Act sexual cu un minor.Infractor primar

Prin Sentinta penala nr. 1.616/6.X.2011, din Dosarul nr.8116/236/2011, Judecatoria Giurgiu:
in temeiul art.198, alin. 1, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin. 2, Cod penal, art. 320/1, alin. 7 , Cod procedura penala, l-a condamnat pe inculpatul D.M.A. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, cu pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64, alin. 1, litera a, teza a II-a si litera b, Cod penal, pe o perioada de 2 ani, pentru comiterea infractiunii de act sexual cu un minor,
a facut aplicarea art.71-art.64,. alin. 1, litera a, teza a II-a si litera b, Cod penal,
in temeiul art.81, Cod penal si al art.71, alin. 5, Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor principala si accesorie, pe durata termenului de incercare de 4 ani, potrivit art.82, Cod penal,
a atras atentia inculpatului asupra disp. art.83, Cod penal,
a luat act ca partea vatamata S.A.C. nu s-a constituit parte civila,
in temeiul art.191, Cod procedura penala, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare catre stat .

Instanta de fond a avut in vedere situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu, potrivit careia, dupa ce partile s-au cunoscut, pe data de 13.IX.2008, la o discoteca din comuna T., judetul G., inculpatul, pe data de 2/3.X.2008, intr-o camera din locuinta martorului B.G., in care se mai aflau martorii C.C.E. si L.C.M., a intretinut de doua ori, la intervale de timp diferite, relatii sexuale normale consfintite cu partea vatamata, nascuta pe data de 23.XII.1993, despre care cunostea ca are varsta de 14 ani, cu efectul deflorarii complete.

In motivare, instanta de fond a aratat ca exista probe de vinovatie, iar, la primul termen de judecata din data de 6.X.2011, inculpatul a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 320/1, alin. 1 si alin. 7 , Cod procedura penala.

La individualizarea judiciara a pedepsei inchisorii, a avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 72, Cod penal, si anume limitele speciale prevazute de legea penala, gradul ridicat de pericol social concret al faptei penale, persoana inculpatului, care este tanar, nu are antecedente penale si a avut o conduita procesuala sincera, prezentandu-se in fata instantei de judecata si manifestand interes in solutionarea eficienta a cauzei. Sub aspectul executarii, avand in vedere aceleasi elemente, a apreciat ca scopul pedepsei inchisorii poate fi atins fara executare in regim de detentie .

In termen legal, Ministerul Public a declarat recurs, pentru netemeinicie.

In motivarea in scris si orala a recursului, s-a aratat ca sentinta penala este netemeinica, prin gresita individualizare atat a pedepsei principale a inchisorii, in raport cu natura si gravitatea faptei penale, cu forma continuata a infractiunii, precum si cu atitudinea procesuala oscilanta, deci nesincera, a inculpatului, care a recunoscut formal comiterea infractiunii, doar pentru a beneficia de disp. art. 320/1, Cod procedura penala, astfel ca a solicitat majorarea cuantumului pedepsei inchisorii, a carei executare sa fie suspendata sub supraveghere, potrivit art. 86/1, Cod penal, cat si a pedepsei accesorii, prin omisiunea interzicerii dreptului prevazut de art. 64, alin. 1, lit. e, Cod penal.

Analizand actele si lucrarile dosarelor, precum si sentinta penala, atat din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cat si din oficiu, potrivit art.385/6, alin. 3, Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat.

Astfel, Curtea constata ca, in mod corect, instanta de fond a facut aplicarea procedurii simplificate, prevazuta de art. 320/1, alin. 1 si alin. 7 , Cod procedura penala.

Cat priveste individualizarea judiciara a cuantumului pedepsei inchisorii, Curtea, avand in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72, alin. 1, Cod penal, retine limitele speciale ale pedepsei inchisorii prevazute de legea penala, cuprinse intre 2 ani inchisoare si 7 ani si 6 luni inchisoare, gradul mediu de pericol social al faptei penale, si, nicidecum, ridicat, dupa cum a apreciat instanta de fond, in raport cu imprejurarile de comitere, respectiv partile s-au culcat jos, pe o plapuma, intr-o camera in care se mai aflau 3 martori, intretinand relatii sexuale normale, apoi, a doua zi, au mai intretinut un raport sexual normal, in aceeasi locuinta a martorului B.G., in care, pe timpul noptii, s-au aflat, in camera alaturata, parintii acestui martor, insa gravitatea faptei penale este sporita de efectul deflorarii, persoana inculpatului, in varsta de 20 de ani la data comiterii faptei penale, are un nivel redus de instruire scolara, absolvind 8 clase primare, este necasatorit, lucreaza, ca incarcator-descarcator, la S.C. "M.C." S.R.L., dupa cum dovedesc adeverinta nr. 1.277/4.X.2011 (fila 11, dosar de fond) si contractul individual de munca nr. 444/6.IV.2011, cu actele aditionale nr.678/6.V.2011 si nr. 1.067/5.VIII.2011 (filele 12-15, dosar de fond), nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuala oscilanta, starea de agravare a raspunderii penale a formei continuate a infractiunii.

Avand in vedere toate aceste elemente de natura a caracteriza atat fapta penala, cat si pe inculpat, care este infractor primar, Curtea apreciaza ca pedeapsa de 2 ani inchisoare, reprezentand minimul special, ca efect al reducerii cu o treime a limitelor speciale, este in masura sa asigure indeplinirea scopurilor punitiv si educativ ale pedepsei inchisorii. Asadar, conduita procesuala nesincera si formala, invocata de Ministerul Public, a fost suficient evaluata de catre instanta de fond, care nu a retinut in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de art. 74, alin. 1, litera c, Cod penal. Totodata, atitudinea procesuala nesincera nu exclude aplicarea procedurii simplificate prevazuta de art. 320/1, alin. 1 si alin. 7, Cod procedura penala, intrucat institutia de drept material a cauzei de atenuare a raspunderii penale si institutia procedurala reglementata de art. 320/1, alin. 1 si alin. 7 , Cod procedura penala sunt de natura diferita. Ca atare, imprejurarea ca inculpatul, pe parcursul urmaririi penale, a fost nesincer nu inlatura posibilitatea aplicarii dispozitiilor art. 320/1, alin. 1 si alin. 7 , Cod procedura penala, care presupun insusirea situatiei de fapt din actul de sesizare si a probatoriului administrat in faza de urmarire penala.

Sub aspectul executarii, Curtea, avand in vedere persoana inculpatului, care este integrat in societate si care s-a prezentat de fiecare data in fata instantelor de judecata, apreciaza ca suspendarea conditionata este apta sa asigure scopul de reeducare al pedepsei inchisorii, astfel ca nu se impune o supraveghere atenta a inculpatului, atata timp cat riscul ca acesta sa repete conduita infractionala este destul de redus.

Cat priveste aplicarea, ca pedeapsa accesorie, a disp. art. 64, alin. 1, litera e, Cod penal, solicitata de Ministerul Public, Curtea apreciaza ca simplul fapt de a fi intretinut un act sexual cu o minora nu atrage, in mod automat, doar prin natura infractiunii, nedemnitatea inculpatului de a fi tutore sau curator. Pentru a constata aceasta nedemnitate, este necesar sa fie avute in vedere o serie de elemente, precum imprejurarile de comitere a faptei penale, in speta nu atat de grave, respectiv inculpatul, dupa mai multe intalniri cu partea vatamata, la un moment dat si intr-o anumita conjunctura, a intretinut, cu acordul acesteia, relatii sexuale normale, si datele personale ale inculpatului, care nu manifesta tendinte infractionale sau patologice. Ca atare, nici un element real sau personal nu justifica interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a dreptului de a fi tutore sau curator.

In consecinta, Curtea, in temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedura penala, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Giurgiu impotriva Sentintei penale nr. 1.616/6.X.2011 a Judecatoriei Giurgiu, din Dosarul nr.8116/236/2011, iar, in temeiul art.192, alin. 3, Cod procedura penala, va constata ca raman in sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.