Raspundere civila delictuala. Anulare autorizatie de constructie

Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatoria a retinut in esenta ca, prin antecontractul de vanzare-cumparare incheiat intre reclamant si numitul B.G.B., acesta din urma s-a obligat sa construiasca si sa treaca in proprietatea reclamantului un imobil apartament, situat la mansarda unui bloc de locuinte colective in Floresti, compus din living - 19,12 mp., bucatarie - 7,08 mp., baie - 5,51 mp., dormitor - 14,49 mp. si hol - 8,19 mp., in stare finisata, iar reclamantul s-a obligat sa achite pretul imobilului, respectiv suma de 43.000 Euro, din care suma de 500 Euro, s-a achitat la data incheierii antecontractului, cu titlu de arvuna, diferenta de 42.500 lei, urmand sa fie achitata cel mai tarziu la data de 15 Septembrie 2007.

Potrivit clauzelor contractuale, termenul de executie si de predare a apartamentului a fost stabilit pentru data de 15 Decembrie 2007, depasirea acestui termen indreptatind reclamantul la incasarea unor penalitati de 0,1% pe zi de intarziere din contravaloarea sumelor achitate promitentului vanzator. Au mai convenit partile ca, in cazul unor intarzieri mai mari de 30 de zile, promitentul vanzator datoreaza reclamantului, pe langa penalitatile de intarziere, daune cominatorii in suma de 50 Euro pe zi de intarziere, pentru intreaga durata a perioadei de intarziere, iar, in situatia nefinalizarii lucrarilor in termen de 60 de zile de la data expirarii termenului de executie si predare, reclamantul este indreptatit a solicita, fara a fi obligat, rezolutiunea de drept a contractului, fara somatie, punere in intarziere si fara interventie instantei de judecata, cu plata de daune interese daune cominatorii si penalizari aferente.

Din cuprinsul antecontractului, reiese ca apartamentul urma sa fie realizat in baza autorizatiei de construire nr. 131/2007, eliberata de Consiliul local al comunei Floresti, insa, din dosarul Tribunalului Cluj, reiese ca, prin sentinta civila nr. 1184/20 Iunie 2008, pronuntata in acest dosar, autorizatia de construire nr. 131/2007 a fost anulata ca fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor legale in materie, instanta dispunand, totodata, si oprirea lucrarilor de construire si desfiintarea lucrarilor deja executate in baza acestei autorizatii.

Sentinta civila mentionata a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 2115/10 Octombrie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Cluj, ca urmare a respingerii recursului declarat impotriva acesteia, astfel ca blocul de locuinte din care urma sa faca parte si apartamentul contractat de reclamant nu a mai fost edificat, desi, din chitantele depuse la dosar la filele 8 - 10, rezulta ca acesta si-a indeplinit integral obligatia de a plati pretul de 43.000 Euro.

Reclamantul a inteles, asadar, sa nu angajeze raspunderea contractuala a promitentului vanzator, ci o raspundere obiectiva, bazata pe culpa, a autoritatilor care au emis autorizatia de construire nr. 131/2007.

Problema care se pune in speta este aceea de a se stabili natura pretentiilor formulate de reclamant, prin raportare la motivele de fapt si de drept pe care acesta le-a invocat, in acest sens, instanta retinand ca reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 998 - 999 Cod civil, care reglementeaza raspunderea civila delictuala de drept comun, iar fapta ilicita a paratilor a fost indicata ca fiind emiterea de catre acestia a unei autorizatii de construire nelegale.

Instanta de fond a mai retinut, insa, ca autorizatia de construire constituie un act administrativ, iar prejudiciul pretins de reclamant este in fapt o consecinta a anularii acestui act administrativ si a culpei paratilor pentru anularea actului, fiind, asadar, o solicitare a unei persoane vatamate de o autoritate publica, printr-un act administrativ, de a i se repara un prejudiciu incercat ca urmare a anularii acelui act administrativ.

Potrivit dispozitiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 lei, se solutioneaza in fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Astfel, din textul de lege mentionat rezulta ca, pentru solutionarea pretentiilor decurgand din acte administrative anulate, legiuitorul a instituit o procedura speciala de solutionare, derogatorie de la dreptul comun, reglementata de dispozitiile Legii nr. 554/2004, care face inadmisibila o actiune de drept comun pentru repararea unor astfel de prejudicii.

Prin decizia civila nr. 96/A/16.02.2010 a Tribunalului Cluj, a fost admisa exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Cluj-Napoca si a fost admis apelul declarat de apelantul D.C.D., impotriva sentintei civile nr. 10.888/31 Iulie 2009, a Judecatoriei Cluj-Napoca, care a fost anulata si trimisa cauza spre solutionare, in prima instanta, Tribunalului Cluj - Sectia de Contencios Administrativ.

In considerentele acestei decizii se retine ca, prin actiunea promovata, reclamantul a solicitat obligarea Primarului comunei Floresti si a Consiliului local al comunei Floresti la suportarea prejudiciului cauzat ca urmare a anularii in instanta de judecata a autorizatiei de construire emisa in favoarea numitului B.G.B., persoana cu care a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare privind achizitionarea unui apartament din imobilul pe care urma sa-l edifice in baza autorizatiei respective.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 998 - 999 Cod civil, Legea nr.554/2004 si Legea nr.50/1991.

Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 ``Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public``, iar potrivit alin. 2 ``Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept``.

Raportat la cele mentionate anterior, tribunalul a apreciat ca situatia reclamantului se regaseste in cea cuprinsa in aliniatul 2, respectiv persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ, respectiv o autorizatie de construire eliberata nelegal, care solicita repararea pagubei ce i-a fost cauzata prin emiterea actului respectiv.

Intr-un atare context, competenta revine instantei de contencios administrativ, fiind lipsit de relevanta faptul ca se invoca art. 998 Cod civil, sub aspectul competentei materiale in prima instanta, fiind evident ca si in situatia in care litigiul este calificat ca fiind de contencios, regulile raspunderii civile cuprinse in art. 998 Cod civil vor fi pe deplin aplicabile.

In consecinta, in conformitate cu prevederile art. 297 alin.2 Cod procedura civila, instanta de apel constatand ca judecatoria a fost necompetenta a solutiona prezenta cauza, a anulat hotararea atacata si a trimis cauza spre solutionare, in prima instanta, Tribunalului Cluj - Sectia de Contencios Administrativ.

Impotriva acestei decizii, a declarat in termen legal recurs reclamantul, solicitand casarea ei si trimiterea apelului spre rejudecare aceleiasi instante.

In motivarea recursului sau, reclamantul invedereaza ca reclamantul are posibilitatea de a opta intre actiunea in contencios administrativ fundamentata pe disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 si actiunea in raspundere civila delictuala, fundamentata pe disp. art. 998 si 999 C. civil, reclamantul avand interesul de a alege actiune in raspundere civila delictuala, de competenta in prima instanta a judecatoriei, intrucat nu a fost parte in raportul administrativ din care i s-a nascut un prejudiciu, nu a solicitat eliberarea sau anularea vreunui act administrativ, nu a avut cunostinta despre anularea autorizatiei de construire, afland abia cu cca 30 de zile inainte de promovarea prezentei actiuni, nefiind in termen sa exercite o actiune in contencios, pentru ca s-a implinit termenul pentru efectuarea procedurii prealabile rezultand din disp. art. 7 din legea contenciosului administrativ.

Paratul Primarul comunei Floresti, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv ca, in mod corect a retinut tribunalul ca actiunea este de competenta Sectiei de contencios administrativ a acestei instante, prejudiciul suferit de reclamant datorandu-se anularii unui act administrativ.

Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 3 si 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul sau in drept, curtea apreciaza ca acesta este fondat, din considerentele ce urmeaza a fi expuse.

Astfel, atat prima instanta, cat si instanta de apel au calificat actiunea ca fiind una in contencios administrativ, doar ca solutiile la care au ajuns au fost diferite, judecatoria respingand actiunea in despagubiri ca inadmisibila, iar tribunalul anuland sentinta si retinand cauza spre judecare in prima instanta, respectiv trimitand-o sectiei specializate in contenciosul administrativ.

In realitate, actiunea exercitata de reclamant nu este una in contencios administrativ, pentru ca nu se incadreaza in obiectul unei astfel de actiuni, asa cum acesta este definit in art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, conform acestui text, ``persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim``.

In cauza, actul administrativ a fost autorizatia de construire si, datorita anularii acestei autorizatii, reclamantul sustine ca ar fi suferit un prejudiciu, pentru ca nu a putut fi edificat blocul de locuinte din care dorea sa-si cumpere un apartament, incheind un antecontract de vanzare-cumparare si achitand integral pretul, cu titlu de clauza anticipatorie.

Prin urmare, prejudiciul a fost cauzat reclamantului, nu prin actul administrativ nelegal, care este autorizatia de construire, ci ca urmare a anularii acestui act administrativ, dovedit a fi nelegal, el neputand solicita anularea anularii actului pentru a se vorbi de o actiune in contencios, cu obiectul definit prin dispozitiile mai sus citate.

Asadar, fundamentul juridic al actiunii reclamantului este raspunderea civila delictuala, actul ilicit al autoritatii constand in emiterea unui act administrativ in baza caruia reclamantul a incheiat o conventie ce nu mai poate fi realizata, suferind un prejudiciu ca urmare a anularii actului.

Fiind vorba de o raspundere civila delictuala, fundamentata pe disp. art. 998, 999 C. civil, prejudiciul suferit de reclamant in aprecierea sa fiind de 43.000 Euro, constand in pretul apartamentului achitat anticipat, competenta materiala de solutionare a cauzei in prima instanta apartine judecatoriei, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ..

Din aceste considerente, curtea apreciaza ca tribunalul a incalcat dispozitiile de drept substantial, atunci cand a calificat gresit actiunea ca fiind una in contencios, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., incalcand si normele de competenta, atunci cand a apreciat ca este instanta competenta sa solutioneze in prima instanta cauza, subzistand si motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 3 Cod proc. civ.

In temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., din aceste considerente, recursul reclamantului va fi admis, hotararea tribunalului urmand sa fie casata.

Apelul nu va fi trimis spre rejudecare aceleiasi instante, in conditiile in care judecatoria a respins actiunea ca inadmisibila tot datorita gresitei calificari, in loc sa-si decline competenta, pentru ca dezlegarea in drept obligatorie pentru instanta de apel, conform art. 315 alin. 1 Cod proc. civ., nu poate consta in a trimite apelul spre rejudecare cu indicatia de a da solutia in sensul trimiterii cauzei spre rejudecare primei instante, ca urmare a calificarii acesteia ca fiind una in simpla raspundere civila delictuala.

Raportat la aceasta imprejurare, curtea va rejudeca ea insasi apelul si, in temeiul art. 297 alin. 1 Cod proc. civ., va desfiinta sentinta obiect al acestuia si va trimite cauza spre rejudecare primei instante, aceasta urmand sa verifice daca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sub toate aspectele, atat al existentei faptei licite, inclusiv identificand faptuitorul, respectiv verificand calitatea procesuala pasiva a paratilor, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita invocata, constand in emiterea autorizatiei nelegale si prejudiciu, precum si a vinovatiei autorului sau autorilor.