Contract de vanzare internationala de marfuri. Neindepliniare obligatii contractuale

In motivarea acestei solutii tribunalul arbitral a retinut in esenta ca reclamanta vanzatoare a solicitat obligarea paratei cumparatoare la plata sumei de 242.589,4 euro, pretul unui set de malaxoare de caramizi, conform comenzii nr.4500546668 din 09.04.2008. A apreciat instanta ca raporturile comerciale dintre parti, sub forma simplificata a comenzii-acceptate, urmata de livrare, sunt supuse Conventiei Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, incheiata la Viena la 11.04.1980. A constat Tribunalul arbitral ca reclamanta vanzatoare nu a facut dovada indeplinirii obligatiilor aferente livrarii marfii, respectiv a predarii acesteia catre cumparatoare, in conditiile art.31, 32, 33, 36, 38 si 41 din Conventie . S-a aratat ca partile nu au prevazut o data certa, obligatia livrarii fiind afectata de o conditie pur potestativa, livrarea urmand sa fie executata in raport de data la care cumparatorul solicita executarea si livrarea. Cu referire la data nasterii obligatiei de livrare,Tribunalul a apreciat ca reclamanta vanzatoare nu a facut dovada livrarii produselor al caror pret il solicita, a punerii marfii la dispozitia paratei si refuzul primirii acesteia si a considerat ca, in oricare din modalitatile de predare, vanzatoarea avea obligatia sa faca dovada conformitatii marfii, faptul ca aceasta indeplineste conditiile cantitative, calitative convenite, prin emiterea actelor de livrare, a certificatelor de calitate si facturarea in vederea platii. Cu referire la executarea marfii de catre producatorul cocontractant al reclamantei, instanta a considerat ca existenta marfii la un tert nu are relevanta si nu suplineste obligatiile de predare ale reclamantei catre parata. In ceea ce priveste obligatiile principale ale cumparatorului, de preluare si plata a pretului, instanta arbitrala a apreciat ca ele nu se nasc decat conditionat de indeplinirea obligatiei de predare.
Impotriva sentintei arbitrale nr.166/9 iulie 2010 a formulat actiune in anulare petenta reclamanta C LTD SLOVACIA, motivata in drept pe dispozitiile art.91 din Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj international de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si art.365 Cod procedura civila, art.969 Cod civil si Conventia de la Viena.
In motivarea actiunii in anulare petenta a expus pe larg situatia de fapt, evidentiind ca intre cele doua societati au existat relatii contractuale incepand cu anul 2002, avand la baza un contract cadru constand in livrarea de caramizi pentru captuseala cuptoarelor industriale ale intimatei - parate. Cu referire la contractul ce formeaza obiectul dosarului, s-a aratat ca acesta este Purchase Order nr. 4500546668/09.04.2008 avand ca obiect 2 seturi de caramizi, in valoare totala de 485.178,80 Euro, respectiv un set de caramizi valorand 242.459,4 Euro. Cu referire la cel de al doilea set de caramizi, se arata de catre petenta ca acesta a fost finalizat in luna octombrie 2008, moment la care societatea solicitat intimatei - parate, AM, sa stabileasca data de livrare, fata de faptul ca data de livrare se stabilea la cererea acesteia, potrivit clauzei "Delivery terms: as per the written buyers request", dar nu mai tarziu de 30.12.2008. Sustine petenta ca la inceputul lunii octombrie 2008, intimata - parata a aratat ca nu mai doreste livrarea celui de al doilea set si a refuzat preluarea acestuia si plata pretului corespunzator, atat la acel moment cat si prin manifestarea aceleiasi atitudini si in cadrul procesului arbitral.
Cu referire la sentinta arbitrala, petenta arata ca aceasta este nelegala, fiind data cu incalcarea "dispozitiilor imperative ale legii", motiv de anulare prevazut de art. 89 din Regulile arbitrale si art. 364 C. proc. civ, deoarece in mod gresit Tribunalul Arbitrai a respins actiunea sa, considerand ca reclamanta nu este indreptatita la primirea pretului, deoarece s-a ignorat astfel esenta acestui litigiu, anume puterea pe care un cumparator, ce a comandat producerea unor seturi de caramizi specifice, si-a arogat-o, considerand ca poate oricand in cursul procesului sa se sustraga obligatiei sale de preluare a bunurilor comandate si sa nu mai suporte nici pretul acestora. Considera petenta ca, prin Decizia arbitrala atacata, Tribunalul arbitral a incalcat atat dispozitiile art. 969 C. civ., cat si cele ale Conventiei Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, incheiata la Viena la 11 aprilie. Se sustine ca Tribunalul arbitrai nu a sanctionat partea culpabila de incalcarea Contractului din 2008, anume intimata - parata AM, ce si-a incalcat obligatiile esentiale de preluare a marfii si de plata a pretului, ci, printr-un rationament gresit, a apreciat ca societatea reclamanta a fost cea care nu si-a indeplinit obligatia de predare a marfii.
Au fost invocate de catre petenta dispozitiile art. 60 din Conventia de la Viena, evidentiindu-se ca obligatia de predare a vanzatorului nu se poate executa fara concursul cumparatorului, prin acceptarea, preluarea predarii. S-a aratat ca intimata - parata este cea care nu si-a respectat obligatia preluarii marfii si indeplinirii oricarui act pentru a permite societatii predarea bunurilor comandate, in conditiile in care reclamanta a administrat probe cu privire la indeplinirea propriilor sale obligatii . Sustine reclamanta ca Tribunalul arbitral a omis esenta acestui litigiu deoarece intimata - parata nu a refuzat preluarea marfurilor pentru vreunul dintre motivele retinute, ci in virtutea interpretarii eronate a clauzei privind livrarea bunurilor, anume ca aceasta se face pe baza cererii scrise a cumparatorului. Toate argumentele retinute de Tribunalul Arbitral pentru respingerea solicitarii privind plata pretului sunt reglementate de Conventia de la Viena pentru ipoteza normala a respectarii de catre parti a obligatiilor de predare, respectiv preluare a bunurilor comandate sau numai a nerespectarii de catre vanzator a obligatiei de predare. Considera petenta ca in cazul in care cumparatorul preia marfurile, dar acestea nu indeplinesc conditiile de calitate si cantitate cerute, cumparatorul nu este tinut a plati pretul. In cazul in care vanzatorul refuza predarea marfurilor, cumparatorul nu este tinut sa plateasca pretul, insa in situatia in care cumparatorul este cel care refuza preluarea, cu incalcarea deci a obligatiei sale, nu se mai pot aplica situatiile pentru care cumparatorul este indreptatit sa refuze plata pretului. Se sustine ca intimata a refuzat preluarea si plata unui bun, nu de gen - care sa poata fi ulterior valorificat, ci individual determinat, cu o singura destinatie posibila, respectiv aceea potrivita agregatelor apartinand acesteia. Petenta considera eronata intelegerea Tribunalului arbitral cu privire la sustinerea societatii in sensul caracterului pur potestativ al obligatiei asumata de cumparatoarea AM sub clauza "Conditiile livrarii". In opinia petentei, Tribunalul arbitral a observat in mod eronat probele administrate la dosar si a retinut in mod gresit ca "nu s-a facut dovada ca setul de malaxor a fost facturat de producatorul S catre reclamanta", acest aspect neavand relevanta in aprecirea dreptului unui vanzator la plata pretului vandut. Totodata, s-a apreciat ca neintemeiata si retinerea Tribunalului Arbitral in sensul ca, neachitand pretul catre producatorul S, societatea reclamanta nu are interes in actiune .
In drept au fost invocate dispozitiile art. 91 din Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de arbitraj international de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si art. 365 C. proc. civ., art. 969 C. civ., Conventia de la Viena.
La data de 27.09.2010 intimata parata AM Galati S.A. a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea actiunii in anulare formulata de catre reclamanta ca nefondata si nelegala si, in consecinta, mentinerea ca legala si temeinica a Sentintei arbitrale nr.166/09.07.2010, pronuntata de Curtea de Arbitraj International - Bucuresti.
In motivarea cererii intimata parata a aratat ca instanta arbitrala a aplicat in mod corect, in speta dedusa judecatii, atat prevederile contractului nr.450054668/09.04.2008 incheiat intre S.C. C LTD Slovacia si societatea noastra, cat si dispozitiile Conventiei Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, incheiata la Viena la 11 aprilie 1980. Intimata reia argumentele expuse de catre Tribunalul arbitral in motivarea sentintei si, in plus, evidentiaza ca factura proforma nr. 4010005/10.05.2010, emisa de S.C. C LTD Slovacia in sarcina AM Galati S.A. nu intruneste conditiile prevazute de art. 46 Cod comercial, factura proforma nefiind un document de plata, ci o invitatie la cumparare trimisa unui cumparator potential. Totodata, partea face trimiteri la contractul incheiat de catre reclamanta cu producatorul marfurilor ale carui dispozitii, in opinia sa, duc la concluzia ca actiunea petentei este lipsita de interes . Cu referire la motivele expuse de catre reclamanta in actiunea in anulare, intimata arata ca ele antameaza fondul cauzei si, prin urmare, nu pot face obiectul actiunii in anulare, conform disp. art. 364 din Codul de procedura civila, avand in vedere ca motivele prevazute de acest articol sunt motive limitativ prevazute de normele procedurale pentru aceasta cale speciala de atac a unei hotarari arbitrale.
Actiunea in anulare este singura modalitate care permite partilor sa ceara desfiintarea hotararii arbitrale, pentru motivele prevazute in mod expres si limitativ de art.364 lit.a-i din Codul de procedura civila, norme de stricta interpretare si aplicare.
Nici unul din motivele prevazute de art.364 lit.a-i Cod procedura civila nu da instantei de judecata dreptul sa cerceteze modul in care tribunalul arbitral a solutionat fondul pricinii, ci numai sa vada daca nu au fost respectate conditiile de forma ale arbitrajului si anume cele privind existenta unei conventii arbitrale legale si posibilitatea ca litigiul sa fie solutionat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la aparare al partilor, redactarea hotararii arbitrale si respectarea dispozitiilor imperative ale legii si a normelor care asigura ordinea publica si bunele moravuri.
Petenta si-a intemeiat actiunea arbitrala pe dispozitiile art.91 din Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de arbitraj international de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si art. 365 C. proc. civ., art. 969 C. civ., respectiv Conventia de la Viena. Desi partea nu a indicat punctual vreunul dintre cazurile prevazute de art.364 Cod procedura civila, este fara indoiala ca aceasta a avut in vedere situatia reglementata de dispozitiile art.364 lit.i din acelasi Cod, care prevad in mod expres ca o hotarare arbitrala poate fi desfiintata prin actiune in anulare numai daca "incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii". Aceasta concluzie s-a impus fata de imprejurarea ca partea a solicitat anularea hotararii arbitrale cu motivarea ca sentinta este nelegala, fiind data cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, motiv prevazut de art.89 din Regulile arbitrale si art.364 Cod proc. civ. (fila 3 actiune in anulare).
Cu toate acestea, din verificarea argumentelor aduse in sustinerea cererii, instanta a retinut ca, prin criticile aduse hotararii arbitrale atacate, petenta a invocat numai aspecte care vizeaza fondul pricinii si modalitatea in care Tribunalul arbitral a inteles sa evalueze probatoriul administrat in cauza, respectiv sa interpreteze si sa stabileasca incidenta dispozitiilor Conventiei de la Viena cu privire la raporturile dintre parti. Astfel, petenta reclamanta sustine incalcarea de catre Tribunalul arbitral a dispozitiilor art.969 Cod civil, respectiv a dispozitiilor Conventiei Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, incheiata la Viena la 11 aprilie 1980, prin aceea ca instanta arbitrala nu a sanctionat partea culpabila, intimata parata, de incalcarea obligatiilor esentiale de preluare a marfii si de plata a pretului. Argumentele expuse detaliat de catre petenta privesc modul in care fiecare parte contractanta a inteles sa isi indeplineasca obligatiile rezultate din conventia incheiata de catre acestea, motivele refuzului intimatei cumparatoare de preluare a marfurilor, precum si imprejurarea potrivit careia Conventia de la Viena nu reglementeaza ipoteza in care cumparatorul refuza preluarea marfurilor.
Aceste aspecte nu echivaleaza cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, deoarece situatia prevazuta de art. 364 lit.i nu poate include criticile cu privire la stabilirea situatiei de fapt, pe larg evocata de petenta, sau cu privire la interpretarea si aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, independent de situatia de fapt stabilita.
Motivul invocat vizeaza, in fapt, nelegalitatea si netemeinicia sentintei atacate, aspecte ce nu pot fi incadrate in dispozitiile art.364 lit.i C.pr.civ.
Instanta a apreciat ca Tribunalul a interpretat vointa partilor din contractul incheiat, prin aplicarea principiului pacta sunt servanda, dar si cu trimitere la dispozitiile cuprinse in Conventia de la Viena, incidenta raporturilor dintre acestea. Nu se poate retine incalcarea de catre instanta arbitrala a vreunei norme imperative deoarece valorificarea probatoriului, interpretarea contractului supus judecatii si stabilirea incidentei normelor Conventiei reprezinta chestiuni care tin de aprecierea drepturilor si obligatiilor partilor in proces, si, implicit, a temeiniciei sau netemeiniciei pretentiilor formulate, aspecte ce nu atrag anularea sentintei pronuntate, prin prisma dispozitiilor art.364 lit.i C.pr.civ.