Furt. Cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in materie penala

Prin sentinta penala nr.2939/23.11.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul nr. 26896/4/2011, a fost admisa exceptia necompetentei materiale si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe intimatul G. M., in favoarea Curtii de Apel Bucuresti.

S-a retinut ca, prin cererea transmisa de Bundesamt fur Justiz (Oficiul Federal de Justitie) din Germania s-a solicitat recunoasterea si executarea unei hotarari judecatoresti pronuntate de statul german impotriva numitului G.M., respectiv executarea unei amenzi, in conformitate cu Decizia-cadru 2005/214/JAI din 24 februarie 2005, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare.

Din certificatul prevazut de articolul 4 din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in ceea ce priveste pedepsele pecuniare, tradus in limba romana (filele 5-14) rezulta ca se solicita executarea unei sanctiuni pecuniare in valoare de 720 Euro, conform Deciziei Judecatoriei K. din dosarul 2 Cs 306 Js 15529/10. Suma se compune din amenda aplicata pentru infractiunea de furt incriminata de dispozitiile art.242 alin.1, art.248 a Cod penal german (600 Euro), cheltuielile judiciare (120 Euro), fiind achitata deja suma de 100 Euro.

Judecatoria a apreciat ca nu este competenta material sa solutioneze aceasta cerere, din urmatoarele considerente:

Prin Legea nr. 222/2008 a fost introdusa o noua sectiune in cuprinsul Legii nr. 302/2004, sectiune continand dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24.02.2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare.

Art. 18734 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 defineste "pedeapsa pecuniara" ca fiind intre altele "obligatia de a plati o suma de bani drept condamnare pentru o infractiune", iar art. 18740 alin. 1 pct. 38 din Legea nr. 302/2004 prevede faptul ca in cazul furtului nu este necesara verificarea dublei incriminari.

Totodata, in art. 18735 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 se prevede faptul ca autoritatile romane competente sa execute o hotarare sunt instantele judecatoresti, fara ca textul mentionat sa atribuie competenta unei instante specifice (judecatorie, tribunal sau curte de apel).

Pornind de la acest articol, instanta a constatat faptul ca potrivit art. 25 C.pr.pen., "Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. Judecatoria solutioneaza si alte cazuri anume prevazute de lege". Or, art. 18735 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 nu atribuie competenta de solutionare a cererilor de recunoastere si executare a sanctiunilor pecuniare in favoarea judecatoriei, nefiind astfel indeplinite cerintele prevazute de art. 25 alin. 2 C.pr.pen. pentru a fi atrasa competenta acestei instante.

In ceea ce priveste competenta de recunoastere a hotararilor de condamnare sau a altor acte judiciare la cererea unui stat strain, Legea nr. 302/2004 instituie competenta Curtii de Apel in circumscriptia careia domiciliaza sau isi are resedinta condamnatul (art. 117). Textul mentionat nu face nici o diferentiere intre cazul in care prin hotararea de condamnare s-a aplicat o pedeapsa cu inchisoarea sau o pedeapsa cu amenda penala, prevazand doar ca "instanta, ascultand concluziile procurorului si declaratiile condamnatului, daca constata ca sunt intrunite conditiile legale, recunoaste hotararea penala straina sau actele judiciare straine, iar in cazul in care pedeapsa pronuntata prin acea hotarare nu a fost executata sau a fost executata numai in parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa neexecutat o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii penale romane".

Curtea apreciaza ca judecatoria este competenta sa solutioneze cauza privind cererea de recunoastere a sanctiunii pecuniare emise de autoritatile germane, pentru urmatoarele motive:

Dispozitiile art. 18735 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 se impun a fi corelate cu prevederile art. 18741 alin. (1) (din aceeasi sectiune), potrivit cu care: autoritatile judiciare romane de executare recunosc o hotarare fara alte formalitati si iau imediat toate masurile necesare pentru executarea acesteia, cu exceptia cazului in care se constata ca este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoastere sau neexecutare prevazute la art.18742.

Se observa ca, spre deosebire de conditiile si procedura de recunoastere a unei hotarari penale straine, unde legiuitorul a prevazut in mod expres competenta curtii de apel- art.132 din Legea nr. 302/2004 -, in cazul recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare, se face referire doar la competenta instantelor judecatoresti de a emite o hotarare .

Prin urmare, cat timp legea speciala in Sectiunea a 4-a, care cuprinde dispozitiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competenta, devin aplicabile regulile generale in materie de competenta, si anume dispozitiile art. 25 si art. 30 alin. (1) din Codul de procedura penala.

Asadar, in baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 18735 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si conform art. 43 C. proc. pen. va constata conflict negativ de competenta pentru a carui solutionare va inainta dosarul la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia, in temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Nota: Prin decizia nr. 640/24.04.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Penala, a fost stabilita competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.