Cadru militar. Acordare spor de dispozitiv

Au fost obligati paratii sa plateasca reclamantei drepturile banesti reprezentand indemnizatia de dispozitiv cuvenite pe perioada 03.04.2005 - 03.12.2007.

Au fost respinse ca prescrise pretentiile pentru perioada 01.01.2005-03.04.2005.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la nr. 1447/91/2007, reclamanta R.M. a chemat in judecata pe paratii P.O. P si C.L.O. P, pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa fie obligati sa-i plateasca drepturile banesti reprezentand indemnizatia de dispozitiv pe perioada 01.01.2005 - 03.12.2007.

Tribunalul, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, a retinut urmatoarele:

Potrivit contractului individual de munca depus in copie la dosar, in perioada mentionata de reclamanta, aceasta a fost angajata paratei P. P pe postul de inspector urbanism.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare in activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili, beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, respectiv din salariul de baza .

In temeiul art. 9 alin. 4 din O.U.G. nr. 63/2003, Ministerul Administratiei si internelor a emis Ordinul nr. 496/2003 in baza caruia, indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ca-si desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice, in acest fel asigurandu-se egalitate de tratament salarial personalului din cadrul administratiei.

Pentru aceste considerente, actiunea a fost admisa in parte si obligati paratii sa plateasca reclamantei drepturile banesti reprezentand indemnizatia de dispozitiv pe perioada 03.04.2005 - 03.12.2007.

A fost respinsa cererea de acordare a acestui spor pe perioada 01.01.2005 - 03.04.2005 avandu-se in vedere ca potrivit art. 283 al.1 lit. c Codul Muncii, pentru aceasta perioada a intervenit prescriptia .

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul C.L. P considerand-o nelegala si netemeinica.

In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea instantei de fond este data cu interpretarea si aplicarea gresita a Legii nr. 138/1999.

Astfel, potrivit acestei legi, beneficiaza de prime, sporuri si indemnizatii doar personalul civil din ministerele si institutiile centrale care desfasoara activitati in conditii similare celor ale cadrelor militare adica acei functionari care sunt oricand la dispozitia conducatorilor institutiilor respective ceea ce nu este cazul de fata.

Sistemul de salarizare al personalului din institutiile publice ale administratiei publice locale nu prevede un asemenea drept si pe cale de consecinta nu este legal.

Prin intampinarea depusa la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.

La solicitarea instantei de recurs, s-a depus la dosar Ordinul nr. 496/28.07.2003 al M.A.I.

Prin decizia civila nr. 757/R/05 Noiembrie 2008 a Curtii de Apel Galati a fost admis recursul declarat de C.L. P impotriva sentintei civile nr. 298/15.04.2008 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 1447/91/2008 pe care a modificat-o in sensul respingerii ca nefondata a cererii privind obligarea paratului la plata drepturilor banesti pentru perioada 03.04.2005 - 03.12.2007 fiind mentinute celelalte dispozitii ale hotararii recurate.

Au fost avute in vedere urmatoarele considerente:

In primul rand, Ordinul nr. 496/2003 nu este publicat in Monitorul Oficial al Romaniei iar instanta de fond nu a solicitat partilor sa il depuna la dosar, solutionand astfel cauza fara a administra nici un fel de probatorii si motivand hotararea in baza unui inscris ce nu se afla la dosar.

Pentru aceste considerente, potrivit disp. art. 305 C.pr.civila, inscrisul a fost depus la solicitarea instantei de recurs, in baza rolului activ .

In acest mod se poate observa ca prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administratiei si Internelor se modifica si se completeaza Ordinul nr. 275/2002 al Ministerului de Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, prevazute in anexa nr. 1, care, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat in aplicarea acestei din urma legi.

Aceasta lege, asa cum ii indica denumirea, are ca sfera de reglementare salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii.

Prin urmare, ordinul sus mentionat a fost adoptat in vederea interpretarii si asigurarii executarii legii sus mentionate, astfel ca nu ii poate largi sfera de aplicare.

De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistand nicaieri vreo mentiune expresa ca indemnizatia de dispozitiv s-ar aplica si personalului contractual din administratia publica locala, astfel incat sa se largeasca nepermis, printr-un act juridic cu forta inferioara legii, dat in aplicarea acesteia, nepublicat in Monitorul Oficial, sfera de aplicare a legii, astfel cum este circumscrisa in art. 1 al acesteia.

Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, ,,Dispozitiile prezentei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei``.

Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a caror salarizare este reglementata de aceasta lege, fiindu-le prin urmare aplicabile si prevederile Ordinului nr. 275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 si anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil functionari publici din institutiile mentionate, clasificare a carei utilitate urmeaza a se releva mai jos.

Divergente in interpretarea aplicabilitatii indemnizatiei de dispozitiv au intervenit dupa modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministerului de Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administratiei si Internelor.

Prin acest din urma ordin, s-a statuat: ,,Dupa punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu urmatorul continut: ,,9.2 indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice``.

Problema care se pune este daca aceasta mentiune vizeaza si personalul civil (contractual si functionari publici) din cadrul administratiei publice locale.

Curtea a opinat in sensul ca nu impartaseste astfel punctul de vedere al instantei de fond .

Faptul care a generat aceasta eroare de interpretare, precum cea a reclamantilor este ca emitentul noului ordin este, in anul 2003, ministrul administratiei si internelor, nemaipurtand vechea titulatura de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiasi minister si a administratiei publice.

Or, o atare interpretare este total eronata. Prin urmare, se pune problema care este ratiunea acestei adaugiri a pct. 9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizatie si pentru personalul civil din administratia publica si la cine se refera ea.

Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai intai ce spune Legea nr. 138/1999 in privinta beneficiarilor sporului de dispozitiv.

Astfel, din art. 13 al Legii nr. 138/1999, in forma in vigoare la momentul adoptarii ordinului, reiese ca de aceasta indemnizatie beneficiaza atat militarii cat si personalul civil; ,,Cadrele militare in activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza``.

Desigur ca trebuie sa ne raportam la sfera generala de reglementare a Legii nr. 138/1999, adica la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt mentionate in art. 1.

Revenind la completarea adusa prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, Curtea retine ca, pentru a se afla in limitele legii in aplicarea careia s-a dat, referirea la personalul civil din administratia publica se refera la personalul contractual din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, institutii care se integreaza administratiei publice centrale, aceasta fiind singura interpretare in conformitate cu legea .

Prin urmare, ordinul in discutie vizeaza urmatoarele categorii de personal militar si civil: personalul militar - cadre militare in activitate, militari angajati pe baza de contract si studentii care au obtinut gradul de sublocotenent dupa absolvirea anului IV la Academia de Politie (aceasta ultima categorie fiind prevazuta expres la pct. 9.1 din Ordinul nr. 275/2002); personalul civil contractual; personalul civil functionari publici din cadrul institutiilor publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala.

Or, reclamanta este angajata in cadrul P. P, iar nu in cadrul unei institutii publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, astfel ca reglementarile art. 13 din Legea nr. 138/1999 si ale art. 9.2. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu ii sunt aplicabile.

Nu se poate retine discriminarea in sensul O.G. nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferita este determinata de conditiile de munca diferite, de specificul muncii si de diferenta dintre unitatile in care sunt incadrati functionarii publici.