Desfiintare de drept sechestru asigurator

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca solicitarea de infiintare a unui sechestru asiguratoriu fara indicarea si individualizarea bunurilor cu privire la care acesta urmeaza sa fie pus, nu poate fi decat respinsa ca neintemeiata. Dispozitivul unei hotarari judecatoresti trebuie sa fie clar si exact fara a genera ulterior discutii cu privire la ceea ce instanta a dispus. O formulare generala de genul ``dispune infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor paratului`` pe langa faptul ca nu poate fi pusa in executare, nestiindu-se care sunt acele bunuri, este generatoare si de confuzii si de probleme ulterioare, nu executorul judecatoresc trebuind sa identifice si sa clarifice care sunt bunurile paratului. In acest caz, executorul judecatoresc se substituie practic instantei de judecata, adaugand sau completand dispozitivul hotararii, fapt evident inadmisibil.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditoarea SC F.G. S.R.L. solicitand admiterea acestuia, iar in temeiul art.303, 304 pct.9, art.312 pct.3 C.pr.civ., modificarea hotararii instantei de fond, in sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurator pana la concurenta sumei de 202.936 lei, formulata impotriva lui S.D..

In motivarea recursului creditoarea arata ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.).

Creditoarea considera ca instanta de fond a procedat in mod gresit pentru urmatoarele considerente:

Nu exista nici un text legal care sa impuna creditorului obligatia sa identifice, in cererea de sechestru, bunurile asupra carora se solicita instituirea sechestrului. Coroborarea dispozitiilor art. 591 si 593 Cod procedura civila, precum si jurisprudenta in materie, conduc la concluzia ca, creditorul nu este obligat sa indice bunurile ce urmeaza a fi sechestrate. Aceasta este atributia executorului judecatoresc, ce urmeaza sa identifice si sa sechestreze bunurile debitorului, potrivit regulilor generale in materia executarii silite, pana la limita sumei reprezentand creanta creditorului.

In acelasi timp, interpretarea data de instanta de fond textelor legale pune creditorul intr-o postura de inferioritate si, in acelasi timp, creeaza avantaje debitorului, creditorul neavand posibilitatea de a identifica bunurile debitorului, neavand nicio procedura legala care sa ii permita acest lucru. Pe de alta parte, in materia generala a executarii silite, creditorul nu identifica bunurile in cererea de executare silita formulata in temeiul unui titlu executoriu, ci se refera in mod generic la executarea silita mobiliara, imobiliara sau la masura popririi.

In drept, isi intemeiaza cererea de recurs pe dispozitiile art.274, 299-316, 591-595 C.proc.civ.

Asupra recursului declarat, Curtea va retine urmatoarele:

Potrivit art.592 alin.1 C.proc.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune; el poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de instanta.

Or, contrar celor retinute de instanta de fond, Curtea apreciaza ca aceste conditii au fost indeplinite.

Astfel, la dosarul cauzei a fost depus contractul de vanzare cumparare nr. 2283/18.09.2008, incheiat intre parti, prin care recurenta-creditoare s-a obligat sa livreze debitorului beton, acesta din urma obligandu-se sa achite contravaloarea bunului livrat. De asemenea, in baza acestui contract, au fost emise facturi fiscale, facturi care sunt ajunse la scadenta.

Rezulta din cele aratate anterior ca recurenta-creditoare are o creanta constatata prin act scris (contractul de vanzare cumparare si facturile fiscale emise in executarea acestuia), aceasta fiind si exigibila, fiind ajunsa la scadenta.

De asemenea, exista dovada intentarii unei actiuni in pretentii formulate impotriva debitorului S.D., inregistrata pe rolul Tribunalului Comercial Cluj.

Fiind investita cu o cerere de incuviintare a unui sechestru asigurator, instanta de fond era tinuta sa analizeze doar conditiile de admisibilitate prevazute la art. 591 si urm. Cod procedura civila care, asa cum s-a mentionat anterior, sunt intrunite in speta.

Curtea nu poate retine sustinerile instantei de fond referitoare la faptul ca, in cadrul acestei proceduri, ca o conditie prealabila, creditorul trebuie sa indice care sunt bunurile mobile sau imobile asupra carora se va institui sechestrul, dispozitiile art. 592 Cod procedura civila neimpunand o astfel de obligatie in sarcina creditorului.

De altfel, o astfel de obligatie impusa in sarcina creditorului ar fi excesiva si ar duce, de cele mai multe ori, la imposibilitatea apelarii la masura sechestrului asigurator, de regula un creditor neputand avea cunostinta despre bunurile aflate in proprietatea debitorului. Identificarea acestora este in sarcina executorului judecatoresc investit cu cererea de punere in executare a sechestrului, in acord cu dispozitiile art. 593 Cod procedura civila, neavand nici o relevanta la solutionarea cererii de infiintare a sechestrului.

Prin urmare, apreciind ca motivele invocate in recurs sunt fondate, in conformitate cu prevederile art.304 pct.9 si 312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul si va modifica sentinta atacata, in sensul admiterii cererii.

In conformitate cu dispozitiile art. 592 alin. 1 raportat la dispozitiile art. 592 alin. 4 Cod procedura civila, Curtea va obliga creditoarea SC F.G. SRL, la plata unei cautiuni in cuantum de 20.000 lei in termen de 5 zile de la comunicarea prezentei decizii, sub sanctiunea desfiintarii de drept a sechestrului.