile legale aratate mai sus, tot o natura comerciala, deoarece o actiune in pretentii nu poate fi, prin natura ei, exclusiv civila, pentru a fi exceptata de la dispozitiile art. 4 cod comercial.

Nu pot fi retinute sustinerile recurentei, conform carora, actiunea are caracter civil, intrucat, prin aceasta se urmareste apararea unui drept real, deoarece actiunea in evacuare este o actiune personala, si nu o actiune reala, iar actiunea in pretentii este prin ipoteza, o actiune personala.

Solutionarea litigiului de fata presupune inclusiv analiza unor contracte de inchiriere incheiate intre societati comerciale, ceea ce este de natura a justifica o data in plus, solutia instantei de apel.

Competenta tribunalului, sectia comerciala, de a solutiona in prima instanta litigiul, a fost corect retinuta de catre instanta de apel, inclusiv prin raportare la dispozitiile art. 2 alin. 1 Cod procedura civila, date fiind obiectele celor doua capete de cerere din actiunea introductiva.

Avand in vedere limitele recursului, Curtea constata ca acesta este neintemeiat si ca hotararea pronuntata de instanta de apel nu este susceptibila de a fi modificata pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

In consecinta, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.