Contract de vanzare-cumparare si de livrare produse petroliere. Lipsa consimtamantului

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata contractul de vanzare-cumparare si de livrare de produse petroliere nr. J6658 din 12 iulie 2009 si ca , in baza art. 8 din contract , parata avea obligatia de a achizitiona o cantitate minima de 11.000 tone de motorina de tip Euro Diesel 350 ppm si de 1.000 tone de benzina de tip Euro Premium 150 ppm, dar ca a nesocotit aceasta obligatie .

A aratat ca, potrivit art. 10.2. din Anexa nr. 1 a contractului, reclamanta este indreptatita sa solicite despagubiri in cuantum de 25% in cazul lubrifiantilor si de 5% in cazul produselor petroliere, calculate in functie de pretul mediu al cantitatilor minime de produse, conform listei de preturi a furnizorilor pentru client, valabile pe parcursul contractului, pana la data de neindeplinire a obligatiei de a contracta cantitatea minima trimestriala.

A sustinut ca, potrivit contractului, a calculat suma de bani pentru diferenta de motorina neridicata si discount-ul platit in avans pentru cantitatea ridicata , ca aceasta suma este de 972.224,6 lei si a fost facturata prin factura nr. 9060313530 din 23 mai 2008, reprezentand despagubiri de 971.640,86 lei pentru marfa neridicata si prin factura nr.0960249151 din 24 februarie 2008, reprezentand discount de 583,74 lei de returnat pentru marfa ridicata.

A sustinut ca parata nu si-a executat integral obligatiile de plata si ca impotriva acesteia are o creanta certa, lichida si exigibila in cuantumul indicat, intrucat a suferit un prejudiciu creat prin acordarea de catre parata a unor reduceri/preturi minime si prin disponibilizarea unei cantitati insemnate de combustibil.

Cererea este intemeiata in drept pe dispozitiile art. 969 Cod civil, ale art. 274 si 340 si urmatoarele Cod procedura civila, ca si pe Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj Comercial International.

La 6 mai 2009 , parata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii reclamantei, sustinand in principal ca dreptul la actiune s-a stins, intrucat nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, respectiv de decretul nr. 167/1958.

Parata si-a prezentat punctul de vedere cu privire la modul in care s-au derulat negocierile partilor pentru incheierea contractului J 1441, datat initial 27 mai 2005, iar ulterior, prin mentiune olografa, 12 iulie 2005, faptul ca a notificat reclamantei nemultumirile legate de contract si confirmarea acestora de catre reclamanta prin stornarea unor facturi.

A sustinut ca reclamanta nu i-a acordat discount si, mai cu seama, in avans, ca toti clientii reclamantei care achitau marfa in avans primeau din acest motiv un bonus de 50 USD/tona, ceea ce nu reprezinta un avantaj acordat paratei in baza contractului.

A sustinut, de asemenea, ca discount-ul de 10 USD/tona nu i-a fost acordat niciodata si ca reclamanta trebuie sa poata face dovada acestui fapt in conditiile art. 1169 Cod civil.

A sustinut, totodata, ca nu exista o creanta certa a reclamantei, pe care sa fi acceptat-o, confirmarea la care reclamanta face referire fiind stinsa prin stornarea facturilor.

A solicitat ca tribunalul arbitral sa se pronunte asupra nulitatii contractului dintre parti, motivat de absenta consimtamantului paratei fata de modificarea obiectului contractului, efectuata unilateral de reclamanta.

Sub acest aspect, a invocat prevederile art. 962 Cod civil si a aratat ca obligatia pe care si-a asumat-o viza un contract cu o durata de 12 luni, iar modificarile efectuate de reclamanta au avut un caracter unilateral, au fost efectuate dupa semnarea contractului si nu pot fi avute in vedere, intrucat trebuiau incluse intr-un act aditional.

Intampinarea este intemeiata in drept pe dispozitiile Regulilor de procedura arbitrala a Curtii de Arbitraj Comercial International, pe dispozitiile art. 953, 954, 960, 961, 969, 970 si 1169 Cod civil , ca si pe dispozitiile art. 274 si 240 si urmatoarele Cod procedura civila.

La 20 mai 2009, reclamanta a raspuns la intampinarea paratei, formuland aparari in fapt si in drept fata de exceptia prescriptiei dreptului la actiune , fata de exceptia nulitatii contractului si fata de stornarea facturii nr. 9060150111 din 16 octombrie 2007.

Prin sentinta arbitrala nr. 232 din 16 octombrie 2009, CACI a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune in privinta ambelor sume ce compun pretentia reclamantei si, in consecinta, a respins actiunea reclamantei si cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de arbitrare.

Impotriva sentintei arbitrale a declarat actiune in anulare reclamanta SC OMV P SA, inregistrata la numarul 11670/2/2009 la 11 decembrie 2009 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V - a Comerciala.

Prin sentinta comerciala nr. 70 din 10 iunie 2010, pronuntata in cauza, Curtea a admis actiunea in anulare, a anulat sentinta arbitrala si a fixat termen pentru solutionarea cauzei in fond .

La 16 septembrie 2010, parata a depus note de sedinta in care a dezvoltat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata in fata tribunalului arbitral.

La 8 septembrie 2010, la solicitarea Curtii, parata a depus note de sedinta intitulate "Precizari", prin care si-a argumentat pozitia cu privire la termenul si intrarea in vigoare a contractului nr. J6658 din 12 iulie 2005, precum si cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune .

Referitor la durata contractului, reclamanta a depus precizari la 10 noiembrie 2010.

La 9 decembrie 2010, reclamanta a raspuns la precizarile depuse de parata pentru termenul din 11 noiembrie 2010.

A fost suplimentat probatoriul prin administrarea probei testimoniale, a probei cu inscrisuri si a probei cu interogatoriu l partilor.

Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea constata si retine urmatoarele:

Prin intampinari, parata s-a aparat invocand exceptiile de nulitate a contractului si de prescriptie a dreptului material la actiune, iar dupa admiterea actiunii in anulare, in sustinerea exceptiei de nulitate, a invocat si inexistenta contractului pentru lipsa consimtamantului.

In aceste conditii, Curtea apreciaza ca, desi exceptia de nulitate a contractului este in realitate o aparare de fond, in speta, cata vreme se bazeaza pe teoria inexistentei contractului pentru lipsa consimtamantului, aceasta aparare trebuie analizata prioritar fata de exceptia de prescriptie a dreptului material la actiune, pentru ca numai in cazul unui contract valabil incheiat se poate determina momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie al actiunii in pretentii intemeiate pe acest contract .

Curtea apreciaza aceasta aparare de fond ca neintemeiata. Pe de o parte se retine ca teoria inexistentei actului juridic este controversata chiar si in doctrina franceza, care a promovat-o initial, cat si in celelalte doctrine europene, principalul repros care i se aduce constand in faptul ca o astfel de teorie nu are acoperire in reglementarea legala, nici sanctiune si ca patrunde in domeniul de reglementare al nulitatii .

Revenind la speta, Curtea constata ca teoria inexistentei/ a nulitatii a fost invocata de parata in conditiile in care pretentia dedusa judecatii s-a intemeiat pe contractul privind vanzarea si livrarea de produse petroliere J 1441 din 12 iulie 2005 ,pe actul aditional la acest contract, datat tot 12 iulie 2005, asadar in conditiile in care reclamanta exhiba cele doua conventii ca instrumentum si creeaza aparenta existentei lor ca negotium.

Insa, avand in vedere ca in cuprinsul contractului J 1441 din 14 iulie 2005 apar modificari olografe ale datei (in partea de inceput) si ale duratei contractului (Sectiunea 4) , ca modificarile au fost contrasemnate doar de catre reclamanta , ca parata a sustinut ca nu le-a acceptat (fiind diferite de propunerea facuta initial de reclamanta) si ca tot parata a afirmat ca aceste modificari, cel putin sub aspectul duratei contractului, erau esentiale si determinante pentru existenta insasi a contractului, Curtea a incuviintat suplimentarea probelor inclusiv sub aspectul probei testimoniale, in conditiile art. 46 Cod comercial, existand posibilitatea conferita in materie comerciala, derogatorie de la art. 1191 Cod civil , de a se dovedi prin proba testimoniala chiar in contra sau peste inscris, precum si de a se dovedi ceea ce s-a discutat inainte, in timpul sau dupa facerea actului.

Din declaratiile martorilor, persoane implicate direct in negocierile ce au premers contractului de fata, dar si in relatiile contractuale in care partile au mai fost implicate anterior, rezulta ca un proiect de contract , care prevedea o durata a contractului de un an, a fost inaintat in doua exemplare catre parata, fara, insa , a fi semnat de reprezentantii reclamantei . In lipsa semnaturilor reprezentantilor reclamantei , transmiterea proiectului de contract catre parata nu valoreaza oferta, intrucat lipsa semnaturilor echivaleaza cu lipsa intentiei reclamantei de a se angaja juridic, iar aceasta intentie este o conditie sine - qua - non de valabilitate a ofertei.

Din aceleasi declaratii rezulta ca parata a agreat termenii proiectului de contract cu durata de un an, a datat ambele exemplare 27 mai 2009, le-a semnat si le-a transmis reclamantei pentru a fi semnate si de aceasta. Abia aceasta manifestare de vointa reprezinta o oferta, intrucat este semnata si datata, asadar data in conditii de angajament juridic.

Martorul propus de reclamanta, angajat al acestei societati si care a intrat in contact direct cu contractul in litigiu, a aratat in mod indubitabil ca parata a remis reclamantei contractul semnat pe o durata de un an , iar reprezentantii reclamantei au modificat ulterior aceasta durata la 6 luni.

Prin urmare , Curtea apreciaza ca modificarea duratei contractului de catre reclamanta semnifica neacceptarea ofertei paratei (durata contractului fiind un aspect esential al intelegerii) si are caracterul unei contraoferte facute la 12 iulie 2005 (data olografa aplicata de reclamanta peste data de 27 mai 2005, mentionata de parata).

Desi parata a sustinut ca nu a acceptat aceasta contraoferta a reclamantei , pozitia sa este infirmata pe de o parte de declaratia martorului audiat pentru reclamanta, iar pe de alta parte de semnarea actului aditional la contract , care este datat tot 12 iulie 2005 si nu prezinta alterari prin suprascriere sau alte modificari ale datei.

Astfel , din declaratiile martorului audiat la propunerea reclamantei rezulta ca, dupa modificarea duratei contractului , i-a contactat telefonic pe reprezentantii paratei, care au fost de acord cu modificarile (fila 287 verso - 288).

Tot astfel, cata vreme data actului aditional este 12 iulie 2005 , aceeasi cu a contractului si nu apare modificata , nu poate fi primita sustinerea paratei despre semnarea actului aditional odata cu contractul, la 27 mai 2005, ceea ce autorizeaza concluzia ca la 12 iulie 2005 parata a agreat durata contractului de 6 luni propusa de reclamanta prin contraoferta, asadar la 12 iulie 2005 a fost acceptata contraoferta reclamantei si s-a incheiat contractul partilor.

Ca un argument suplimentar in sprijinul acestei constatari se impune si faptul ca parata nu a dovedit ca ar fi contestat in vreun fel termenii si mentiunile din contract in corespondenta partilor ulterioara datei de 12 iulie 2005 sau in alte circumstante , o astfel de contestare survenind pentru prima oara in cursul procedurii arbitrale.

Or, aceasta lipsa de reactie a paratei infirma sustinerea acesteia despre dezacordul manifestat in legatura cu termenii propusi de reclamanta si confirma faptul ca la 12 iulie 2005, la incheierea actului aditional, parata stia sau era prezumata ca stie termenii contractului si ca i-a acceptat.

In concluzie , Curtea apreciaza ca prin mecanismul ofertei lansate de parata la 27 mai 2005 si al contraofertei lansate de reclamanta la 12 iulie 2005, acceptata la aceeasi data de parata prin semnarea actului aditional la contract , s-a incheiat valabil contractul J 1441 din 12 iulie 2005, cu o durata de 6 luni, durata care a incetat la 12 ianuarie 2006.

In aceste conditii, Curtea apreciaza ca dreptul la actiunea in despagubiri al reclamantei s-a nascut la data incetarii contractului , intrucat la acea data reclamanta putea avea reprezentarea modului in care parata a respectat termenii contractuali.

Raportat la momentul la care s-a nascut dreptul la actiune - 12 ianuarie 2006 , introducerea cererii de arbitrare la 17 martie 2009 (fila 60 a dosarului arbitral) apare ca fiind facuta la mai mult de doua luni de la implinirea termenului de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 din decretul nr. 167/1058, exceptia de prescriptie a dreptului la actiune invocata de parata fiind intemeiata.

In consecinta, in conformitate cu dispozitiile art. 1 si 3 din decretul nr. 167/1958, admitand exceptia invocata de parata, Curtea a respins cererea reclamantei ca prescrisa.

Curtea a respins cererea paratei de acordare a cheltuielilor de judecata, intrucat din documentele de plata depuse in sustinerea acestei cereri (fila 293 a dosarului ) nu rezulta ca plata s-a facut in temeiul contractului de asistenta juridica incheiat in prezenta cauza.