Invocarea exceptiei de nelegalitate a unui act administrativ

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 1957 din 9 septembrie 2010
I. Prin sentinta civila nr. 334/29.01.2010, a Tribunalului Cluj, s-a respins exceptia de nelegalitate privind HCL Turda nr.212/2005, HCL Turda nr.150/2006 si HCL nr.199/2005 invocata de recurentul C.S.C. in contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL TURDA prin PRIMAR.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, in privinta dispozitiilor art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004, reprezentand temeiul de drept al exceptiei de nelegalitate, judecatorului national ii revine rolul de a aprecia, pe de o parte, in sensul art 20 alin 2 din Constitutie, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte iar, pe de alta parte,in sensul art 148 alin 2 din Constitutie, cu privire la compatibilitate a si concordanta normelor din dreptul intern cu reglementarile si jurisprudenta comunitara.in acest sens, judecatorul national, in calitate de prim judecator al CEDa, are obligatia de a asigura efectul deplin al normelor acestei Conventii, asigurandu-Ie preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte interventia legiuitorului pentru abrogarea ei.

De asemenea, conform jurisprudentei Curtii de Justitie de la Luxemburg, este de competenta judecatorului national, in calitate de prim judecator comunitar, sa asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, indepartand sau interpretand, in masura necesara, un act normativ national, precum legea generala privind contenciosul administrativ, care i s-ar opune.

Aceeasi instanta europeana a retinut in ceea ce priveste posibilitatea invocarii exceptiei de nelegalitate cu privire la actele institutiilor comunitare, ca, atunci cand partea indreptatita sa formuleze actiune in anulare impotriva unui act comunitar depaseste termenul limita pentru introducerea acestei actiuni, trebuie sa accepte faptul ca i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv si nu va mai putea solicita in instanta controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentala a controlului de nelegalitate.

Prin urmare, fara a depasi atributiile judecatoresti, in sensul art.304 pct.4 C.pr.civ., tribunalul a retinut ca dispozitiile art. 4 alin.1 din Legea nr.554/2004, care permit repupnerea in discutie, in mod repetat si fara limita de timp, a legalitatii oricarui act administrativ, indiferent de data emiterii acestuia, incalca principiile fundamentale mai sus aratate si contravin practicii curtii europene a drepturilor omului si Curtii de Justitie de la Luxemburg in situatii juridice similare, cu atat mai mult cu cat in privinta actelor administrative individuale admiterea exceptiei de nelegalitate produce efecte similare, ca intindere si continut, cu anularea actului.

Pentru cele ce preced, vazand ca in cauza de fata se supune controlului de legalitate, in anul 2009, acte administrativ emise in anul 2005 si respectiv 2006 tribunalul a respins exceptia de nelegalitate a HCL Turda nr. 212/2005, modificata prin HCL Turda nr. 150/2006 si respectiv HCL Turda nr. 199/2005.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal reclamantul C.S.C. solicitand desfiintarea in intregime a sentintei atacate si pe cale de consecinta admiterea in intregime a plangerii contraventionale; pe cale de exceptie, sa se constate nelegalitatea HCL 212/2005 privind buna gospodarire a mun. Turda, modificata prin HCL 150/2006, coroborate cu prevederile HCL 199/27.10.2005 privind prelungirea contractului de concesionare al transportului public local de calatori nr.10.073/28.03.2004; pe cale de exceptie sa se constate nelegalitatea contractului de concesiune al transportului public local de calatori nr.10.073/28.03.2004 prelungit prin HCL 199/2005.

In motivarea recursului, reclamantul a aratat in esenta, urmatoarele: Consiliul Local al Municipiului Turda si al Primaria Mun. Turda, prin primarul Tudor Stefanie prin incalcarea normelor legale au impus si mentin o pozitie de monopol pe piata locala de transport persoane a Regiei Autonome de Transport Local Turda. Pentru impunerea si mentinerea acestui monopol au fost adoptate HCL-urile care reglementeaza transportul public local de persoane, in mun.Turda,care contravin dispozitiilor Legii nr.92 /2007.

Legal citat in cauza, intimatul parat Municipiul Turda, prin primar, nu si-a delegat reprezentant in instanta si nici nu a depus intampinare asa cum avea obligatia conform art. 308 alin. 2 C.pr.civ.

Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma recursului formulat de reclamant, Curtea a retinut urmatoarele:

Din economia cuprinsului sentintei atacate Curtea a observat si interpretat ca instanta de fond s-a pronuntat asupra incidentei exceptiei de inadmisibilitate a solutionarii exceptiei de nelegalitate cu care a fost investita de catre Tribunalul Cluj in recursul declarat de catre reclamant contra sentintei civile nr. 1569/23.02.2009 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca intr-un contencios contraventional.

Curtea a notat faptul ca instanta de fond pentru a-si argumenta solutia a insirat practic cateva idei/principii care se degaja din practica judiciara a CEDO si mai ales a CJUE in raport de exceptia de ilegalitate reglementata de art. 241 din TCE fara insa sa raporteze aceste consideratii la starea de fapt si la chestiunile juridice pe care le-a ridicat exceptia de nelegalitate invocata de autor.

Singura referire in considerente legat de datele spetei releva o concluzie, materializata intr-o exprimare generala conform careia s-a retinut ca in anul 2009 se supun controlului de legalitate acte administrative emise in anul 2005 si respectiv in anul 2006.

In absenta unor motive pertinente si suficiente necesar a fi inserate in corpul hotararii atacate si care sa sustina solutia adoptata face pasibila casarea acesteia conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. cu aplic. art. 261 alin. 1 pct. 5 din acelasi Cod.

Obligatia instantelor de a-si motiva hotararile nu trebuie inteleasa ca necesitand un raspuns la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de aparare ridicat. Intinderea acestei obligatii poate varia in functie de natura hotararii. In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, intinderea motivarii depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanta, precum si de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale si de practicile diferite privind prezentarea si redactarea sentintelor si hotararilor in diferite state. Pentru a raspunde cerintelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidentieze ca judecatorul a examinat cu adevarat chestiunile esentiale ce i-au fost prezentate. In cazul unui complet, judecatorul responsabil de completul de judecata trebuie sa explice clar faptele si chestiunile asupra carora completul trebuie sa se pronunte.

Dincolo de aceste chestiuni, Curtea constata ca institutia exceptiei de nelegalitate a fost formal introdusa in sistemul legislativ roman prin Legea nr. 554/2004 in vigoare de la 5 ianuarie 2005.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ cu modificarile si completarile ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin incheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza. Incheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusa niciunei cai de atac, iar incheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odata cu fondul . Suspendarea cauzei nu se dispune in ipoteza in care instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competenta sa o solutioneze.

Sub aspectul antamarii chestiunii termenului in care trebuie introdusa exceptia de nelegalitate jurisdictia de contencios constitutional, prin deciziile nr. 425 si nr. 426 din 10 aprilie 2008, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, a respins exceptia de neconstitutionalitate, retinand ca ``posibilitatea invocarii exceptiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual oricand, fara limita in timp, nu este neconstitutionala, intrucat "obtinerea sau apararea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a carui legalitate este indoielnica si care nu ar putea fi dovedita altfel decat prin ridicarea exceptiei de nelegalitate", iar "contestarea pe cale incidentala a legalitatii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifica prin necesitatea exercitarii unui control de legalitate fara de care solutia pronuntata de instanta risca sa fie fondata pe un act ilegal".

Din aceasta perspectiva, constatandu-se ca litigiul a fost judecat fara sa se antameze fondul cerereii de chemare in judecata (exceptia de nelegalitate), in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul declarat de reclamant se va casa in intregime sentinta si se va trimite dosarul spre rejudecare aceleasi instante de fond .

In rejudecarea cauzei, instanta de fond va urmari sa motive solutia pe care o va adopta in armonie cu exigentele ce se degaja din considerentele prezentei decizii si, totodata, va tine seama si de interpretarea data de jurisdictia constitutionala textului art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 relativ la termenul de introducere a unei exceptii de nelegalitate vizand un act administrativ emis ori adoptat dupa data intrarii in vigoare a Legii contenciosului administrativ.