Ultraj. Stare de ebrietate. Recunoastere savarsire fapte

In temeiul art. 239 al. 1 si 5 C.p. actualizat prin Legea nr. 202/2010 comb. cu disp. art. 3201 al. 1, 2, 3 si 7 C.pr.penala din Legea nr.202/2010, a fost condamnat inculpatul M.I. la 6 luni inchisoare cu aplic. disp. art. 71 C.p.

In temeiul art. 239 al. 2 si 5 C.p. actualizat prin Legea 202/2010 comb. cu disp. art. 320/1 al. 1, 2, 3 si 7 C.pr.penala din Legea 202/2010, a fost condamnat inculpatul M.I. la 6 luni inchisoare cu aplic. disp. art. 71 C.p.

In temeiul art. 33 lit. a C.p. si 34 lit. b C.p., inculpatul va executa o singura pedeapsa, cea mai grea, respectiv cea de 6 luni inchisoare cu aplic. disp. art. 71 C.p.

In temeiul art. 71 C.p., pe timpul executarii pedepsei inchisorii, inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c C.p.

Instanta de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei catre partea civila V.G., cu titlu de daune morale.

In temeiul art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 200 lei onorariu avocat din oficiu si la 250 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca partea vatamata V.G. este agent de politie, isi desfasoara activitatea la Postul de Politie Curcani, iar la data de 9.06.2011 a intrat in serviciu la ora 16,00, conform graficului de lucru.

In jurul orelor 19,00, ca urmare a unei sesizari telefonice, s-a deplasat la magazinul unde avusese loc un incident, in cursul caruia inculpatul M.I. ii agresase pe martorii C.M. si C.I. Acestia din urma si-au manifestat intentia de a formula plangeri, motiv pentru care partea vatamata i-a invitat la sediul postului de politie. In timp ce partea vatamata verifica in evidenta informatizata datele de stare civila ale martorilor ce nu aveau actele de identitate asupra lor, a intrat si inculpatul M.I., aflat in stare de ebrietate.

Inculpatul l-a intrebat pe agentul V.G. ce cauta martorii acolo, adaugand, in momentul in care i s-a spus ca au venit sa depuna plangere, ca nu recunoaste nimic si nu a lovit pe nimeni. Observand ca M.I. se afla in stare de ebrietate, partea vatamata i-a solicitat sa astepte afara sa termine de discutat cu cei doi martori . Inculpatul a refuzat sa iasa, a inceput sa-l insulte pe agentul de politie, numindu-l "prost" si sa-l acuze ca vrea "sa-l faca" insa nu va reusit, la fel cum nu a reusit cu accidentul pentru care a primit 1000 lei (se referea la un accident in care fusese implicat cu circa 1 an si jumatate inainte, al carui act de constatare il intocmise partea vatamata).

L-a amenintat, totodata, ca va avea de-a face cu el cat va sta la Postul de Politie Curcani. Agentul V.G. i-a solicitat din nou sa paraseasca biroul si sa-l lase sa-si indeplineasca atributiile, insa M.I. a continuat in acelasi registru, in cele din urma apropiindu-se de politist (pe parcursul discutiei acesta se ridica de pe scaun, ramanand insa in spatele biroului) si lovindu-l cu putere cu palma in cap.

In aceste conditii, agentul V.G. i-a telefonat agentului sef pr. I.T., care efectua activitati gospodaresti in spatele curtii postului de politie, rugandu-l sa vina in birou intrucat are o problema. Intrucat in prezenta sa, inculpatul l-a insultat pe ag. V.G., ag. sef pr. I.T., l-a scos afara, timp in care M.I. a amenintat din nou partea vatamata ca "nu este scapat de el si o sa aiba grija de el cat va fi la post". Amenintarea a fost perceputa de ag. V.G. care se afla in cadrul usii de acces in post in acel moment.

Inculpatul M.I. a recunoscut savarsirea faptelor, in totalitate, solicitand judecarea sa conform dispozitiilor art. 3201 C.p.p., introduse prin Legea 202/2010, astfel incat instanta de fond a luat act de manifestarea de vointa a inculpatului.

Avand in vedere intreg materialul probator administrat si insusit de catre inculpat, instanta a constatat ca faptele exista, prezinta pericol social, sunt prevazute de legea penala, intrunind elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 239 al. 1 si 5 C.p. si art. 239 al. 2 si 5 C.p. cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

In raport de circumstantele reale ale savarsirii faptei (comiterea acesteia in sediul postului de politie, in stare de ebrietate, adresarea de cuvinte jignitoare si amenintari catre partea vatamata - lucrator de politie aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, culminand cu lovirea partii vatamate) si cele personale ale inculpatului (infractor primar, nerecunoasterea faptelor in varianta initiala a declaratiilor date), instanta de fond a aplicat inculpatului M.I., pentru fiecare fapta in parte savarsita, cate o pedeapsa cu inchisoare, orientata spre minimul prevazut de lege, cu executarea in regim de detentie

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs, in termen legal, inculpatul M.I., care a criticat solutia instantei pentru motive de netemeinicie.

In dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a invocat, sub un prim aspect, neindeplinirea elementelor constitutive ale infractiunii de ultraj, aratand ca nu exista un act medical care sa confirme loviturile aplicate partii vatamate, iar depozitiile martorilor nu sunt credibile, deoarece se afla in relatii de dusmanie cu inculpatul. Totodata, recurentul a sustinut ca declaratia sa de recunoastere a comiterii faptei a fost determinata de promisiunea ca ii va fi aplicata doar sanctiunea amenzii, solicitand, prin urmare, achitarea sa.

In subsidiar, inculpatul M.I. a invocat lipsa de pericol social concret al faptei, solicitand, conform dispozitiilor art. 181 C.p., sa se dispuna achitarea sa. Totodata, invocand lipsa antecedentelor penale si situatia familiala, a apreciat ca se poate dispune suspendarea executarii pedepsei.

Examinand actele dosarului si sentinta penala atacata prin prisma criticilor formulate, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept in conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea constata ca recursul formulat este fondat in limitele ce se vor arata si pentru urmatoarele considerente:

Instanta de fond a apreciat in mod eronat ca probatoriul administrat in faza de urmarire penala este suficient pentru a se retine, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta retinuta in sarcina inculpatului M.I. a fost savarsita in modalitatea retinuta prin rechizitoriu si constituie infractiunea de ultraj.

Aplicarea eronata a dispozitiilor art. 3201 alin. 4 C.p.p. a determinat instanta de fond sa nu administreze nemijlocit probatoriul pe parcursul judecatii, ceea ce a avut drept consecinta incompleta lamurire a tuturor circumstantelor reale in care se presupune ca inculpatul M.I. a exercitat actele de ultraj.

Chiar daca pozitia adoptata de catre recurentul-inculpat la instanta de fond a fost aceea de recunoastere a faptei, in materialitatea sa, conform art. 3201 C.p.p., instanta avea in continuare obligatia de a valorifica o astfel de pozitie, in plan procesual, numai in situatia in care probatoriul era suficient pentru a permite stabilirea clara si completa a modului in care s-a derulat incidentul din data de 09.06.2011. Or, declaratiile partii vatamate V.G. si probele testimoniale administrate in faza de urmarire penala nu reliefeaza modalitatea concreta in care recurentul-inculpat a exercitat actele de amenintare si de lovire asupra partii vatamate.

Curtea constata ca, din mijloacele de proba mentionate, nu rezulta, mai ales, care au fost afirmatiile exacte ale inculpatului M.I. la adresa partii vatamate, continutul concret al infractiunii ori al faptei pagubitoare cu a carei savarsire a fost amenintat V.G., astfel incat sa se poata aprecia nemijlocit asupra aptitudinii acestor amenintari de a crea partii vatamate o stare de temere.

Hotararea recurata nu cuprinde o analiza a elementelor probatorii pe baza carora instantei de fond si-a format convingerea ca expresii de genul "o sa te fac", "o sa ai de-a face cu mine" si gesturile savarsite de inculpat se subsumeaza integral continutului constitutiv al infractiunii de ultraj, in forma prevazuta de art. 239 alin. 1 si 2 C.p. O astfel de analiza era necesara, avand in vedere ca declaratiile date de inculpat in faza de urmarire penala reflecta o pozitie de nerecunoastere a faptei, iar optiunea sa procesuala in faza judecatii nu permite, nici prin ea insasi si nici coroborata cu celelalte imprejurari ale cauzei, lamurirea acestor lacune ale probatoriului.

In acest context, Curtea constata ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 3201 alin. 4 C.p.p., pronuntand o hotarare de condamnare in conditiile in care probatoriul era insuficient pentru a permite stabilire neechivoca a faptelor, imprejurare ce atrage nulitatea hotararii si determina casarea acesteia, conform art. 197 alin. 1, 4 C.p.p.

Exigentele respectarii principiului aflarii adevarului impun cu necesitate administrarea nemijlocita a intregului probatoriu, in pofida optiunii procesuale a inculpatului, numai astfel putandu-se stabili, dincolo de orice indoiala rezonabila, continutul concret al faptelor savarsite de inculpat si caracterul lor infractional.

Administrarea intregului probatoriu nu poate fi realizata insa in recurs, ci doar in fata instantei de fond, deoarece efectuarea integrala a unei prime judecati de fond direct in calea de atac ar priva definitiv inculpatul de accesul la un dublu grad de jurisdictie.

Prin urmare, in vederea lamuririi complete a cauzei, Curtea apreciaza ca se impune rejudecarea acesteia de catre instanta de fond care, independent de concluzia la care va ajunge in urma efectuarii cercetarii judecatoresti, va trebui sa valorifice in continuare dispozitiile art. 3201 alin. 7 C.p.p. sub aspectul tratamentului sanctionator ce va fi, eventual, aplicat. Aceasta deoarece rejudecarea cauzei trebuie sa se realizeze cu respectarea regulii neagravarii situatiei inculpatului ca efect al admiterii propriei cai de atac, in conformitate cu exigentele art. 3858 C.p.p.

Pentru aceste considerente, pentru a se asigura respectarea tuturor principiilor ce guverneaza desfasurarea procesului penal, in baza art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul M.I., va casa in totalitate sentinta penala nr.365 din 09 noiembrie 2011 pronuntata de Judecatoria Oltenita si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Va mentine actele indeplinite pana la data de 09.11.2011, urmand ca, in cursul rejudecarii, instanta de fond sa procedeze la ascultarea nemijlocita a partilor, la administrarea probei testimoniale si a oricaror altor mijloace de proba a caror utilitate va rezulta din dezbateri.

Totodata, instanta de fond va avea in vedere si imprejurarile invocate in recurs de catre procuror, referitoare la gresita incadrare juridica a faptelor, la netemeinicia pedepsei accesorii si la omisiunea deducerii perioadei retinerii. In final, indiferent de solutia ce va fi dispusa, instanta de fond va avea in vedere si dispozitiile art. 3201 C.p.p. ce au fost deja valorificate in beneficiul inculpatului.

In baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.