Pierderea calitatii procesuale prin transmiterea dreptului litigios

In faza procesuala a apelului, intervenientul RM a formulat cerere de aderare la apel, invocand faptul ca tatal sau RS i-a donat partea sa de mostenire ramasa de pe urma defunctei RI, in baza actului nr. 499/2007, emis in Germania, tradus in limba romana si apostilat.

Prin decizia nr. 1261 A720.11.2009 Tribunalul Bucuresti a respins apelurile paratilor, a admis cererea de aderare la apel si, constatand ca RS i-a donat partea sa de mostenire ramasa de pe urma defunctei RI fiului RM, a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul ca, urmare a admiterii actiunii si a cererii de interventie principala, a obligat pe parati sa predea apartamentele in litigiu catre reclamantul SV si intervenientul RM.

Impotriva acestei decizii s-a formulat recurs de catre paratii persoane fizice exclusiv sub aspectul raportului juridic existent intre acestia, pe de o parte si reclamantul SV si intervenientul RM, fata de care au fost obligati la restituire, pe de alta parte . Dispozitia implicita a instantei de apel, de respingere a cererii de interventie a intervenientului RS, ca urmare a pierderii de catre acesta a calitatii procesuale prin transmiterea dreptului litigios catre fiul sau RM, nu a fost atacata in recurs, intrand sub puterea lucrului judecat.

Imprejurarea ca in dispozitivul deciziei din recurs a fost mentionat numele intervenientului RS nu este relevanta in aprecierea calitatii de parte a acestei persoane in fazele procesuale ulterioare apelului, deoarece prin decizia din recurs nu se rezolva problema raportului dintre parati si RS, paratii nefiind obligati la nimic in raport cu aceasta persoana .

In raport de aceste constatari, Curtea apreciaza ca RS si-a pierdut calitatea procesuala ca urmare a deciziei din apel, prin care s-a constata ca acesta, prin actul de donatie, si-a transmis drepturile decurgand din mostenire, inclusiv dreptul litigios din acest proces, la care este atasata calitatea procesuala activa, catre fiul sau, intervenientul RM. In consecinta, nu se impunea introducerea in cauza si citarea mostenitorilor lui RS in faza procesuala a recursului.

Pe de alta parte, Curtea considera ca motivul de contestatie in anulare prevazut de art. 317 pct. 1 C. pr. civ. poate fi invocat exclusiv de partea care nu a fost citata sau, in speta, de mostenitorii acesteia, carora li s-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii pronuntate in recurs (nelegala citare sau lipsa citarii reprezentand o cauza de nulitate relativa, ce poate fi invocata doar de partea lezata). Or, in speta, contestatorii nu invoca o astfel de neregularitate procedurala in ceea ce-i priveste, ci raportat la o alta persoana, care, asa cum s-a aratat, nu mai avea calitatea de parte in cauza, ca urmare a instrainarii dreptului litigios.

Sustinerea contestatorilor, in sensul ca hotararea din recurs ar fi lovita de nulitate absoluta, deoarece s-a pronuntat in contradictoriu cu o persoana decedata, nu poate fi avuta in vedere, deoarece o astfel de critica nu poate fi incadrata in niciunul dintre motivele de contestatie in anulare prevazute de art. 317 si art. 318 C. pr. civ. Numai neregularitatea procedurii de citare poate antrena mecanismul contestatiei in anulare, iar in acest caz, nulitatea are natura relativa si nu poate fi invocata decat de catre mostenitorii celui decedat, ceea ce nu este cazul in speta.