Obligare deschidere rol fiscal, incasare impozit pentru suprafata teren

Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata la Judecatoria Galati reclamantele - in temeiul disp. art. 1075 Cod civil - au chemat in judecata civila pe paratul Consiliul Local al Municipiului Galati, prin Primar, pentru ca prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna obligarea acestuia sa deschida rol fiscal si sa incaseze de la sus-numitele impozitul pentru suprafata de 400 mp teren situata in Galati, strada Brailei nr. 144.

In temeiul disp. art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificata, ``orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cazata``.

Alin. 1 al art. 18 din aceeasi lege prevede ca ``instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. 1, poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris``.

Terenul a fost inregistrat in evidenta fiscala a Consiliului Popular a Municipiului Galati din anul 1971 pe numele mamei reclamantelor, numita X, in calitate de mostenitoare a numitului T. M.

Pentru aceasta suprafata de teren, numita X a fost platitoare de impozit pana in anul 1985 si l-a stapanit in continuare, liber de constructii pana la 20 septembrie 2002, cand a decedat.

Terenul mentionat se afla in posesia reclamantelor, care au indeplinit procedura prealabila prin notificarea din 30 ianuarie 2009.

Contrar sustinerilor paratului din concluziile scrise, prin actele depuse la dosar, reclamantele au facut dovada dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.

Astfel, prin sentinta civila nr. 6135 din 29 septembrie 2006, pronuntata in dosarul civil nr. 5631/C/2004, Judecatoria Galati a retinut dreptul de proprietate al reclamantelor asupra terenului situat in Galati, str. B nr. 144 in calitate de mostenitoare ale defunctilor X si Y.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Consiliul Local Galati, prin Primarul Municipiului Galati, cu urmatoarea motivare:

Nu s-a dat curs cererii reclamantelor, motivat de faptul ca acestea, nu au facut dovada dreptului de proprietate, asupra terenului situat in str. B. nr.144.

Prin ``titlul de proprietate, se intelege actul juridic, jurisdictional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate care genereaza o prezumtie relativa de proprietate in favoarea persoanei care il invocaa��``

In schimb certificatul de mostenitor sau de legatar nu constituie titlu, singura lor functie fiind aceea de a atesta calitatea de mostenitor si intinderea drepturilor succesorale ale persoanei in cauza.

Aceasta suprafata de teren de 400 m.p. situata in Galati, str. B nr.144, a apartinut bunicului, Y, din anul 1942. La data de 31 octombrie 1951, bunicul a decedat iar in urma dezbaterii succesiunii a avut loc eliberarea certificatului de mostenitor nr.768 din 05 oct.1971, unde unica mostenitoare figureaza fiica, X cu o cota de 1/1.

Dupa emiterea certificatului de mostenitor, X a platit impozit pentru terenul din anul 1971 pana in anul 1985, cand terenul a trecut in proprietatea statului unde potrivit celor afirmate urma sa se construiasca o statie de pompare.

Dupa decesul numitei X, reclamantele s-au prezentat la notarul public unde li s-a eliberat certificatul de mostenitor nr.67 din 25 iulie 2003, unde nu s-a putut include terenul de 400 m.p. din str. B nr. 144, pentru ca organele Administratiei Financiare au refuzat sa prezinte act din care sa rezulte ca acest teren face parte din masa succesorala, sustinand ca din anul 1975 nu se mai plateste impozit pe teren .

Asa cum au aratat prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, reclamantii au formulat notificare potrivit Legii nr.10/2001, prin executorul judecatoresc Y, solicitand in cadrul procedurii administrative restituirea in natura, a imobilului din str. B nr.144.

In vederea solutionarii notificarii nr.516 din 26.04.2001, Serviciul revendicari a solicitat reclamantelor sa faca dovada si sa depuna actul de proprietate si actul normativ de trecere in proprietatea statului.

Reclamantele, atat in faza administrativa cat si prin actiunea in constatare nu au depus toate diligentele in solutionarea cauzei dar in baza celor afirmate si depuse solicita sa se constate dreptul de proprietate in conditiile in care situatia juridica nu este clara.

In urma precizarilor depuse prin care au adus la cunostinta instantei ca imobilul aflat in litigiu face obiectul Legii nr.10/2001, iar instanta nu se poate subroga in drepturile comisiei instituite de legea speciala. In situatia in care instanta ar pronunta o hotarare, ar lipsi de eficienta orice dispozitie emisa de comisia speciala abilitata sa solutioneze notificarile depuse in baza Legii nr.10/2001.

Prin concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizand actele dosarului constata:

Instanta de fond a retinut corect situatia de fapt, situatie pe care nici recurenta nu a contestat-o.

Problema esentiala a acestui litigiu, este aceea daca reclamantele-intimate, ca mostenitoare legale a defunctei X, sunt sau nu proprietarele terenului in suprafata de 400 m.p., pentru a putea beneficia de rol fiscal, in baza caruia sa plateasca darile aferente catre stat .

S-a ajuns la aceasta cerere cu un asemenea obiect, ca urmare a respingerii prin sentinta civila nr.6136/2006 a Judecatoriei Galati a actiunii de constatarea dreptului de proprietate, al reclamantelor prin uzucapiunea mare, cu motivarea ca reclamantele sunt de drept proprietarele terenului in litigiu si ca atare are la dispozitie o eventuala actiune in obligatia de a face, in sensul obligarii Municipiului Galati prin organele sale de a-i deschide rol fiscal si de a fi obligata sa le incaseze impozitul pe teren .

Interpretand eronat cauza dedusa judecatii, recurenta, dupa ce da o definitie eliptica a titlului de proprietate, pleaca de la premisa corecta ca certificatul de mostenitor nu reprezinta titlu de proprietate, dar si de la cea gresita, precum ca terenul in litigiu a trecut in proprietatea statului in anul 1985, pentru a ajunge evident la concluzia total gresita ca reclamantele au la dispozitie cel mult notificarea facuta de acestea in baza Legii nr.10/2001, pentru care nu s-au depus diligentele necesare din partea acestora pentru a fi solutionata, iar instanta nu se poate subroga in drepturile (mai bine zis atributiunile) comisiei instituite in baza respectivei legi.

Am spus ca definitia titlului de proprietate, data de recurenta este eliptica, pentru ca s-a omis a se specifica ca mostenirea reprezinta un mod de translatie a dreptului de proprietate, iar mostenirea care este un atribut al persoanelor cu vocatie succesorala nu se poate confunda cu certificatul de mostenitor care este un act constatator al acesteia.

Ca atare evident ca certificatul de mostenitor in sine, nu constituie titlu de proprietate, dar constata translatia dreptului de proprietate, de la defunctul proprietar pe baza unui titlu valid la persoanele mostenitoare ale defunctului cum este si cazul reclamantelor-intimate.

In anul 1985, autoarea reclamantelor X, nu a incetat sa mai fie proprietara terenului in litigiu numai pentru faptul ca in acel an urma sa se construiasca pe acel teren o statie de pompare. Ca in multe alte cazuri similare, s-a inceput o expropriere pentru utilitate publica, numai ca aceasta nu a fost finalizata si nu exista nici un decret de expropriere in acest sens. Or, nu se poate sustine ca acest teren a trecut pur si simplu pe proprietatea statului, fara sa se faca nici cea mai mica dovada in acest sens.

Justitiabilii nu pot fi indusi in eroare cu alegatii de genul `` terenul a trecut in proprietatea statului`` sau `` in situatia in care instanta ar pronunta o hotarare ar lipsi de eficienta orice dispozitie emisa de comisia speciala abilitata sa solutioneze notificarile depuse in baza Legii nr.10/2001.

Este clar ca reclamantele sunt proprietarele de drept a suprafetei de teren in litigiu, ca mostenitoare a defunctei lor mame - X, care la randul ei a posedat titlu de proprietate valabil, pentru acest teren si ca atare, au tot dreptul sa figureze in rolul fiscal la unitatile speciale ale autoritatii parate, pentru a se putea plati impozitul aferent.

Pentru refuzul de a incasa impozitul pe teren, care practic atrage majorari si penalitati de intarziere, autoritatea recurenta se face vinovata si nu reclamantele.

In concluzie, pe baza celor mai sus expuse si pe temeiul disp.art. 312 Cod proc. civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.