Respingere ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate

In motivare s-a aratat ca nu sunt indeplinite cerintele art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 pentru ca exceptia sa fie inaintata spre solutionare Curtii Constitutionale.
Astfel, in ceea ce priveste Legea nr. 46/1996 s-a constatat ca aceasta este abrogata, neputand fi supusa controlului de constitutionalitate, referitor la Legea nr. 287/2009, adica noul Cod civil retinandu-se ca acesta nu a intrat inca in vigoare, neputand fi deci supus controlului de constitutionalitate, iar Legea nr. 53/2003 nu are legatura cu aceasta cauza, actiunea reclamantului avand ca obiect obligarea paratilor la despagubiri in temeiul art. 998, 999 Cod civil, nefiind vorba de raporturi de munca .
Impotriva acestei incheieri a declarat oral recurs reclamantul in sedinta publica din data de 17.02.2011, recurs motivat prin scriptul inregistrat la Tribunalul Bistrita-Nasaud la data de 21.02.2011.
In motivarea recursului s-a aratat ca au fost incalcate prevederile art. 6 alin. 1, art. 14 si art. 17 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Raportul de expertiza medico-militara intocmit sub nr. 114315/07.01.2004 este ilegal, facand obiectul dosarului civil nr. xxx/190/2010 al Judecatoriei Bistrita.
S-a aratat ca textele de lege invocate in actiune au legatura cu solutionarea cauzei, in aceste conditii incheierea pronuntata la data de 17.02.2011 fiind ilegala si netemeinica.
In aparare, intimatul Ministerul Apararii Nationale a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand recursul declarat de catre reclamantul G.D.G. impotriva Incheierii pronuntate in sedinta publica din data de 17.02.2011, Curtea retine urmatoarele:
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
La alin. 5 al textului de lege se prevede ca daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.
Analizand obiectul cererii de chemare in judecata formulata de catre reclamantul G.D.G. si inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Bistrita-Nasaud sub nr. yyyy/190/2009 se constata ca acesta consta in plata unor despagubiri civile care decurg din procesul penal, pe baza sustinerilor reclamantului instanta calificand juridic actiunea formulata si stabilind temeiul de drept al acesteia ca fiind prevederile art. 19 si 20 C.pr.pen. si art. 998, 999 C.civil, in dosarul nr. zzzz/112/2010 al Tribunalului Bistrita-Nasaud instanta fiind investita cu solutionarea acestei actiuni ca urmare a pronuntarii Deciziei civile nr. 56/A/2010 de catre Tribunalul Bistrita-Nasaud, decizie prin care s-a anulat sentinta pronuntata de judecatorie, retinandu-se cauza spre competenta solutionare in prima instanta la Tribunalul Bistrita-Nasaud.
Raportat la obiectul actiunii deduse judecatii, astfel cum acesta rezulta din cele de mai sus,tribunalul a concluzionat in mod corect ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 in vederea sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate invocata de catre reclamant.
Astfel, in ceea ce priveste Legea nr. 287/2009 in mod corect s-a constatat de catre instanta de fond ca aceasta nu a intrat inca in vigoare, nefiind deci aplicabila litigiului, alin. 1 al art. 29 din Legea nr. 47/1992 conditionand in mod expres admisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate numai la legile sau ordonantele in vigoare la data invocarii exceptiei.
Referitor la Legea nr. 53/2003, respectiv Codul Muncii, se constata ca nici aceasta nu are legatura cu prezenta cauza raportat la obiectul actiunii deduse judecatii, respectiv acordarea unor despagubiri datorate in urma verificarii conditiilor raspunderii civile delictuale astfel cum aceasta este reglementata de art. 998 si 999 Cod civil.
In ceea ce priveste Legea nr. 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare, se apreciaza ca in primul rand nici aceasta lege nu are legatura cu solutionarea cauzei, raportat la obiectul actiunii deduse judecatii, conditii in care nu se mai impune a se analiza in ce masura ar fi posibila sau nu sesizarea Curtii Constitutionale referitor la o lege abrogata la momentul sesizarii Curtii Constitutionale, dar in vigoare la data la care au fost savarsite faptele invocate de catre reclamant, legea fiind abrogata numai in anul 2006, fiind vorba deci despre o lege aplicabila litigiului conform principiului tempus regit actum.
Avand in vedere considerentele de mai sus se apreciaza de catre Curte ca in mod corect Tribunalul Bistrita-Nasaud a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate invocata, conform alin. 5 al art. 29 din Legea nr.47/1992 instanta in fata careia a fost invocata exceptia fiind indrituita sa o respinga ca inadmisibila, respingand deci si cererea de sesizare a Curtii Constitutionale in vederea pronuntarii asupra exceptiei, in cazul in care nu sunt indeplinite cerintele prevazute de alin.1, 2 sau 3 ale art.29 din lege.
Prin urmare, neverificandu-se nici un motiv de nelegalitate in cea ce priveste incheierea atacata, in temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. instanta va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul GDGe impotriva incheierii civile din 17.02.2011 a Tribunalului Bistrita-Nasaud pronuntata in dosar nr. zzzz/112/2010, pe care o va mentine ca legala, cauza urmand a fi inaintata Tribunalului Bistrita-Nasaud in vederea judecarii.