Dobandire drept de trecere cu piciorul si mijloace de transport

Au fost obligati paratii I.T. si I.I. sa permita reclamantilor exercitarea dreptului de trecere dobandit.

A fost respins petitul privind constituirea unui drept de servitute de trecere.

A fost respinsa actiunea formulata de reclamanti, in contradictoriu cu paratii C.I., G.V., G.I. jr., G.I. sr., I.A., V.M. si V.V..

In considerentele sentintei s-a retinut ca, asa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in dosarul nr. 81/R/2006, in proiectul de urbanism al comunei Moisei, exista extinderea drumului ce face obiectul cauzei de fata.

Potrivit depozitiilor martorilor V.I. si S.A., de 30-40 de ani accesul reclamantilor la terenul lor se face pe drumul in litigiu, respectiv prin actuala curte a paratilor T.I. si I.I..

Pana in urma cu aproximativ 1 an, s-a circulat pe poarta montata de catre parati, acestia refuzand ulterior sa mai permita accesul prin curtea lor.

Asa cum rezulta din considerentele deciziei civile nr. 289/A/2006 a Tribunalului Maramures, este indiscutabil faptul ca ulita a existat si ca poate avea calitatea de drum public sau privat, potrivit dispozitiilor legale in materie.

In cuprinsul contractului de vanzare-cumparare din 20.05.2006, se mentioneaza faptul ca ``spre miazazi ramane ulita de 4 metri pentru vanzator``, care si-a pastrat in proprietate suprafata de teren invecinata.

Prin urmare, la data incheierii contractului, aceasta cale de acces exista.

Retinand ca, potrivit lucrarilor de expertiza efectuate, calea de acces solicitata este cea mai scurta la drumul public, in baza art. 623 si urmatoarele Cod civil, judecatoria a constatat ca reclamantii au dobandit un drept de trecere cu piciorul si mijloacele de transport, tot timpul anului, peste terenul proprietatea paratilor I.T. si I.I., prin prescriptie achizitiva.

Prima instanta a respins petitul privind constituirea unei servituti de trecere, cu motivarea ca propunerile facute de expert sunt costisitoare si greu de realizat.

Prin decizia civila nr. 85/A/7.04.2011 a Tribunalului Maramures, a fost admis apelul declarat de apelantii I.T. si I.I., impotriva sentintei civile nr. 1512 din data de 18 iunie 2009, pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus, care a fost schimbata in parte, in sensul ca:

A fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantii T.L., T.I., P.G., G.I., G.G., C.M., in contradictoriu cu paratii I.T. si I.I., C.I., I.A., G.V., G.I., G.I. sr., V.V. si V.M.

A fost dispusa instituirea unui drept de servitute de trecere, pe tot timpul anului, cu piciorul si mijloacele de transport, in favoarea terenurilor - fond dominant, proprietatea reclamantilor G.I. - cu numar cadastral 7452, T.L. - inscris in CF nr. 5734/N Moisei, numar cadastral 7434 si P.G. - inscris in C.F. 5733/N Moisei, numar cadastral 7433, conform variantei I din lucrarea de expertiza intocmita de d-na expert M.V., pe traseul punctelor G-H-I-J-K, in lungime de 95 m si o suprafata afectata de 368 mp., evidentiate in anexa nr. 1 la lucrarea de expertiza, parte integranta din prezenta decizie .

A fost dispusa instituirea unui drept de servitute de trecere, pe tot timpul anului, cu piciorul si mijloacele de transport, in favoarea terenului fond dominant proprietatea reclamantului G.G. si in sarcina terenului - fond aservit proprietatea paratului G.I. senior, conform variantei I din lucrarea de expertiza intocmita de d-na expert M.V., pe traseul punctelor A-B-C, in lungime de 58 m si o suprafata afectata de 169 mp., evidentiate in anexa nr. 1 la lucrarea de expertiza, parte integranta din prezenta decizie .

Au fost respinse celelalte cereri formulate.

In considerentele acestei decizii, instanta a retinut ca dispozitiile art. 297 alin. 1 Cod procedura civila, in redactarea in vigoare la momentul inregistrarii cererii de apel, permiteau trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante doar in ipoteza in care aceasta a rezolvat in mod gresit procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata.

Niciuna dintre aceste situatii nu este incidenta in speta.

Instanta nu a cercetat fondul atunci cand a pronuntat solutia in temeiul unei exceptii procesuale, a omis sa se pronunte asupra unei cereri ori da altceva decat s-a cerut.

Prin hotararea apelata, judecatoria a analizat pe fond cererile cu care a fost investita, astfel incat nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a dispune desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.

Ca urmare a efectului devolutiv al caii de atac, instanta de apel are posibilitatea sa analizeze aspectele invocate cu privire la caracterul de loc infundat al terenului reclamantilor si, respectiv, cu privire la faptul infundarii prin chiar conduita reclamantilor.

Potrivit art. 623 Cod civil, ``servitutile continue si aparente se dobandesc prin titlu sau prin posesiunea de 30 de ani``.

Servitutile continue neaparente si servitutile necontinue si neaparente nu se pot stabili decat prin titluri, statueaza art. 624 Cod civil.

Servitutea de trecere, care este necontinua si neaparenta, conform art. 622 Cod civil, nu se poate dobandi prin efectul uzucapiunii, astfel incat capatul de cerere prin care s-a solicitat a se constata dobandirea unui drept de servitute de trecere prin prescriptia achizitiva este inadmisibil.

Potrivit concluziilor lucrarii de expertiza efectuate in cauza de d-na expert M.V., reclamanta T.L. este proprietara tabulara a unui teren in suprafata de 967 mp., inscris in CF nr. 5734 N Moisei, numar cadastral 7434.

Reclamantul P.G. este proprietarul tabular al terenului in suprafata de 723 mp, identificat in CF nr. 5733 N Moisei, nr. cadastral 7433.

Raportat la situatia actuala din teren, suprafetele aflate in proprietatea reclamantilor T.L. si P.G., chiar daca nu au caracter de loc infundat, nu au cale de acces cu mijloace de transport la drumul public.

Parcelele folosite de reclamantii T.L., P.G. si C.I. provin din acelasi trup de teren, care a apartinut antecesorilor reclamantilor, iar iesirea din indiviziune s-a facut pe cale amiabila.

Prin amplasarea constructiilor pe terenul folosit de C.I. s-a inchis calea de acces la drumul public, existand in prezent doar o cale de acces cu piciorul la limita estica a terenului.

Reclamanta G.I. este proprietara unei suprafete de 909 mp. teren, aferent numarului cadastral 7452, care are caracter de loc infundat, neexistand o cale de acces la drumul public.

Reclamanta C.M., impreuna cu familia, folosesc o suprafata de teren de 2493 mp, aferenta parcelei cu nr. cadastral 4732, inscrisa in cartea funciara in favoarea numitilor C.I. si C.T..

Potrivit documentatiei cadastrale intocmite pentru inscrierea dreptului de proprietatea in cartea funciara, in schita nr. 1648/2006 este prevazut drum de trecere in partea sudica a terenului, prin curtea numitului C.A., care este fratele lui C.T..

Tinand seama de aceasta situatie, expertul a concluzionat ca terenul folosit de familia C. nu are caracter de loc infundat, intrucat are acces la drumul public.

Asa fiind, instanta a respins cererea privind instituirea unui drept de servitute de trecere in favoarea terenului fond dominant detinut de reclamanta C.M. si familia sa.

Terenul folosit de reclamantul G.G., in suprafata de 520 mp., are caracter de loc infundat, neavand acces direct la drumul public.

Paratii I.T. si I.I. sunt proprietarii tabulari ai unui teren in suprafata de 2873 mp, inscris in CF nr. 5630 Moisei, nr. topo 5662/cz/1, 5663/1/1 si 5663/1/2, pe care sunt edificate o casa de locuit P+M si anexe gospodaresti.

Potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nicio iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

``Trecerea trebuie regulat facuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului inchis, ca sa iasa in drum``, statueaza art. 617 Cod civil.

``Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa``, asa cum prevede art. 618 Cod civil.

Prin urmare, la stabilirea drumului de trecere trebuie avute in vedere atat interesele proprietarului fondului dominant, cat si cele ale proprietarului fondului aservit, urmand a fi aleasa calea care sa produca cea mai mica dauna pentru proprietarul fondului aservit.

Potrivit concluziilor lucrarii de expertiza efectuate in cauza de d-na expert M.V., varianta cea mai scurta si mai putin impovaratoare pentru toate partile este varianta I, evidentiata in anexa nr. 1 la lucrarea de expertiza, care nu afecteaza constructiile edificate in zona .

Stabilirea unui drum de trecere permanent prin curtea casei paratilor I.T. si I.I. ar fi o sarcina greu de suportat de acestia, distrugandu-le intimitatea gospodariei.

Varianta 6 propusa de expert este mai lunga si afecteaza o suprafata mai mare de teren .

Analizand probele administrate in cauza, tribunalul a apreciat nu s-a dovedit imprejurarea ca natura de loc infundat a terenurilor se datoreaza chiar conduitei reclamantilor.

Impotriva acestei decizii, au declarat in termen legal recurs reclamantii T.L. si T.I., P.G. si G.I., solicitand modificarea ei, in sensul respingerii apelului declarat de parati si mentinerii sentintei primei instante, cu cheltuieli de judecata .

In motivarea recursului lor, reclamantii invedereaza ca instanta de apel a acordat mai mult decat s-a cerut de catre parati in motivele de apel, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., intrucat acestia nu au solicitat constituirea unei servituti de trecere conform variantei I din raportul de expertiza intocmit de ing. expert M.V., ci au solicitat doar respingerea actiunii ca inadmisibila, lipsita de obiect, lipsita de interes sau nefondata. Oricum, instanta de apel nu a analizat alte variante propuse de experti.

Reclamantii au investit prima instanta cu un capat de cerere principal, prin care au solicitat constatarea dobandirii unei servituti de trecere prin uzucapiune, iar, in subsidiar, instituirea unui drept de servitute de trecere, aceste capete de cerere fiind disjunse dintr-un alt dosar, respectiv dosarul nr. 81/R/2006. In sprijinul primului capat de cerere, reclamantii au invocat decizia civila nr. 289 a Tribunalului Maramures, si decizia civila nr. 364 a Curtii de Apel Cluj pronuntate in dosarul nr. 6454, prin care s-a respins actiunea negatorie a paratilor T.I. si I.I., fiind admise cererile de interventie din acele dosare si retinandu-se ca ulita a existat, existenta ei nu a fost contestata, decat sub aspectul lungimii, in sensul ca s-ar termina la limita proprietatii paratilor, iar, din contractul de vanzare-cumparare incheiat la 20.05.2006, rezulta ca spre miaza-zi ramane ulita de 4 m pentru vanzator, care si-a pastrat in proprietate suprafata de teren invecinata.

Aceasta a fost folosita de reclamanti si antecesorii acestora de peste 70 de ani, reclamantii fiind proprietari tabulari, in baza unor contracte de vanzare-cumparare si a unor schite de dezmembrare anexe acestora.

In dosarul din care a fost disjunsa cererea reclamantilor, a fost respinsa actiunea negatorie formulata de parati si recunoscut dreptul de trecere in favoarea intervenientilor.

Inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara a paratilor apelanti s-a facut in baza unor schite de dezmembrare eronate, aspecte retinute in deciziile la care s-a facut referire, iar hotararea in baza careia acestia si-au inscris dreptul nu este opozabila recurentilor.

Servitutea de trecere este o servitute aparenta, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 627 C. civil, referitoare la servitutea prin destinatia proprietarului, asa cum rezulta din clauzele cuprinse in contractul din 20 mai 2006.

Paratii T.I. si I.I., prin intampinare, au solicitat respingerea recursului, in principal, ca lipsit de interes, pentru ca actiunea lor a fost admisa si s-a instituit o servitute de trecere in favoarea acestora, iar reclamantii nu au formulat obiectiuni la raportul de expertiza, nu au criticat si nu au respins variantele propuse de expert ca fiind cele mai putin stanjenitoare si anume variantele 1 si 6, in subsidiar, ca nefondat, pe motiv ca in mod corect a stabilit instanta de apel servitutea, reexaminand fondul cauzei, in conditiile in care prima instanta nu a indicat traseul si dimensiunile servitutii de trecere.

Paratii au invocat in apel si motive de fond si au solicitat reexaminarea fondului de catre instanta de apel, nefiind vorba de un plus petit.

Reclamantii nu indica in concret care act juridic dedus judecatii a fost gresit interpretat de instanta de apel, cu atat mai mult cu cat, prin cererea de chemare in judecata, s-a solicitat constituirea servitutii de trecere, nu in baza unui act juridic, ci a uzucapiunii sau in temeiul art. 616 C. civil, referitor la servitutea locului infundat.

Nu se indica in motivele de recurs textul de lege incalcat de instanta de apel, aceasta aplicand corect disp. art. 616 - 618, 635 C. civil, stabilind varianta cea mai putin impovaratoare pentru toate partile .

Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, rap. la disp. art. 304 pct. 6, 8 si 9 Cod proc. civ., curtea apreciaza ca acesta nu este fondat, din considerentele ce urmeaza a fi expuse.

Astfel, asa cum rezulta din chiar motivele de recurs si cererea de chemare in judecata formulata d reclamanti, reclamantii au solicitat, in principal sa se constate ca au dobandit un drept de servitute de trecere cu piciorul si cu mijloacele de transport pe terenul proprietatea paratilor, prin prescriptie achizitiva, iar, in subsidiar, au solicitat constituirea servitutii locului infundat, aratand ca nu au trecere la drumul public.

Prima instanta a recunoscut reclamantilor un drept de servitute de trecere dobandit prin uzucapiune, in conditiile in care, asa cum corect a retinut instanta de apel, doar servitutile continue si aparente se pot dobandi prin uzucapiune, conform dispozitiilor art. 623 C. civil, or, servitutea de trecere este una discontinua.

Prin urmare, solutia primei instante este gresita, neavand cum sa fie mentinuta, prima instanta fiind cea care a aplicat gresit legea .

In plus, prima instanta, desi recunoaste o servitute de trecere, nu stabileste traseul acesteia, aratand in considerente ca toate propunerile facute de expert sunt costisitoare, foarte greu de realizat si afecteaza proprietati ale unor terti nechemati in judecata .

In aceste conditii, in mod corect instanta de apel a stabilit ca servitutea de trecere nu poate fi dobandita prin uzucapiune, nefiind aplicabile disp. art. 623 C. civil, trecand, astfel, la analiza capatului de cerere subsidiar referitor la servitutea locului infundat.

In acest contest, instanta de apel, rap. la disp. art. 616-618 C.civ., a verificat daca parcelele proprietatea reclamantilor constituie sau nu loc infundat si a stabilit trecerea cea mai putin pagubitoare pentru proprietarul fondului aservit, cu respectarea acestor dispozitii, nesubzistand, astfel, motivul de recurs privind gresita aplicare a legii a normei de drept substantial prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De altfel, recurentii nu arata de ce ar fi incalcat instanta de apel dispozitiile referitoare la instituirea servitutii locului infundat, limitandu-se la a arata ca nu a analizat si alte variante din raportul de expertiza, fara a indica vreo varianta care, in opinia lor cel putin, ar satisface in mai mare masura criteriile rezultand din disp. art. 617 si 618 C.civ.

Apelul paratilor se refera si la fondul cauzei, aratand ca instanta nu a cercetat niciuna din variantele propuse in expertiza pentru a stabili traseul servitutii, instanta de apel neacordand ceea ce nu s-a cerut, astfel ca nu subzista nici motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ.

In ceea ce priveste motivul de recurs la gresita interpretare a actului juridic dedus judecatii, asa cum rezulta din cuprinsul cererii de chemare in judecata la care s-a facut referire mai sus, actiunea reclamantilor nu este una confesorie de servitute in sensul de a se solicita paratilor sa respecte o servitute conventionala pe care acestia ar fi incalcat-o, ci o actiune in constatarea dobandirii unui drept de servitute prin uzucapiune sau, in subsidiar, de stabilire a servitutii locului infundat, astfel ca nu se pune problema motivului de recurs prev. de disp. art. 304 pct. 8 Cod proc. civ.

In temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele aratate, curtea va respinge recursul reclamantilor ca nefondat.