Contestatie in anulare impotriva deciziei civile. Imobil revendicat

Prin cererea inregistrata la 06.05.2011, sub nr.4238/2/2011, pe rolul Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, contestatoarea P.O. a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr.458/19.04.2011, pronuntata de aceasta instanta, in dosarul civil nr.15199/301/2007, in contradictoriu cu intimatul M.B. prin P.G..

Prin motivele contestatiei depuse la data de 23.09.2011, contestatoarea a sustinut ca la data la care a primit de la Arhivele Nationale actul de vanzare-cumparare prin care tatal sau dobandise dreptul de proprietate asupra imobilului din str.V. nr.21, respectiv in iulie 2007, Legea nr.10/2001, care i-ar fi facilitat redobandirea posesiei ca atribut al dreptului sau de proprietate, pe cale administrativa, era deja inchisa si nu mai putea recurge la aceasta. Singura cale legala pentru redobandirea posesiei, era oferita de normele juridice de drept comun continute in art.480 - 481 Cod civil, situatie in care instantele anterioare ar fi trebuit sa-i solutioneze pe fond cererea de revendicare.

In continuare, contestatoarea a sustinut ca prin motivele de recurs a tratat pe larg si cu referire la aplicabilitatea mai multor norme juridice in domeniu faptul ca tatal sau nu a pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu. Deoarece instanta nu a judecat insa cauza pe fond, nu a pus in discutia partilor problema dreptului de proprietate asupra imobilului, desi aceasta ar fi fost obligatorie pentru dezlegarea completa a pricinii.

In continuare, a aratat ca tatalui sau i-a fost samavolnic luata posesia si implicit folosinta asupra imobilului, nu si dreptul de proprietate, dar instanta, prin solutia pronuntata, a facut o confuzie inacceptabila intre dreptul de proprietate si unul din atributele acestuia, respectiv posesia.

Mai mult de atat, arata in continuare contestatoarea, neintrand in fond, instanta de recurs nu observa ca dreptul de proprietate nu poate fi luat din patrimoniul titularului acestuia, decat pe cale legala, ceea ce in cazul autorului sau nu s-a intamplat.

Cu privire la situatia juridica actuala a imobilului, contestatoarea a aratat ca municipalitatea a abandonat imobilul si posesia asupra acestuia de la 01.01.2008, aspect invederat si in fata instantei de recurs, dar asupra careia aceasta nu s-a pronuntat, deoarece nu a cercetat fondul cauzei.

Pentru ca nu a intrat in fond, instanta de recurs, in opinia contestatoarei, si-a concentrat eforturile in a interpreta, chiar si acolo unde nu era posibil sau necesar, legislatia invocata de aceasta in recurs, astfel incat sa ajunga in final la respingerea actiunii.

Cu privire la decizia nr.33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, contestatoarea a sustinut ca a fost aplicata nelegal, retinerea instantei de recurs, in sensul ca doar o hotarare judecatoreasca de recunoastere a dreptului de proprietate al fostului proprietar ar putea constitui bun si s-ar putea bucura de protectia art.1 din Protocolul nr.1 aditional la C.E.D.O., constituie doar o incercare de a completa aceasta norma juridica, ceea ce evident, este imposibil.

In drept, contestatoarea a invocat dispozitiile art.317 alin.2 Cod de procedura civila.

La termenul de judecata din data de 09.01.2012, instanta a pus in discutia partilor inadmisibilitatea contestatiei in anulare, in raport de motivele de contestatie invocate de contestatoare si de dispozitiile art.317 alin.2 Cod Procedura Civila, indicate expres de aceasta ca temei juridic al contestatiei.

Analizand cu prioritatea impusa de lege aceasta exceptie, Curtea va retine ca este intemeiata pentru urmatoarele considerente:

Prin actiunea inregistrata la data de 07.12.2009 pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, sub nr.15199/301/2007, precizata la data de 04.03.2008, reclamanta contestatoare P.O. a chemat in judecata pe paratii SC T. SA si M.B. prin P.G., solicitand instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa fie obligati paratii sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in str.V. nr.21, sector 3, compus din teren in suprafata de 340 mp si constructia ridicata pe acesta.

Prin sentinta civila nr.8132/26.06.2009 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins actiunea reclamantei fata de SC T. SA pentru lipsa calitatii procesuale pasive a acestei parate, a admis actiunea fata de celalalt parat si a obligat M.B. prin P.G. sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie imobilul revendicat prin actiune .

Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul M.B. prin P.G., iar prin decizia civila nr.633A/17.05.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila s-a admis apelul, s-a schimbat in parte sentinta instantei de fond, in sensul respingerii actiunii si fata de M.B. prin P.G., ca inadmisibila.

Si impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civila nr.458/19.04.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie recursul a fost respins ca nefondat.

Impotriva deciziei instantei de recurs, reclamanta contestatoare a formulat prezenta contestatie in anulare, invocand dispozitiile art.317 alin.2 Cod Procedura Civila si sustinand, in esenta, ca instanta de recurs nu a analizat criticile sale care vizau dreptul de proprietate al autorului sau asupra imobilului revendicat, deoarece nu a analizat pe fond cauza.

Art.317 Cod Procedura Civila reglementeaza doua motive generale de contestatie in anulare care pot fi invocate de parti in aceasta cale extraordinara de atac, de retractare, respectiv: cazul in care procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii si cazul in care hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta .

Conform art.317 alin.1 Cod Procedura Civila hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru motivele mentionate mai sus, numai daca nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Prin exceptie de la aceasta regula, potrivit art.317 alin.2 (invocat de contestatoare ca temei juridic al contestatiei) contestatia poate fi primita pentru aceste motive si in cazul in care au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca avea nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond .

Si intr-un caz si in celalalt, textul are, insa, in vedere, posibilitatea partii interesate de a invoca in cadrul contestatiei in anulare cele doua motive aratate anterior, iar art.317 alin.2 nu reglementeaza ca motiv distinct de contestatie in anulare cazul in care recursul nu a fost solutionat pe fond, astfel cum se sustine de contestatoare.

Prin motivele de contestatie in anulare dezvoltate in scris de contestatoare nu s-a invocat nici unul din cele doua motive de contestatie reglementate de art.317 Cod Procedura Civila, ci doar faptul ca instanta de recurs nu ar fi analizat sustinerile sale care vizau fondul raportului juridic dedus judecatii.

O astfel de sustinere nu poate reprezenta motiv de contestatie in anulare, conform art.317 alin.2 Cod Procedura Civila, invocat de contestatoare, si nici conform art.318 Cod Procedura Civila, care reglementeaza ca si motiv special de contestatie in anulare, greseala materiala a instantei de recurs si omisiunea acesteia de a analiza unul sau unele din motivele de casare sau modificare invocate de parte in cererea de recurs.

Greseala materiala prevazuta de art.318 Cod Procedura Civila nu poate viza decat aspecte formale ale judecatii si nu greseli de judecata vizand fondul litigiului dedus judecatii, iar din motivele contestatiei dezvoltate in scris de contestatoare nu rezulta care sunt motivele de casare sau de modificare pe care instanta de recurs ar fi omis sa le analizeze.

In consecinta, retinand ca nici unul din motivele contestatiei invocate de contestatoare nu se incadreaza in dispozitiile art.317 si 318 Cod Procedura Civila, Curtea va respinge contestatia in anulare ca inadmisibila.