Sistare stare de indiviziune asupra imobil

Prin sentinta civila nr. 2395/22.02.2010, a Judecatoriei Cluj-Napoca, a fost admisa actiunea civila formulata de catre reclamantii M.I.V. si M.M., astfel cum a fost precizata, in contradictoriu cu paratii M.P., identica cu M.P., decedata in cursul procesului, prin mostenitorii M.V. Si M.P., K.S., decedat in cursul procesului prin mostenitorii K.E.M. si K.K.I., si in consecinta:

S-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra imobilului inscris in CF 18182 Cluj-Napoca, nr.top 21086/1 compus din casa, curte si gradina in strada D., nr.190 (actualmente strada Aleea B.nr.24) cu suprafata de 4077 mp conform variantei V1 din raportul de expertiza tehnica juridiciara efectuat de expert, parte integranta din hotarare .

Reclamantii au fost obligati sa achite paratelor K.E.M. si K.K.I., in calitate de mostenitoare ale defunctului K.S., sulta pentru cota de 1/6 parte din teren in cuantum de 117.995,17 lei si sulta pentru cota de 1/6 parte din constructie in cuantum de 509,68 lei, in termen de 30 de zile de la data comunicarii sentintei.

Paratele K.K.I. si K.E.M., in calitate de mostenitoare ale defunctului K.S., au fost obligate sa achite reclamantilor, in solidar, suma de 483,7 lei, cu titlu de cota parte din impozitul datorat pentru teren si constructie aferent perioadei 2004-2009.

Paratele K.K.I. si K.E.M., au fost obligate, in solidar, la plata in favoarea reclamantilor a sumei de 139,75 lei, cheltuieli de judecata .

Prin decizia civila nr. 596/A/14.12.201 a Tribunalului Cluj, respins ca apelul declarat de paratele K.E.M. si K.K.I., decedata in cursul procesului, continuat de mostenitoarea K.K. a fost respins ca nefondat.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratele apelante, solicitand casarea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea suplimentarii probatiunii, in sensul reevaluarii imobilului obiect al partajului.

Paratii M.I.V. si sotia M.M. si M.V., prin intampinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, paratul M.V. solicitand si despagubiri in suma de 1000 lei pentru exercitarea abuziva de catre paratele recurente a drepturilor procesuale, ceea ce a dus la prelungirea procesului pe o durata de 7 ani.

Asa cum rezulta din dovada de indeplinire a procedurii de citare, recurentele au fost citate cu mentiunea de a achita o taxa judiciara de timbru de 10.665,43 lei si un timbru judiciar de 5 lei la valoarea masei de partajat, respectiv la 711.029 lei, insa acestea nu s-au conformat dispozitiilor instantei, achitand doar suma de 1067 lei.

Au invocat, prin reprezentantul prezent in fata instantei ca au fost in eroare cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru, insa aceasta imprejurare nu a fost dovedita, ele neformuland cerere de reexaminare a taxei si nici cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cererea lor de amanare fiind nejustificata, in conditiile in care au calitatea de recurente, decizia din recurs le-a fost comunicata inca de la data de 21.01.2011, recursul fiind depus la 2.02.2011, ele avand obligatia de a timbra recursul insa la momentul declararii acestuia si de a cunoaste cuantumul taxei judiciare de timbru, neputand invoca necunoasterea legii.

S-a invocat imprejurarea ca pe citatie nu figureaza data la care aceasta a fost comunicata recurentelor, insa citatia cuprinde cuantumul taxei judiciare de timbru si termenul de judecata, iar data la care aceasta a fost inmanata rezulta din dovada de indeplinire a procedurii de citare.

Intrucat, desi au fost citate cu mentiunea de a achita taxa judiciara de timbru aferenta recursului, cu indicarea sanctiunii, recurentele nu s-au conformat acestei dispozitii a instantei, in temeiul art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, recursul urmeaza a fi anulat ca insuficient timbrat.

Paratul M.V. a formulat o cerere de obligare a recurentelor la plata unor despagubiri in suma de 1000 Ron, pentru exercitarea abuziva a drepturilor procesuale, insa aceasta cerere urmeaza a fi respinsa ca nefondata de instanta de recurs, pe motiv ca nu este vorba de o exercitare cu rea credinta a drepturilor procesuale, in sensul art. 723 Cod proc.civ., paratele exercitand caile de atac prevazute de lege si formuland cereri in probatiune in limitele prevazute de lege.