Condamnare pentru taiere ilegala de arbori

S-au interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a,b din Codul penal, cu exceptia dreptului de a alege, in conditiile art. 71 al. 2 din Codul penal.

Conform art. 81, 82 si art. 71 al. 5 din codul penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei accesorii aplicate, pe durata termenului de incercare de trei ani.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din codul penal.

A fost respinsa ca inadmisibila actiunea civila a partii civile I.P.

Conform art. 191 al. 1 Cod pr. penala, a fost obligat inculpatul S.S. sa plateasca statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariul aparatorului din oficiu .

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in baza probelor administrate in cauza, urmatoarea situatie de fapt:

Intr-o zi din cursul lunii noiembrie 2008 inculpatul s-a deplasat in padurea din punctul Frasinet pentru a-si procura lemne de foc. La rugat pe socrul sau, D. N. sa-l insoteasca cu tractorul pentru a transporta bustenii la domiciliu . Inculpatul cumparase anterior o suprafata de padure in acel punct de la numita B. A. Necunoscand cu exactitate semnele de hotar, inculpatul a taiat patru arbori nemarcati de organele silvice din padurea partii vatamate I. M., situata in apropierea proprietatii sale. In procesul de taiere s-a dislocat inca un arbore. In timp ce incarca acesti arbori in remorca tractorului ajutat de socrul sau, inculpatul a fost surprins de paznicul de padure R. A. care i-a spus ca terenul pe care se afla este al partii vatamate I. P. Inculpatul a transportat bustenii la domiciliul sau, urmand ca socrul sau sa discute cu partea vatamata despre despagubiri . Acest aspect nu a fost rezolvat de parti pana la data pronuntarii hotararii.

Conform adresei nr. 689/01.04.2008 a Ocolului Silvic Adjud valoarea celor cinci arbori sustrasi (4 fagi si un stejar) este de 2053,87 lei, iar pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior este de 74 lei. Valoarea celor cinci arbori taiati depaseste de 20 de ori pretul de referinta amintit.

Inculpatul a recunoscut fapta comisa, sustinand ca se grabea sa asigure combustibilul pentru incalzirea locuintei sale si nu a asteptat avizul organelor locale.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, partea vatamata I.P. care sustine ca fapta de taiere ilegala de arbori a fost savarsit de numitul D.N., ca arborii taiati au fost insusiti de catre inculpat si numitul D. N., cauzandu-i un prejudiciu de 2200 lei, care nu a fost acoperit.

Prin decizia penala nr. 326/10.11.2008 a Tribunalului Vrancea apelul declarat de partea civila I. P. a fost respins ca nefondat iar apelanta a fost obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat .

Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut urmatoarele:

Verificand legalitatea si temeinicia sentintei, prin prisma criticilor apelantului, cat si din oficiu, in conditiile prevazute de art. 371 al. 2 Cod pr. penala, s-a constatat ca prima instanta a facut o justa analiza a probelor administrate, a retinut corect situatia de fapt si vinovatia inculpatului S.S., iar incadrarea juridica data faptelor este cea legala.

De asemenea, s-a constatat ca prima instanta a aplicat in mod judicios dispozitiile art. 13 cod penal, aplicandu-i inculpatului S.S. dispozitiile art. 32 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 96/1998 care-i sunt mai favorabile in comparatie cu noile reglementari cuprinse in Legea nr. 46/2005.

Sustinerea apelantei in sensul ca fapta de taiere legala de arbori ar fi fost savarsita de numitul D.N., socrul inculpatului, nu a fost retinuta, intrucat aceasta nu se bazeaza pe materialul probatoriu al cauzei. Faptul ca numitul D. N., s-a angajat in fata partii vatamate ca-i va acoperi prejudiciul, nu inseamna ca aceasta este si persoana care a si taiat efectiv arborii, de vreme ce inculpatul S.S. a sustinut in mod constant ca el a fost cel care a taiat arborii si ca martorul D.N., dar l-a insotit, fara a-l ajuta in vreun fel la taierea arborilor.

Cum apelanta nu si-a mai sustinut motivele pe latura civila a cauzei si avand in vedere ca prima instanta a apreciat in mod corect asupra actiunii civile a partii vatamate, instanta a apreciat ca apelul partii vatamate este nefondat urmand a fi respins, in conformitate cu dispozitiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr. penala.

Potrivit dispozitiilor art. 192 al. 2 Cod pr. penala apelanta a fost obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat si au fost avute in vedere si dispozitiile art. 69 din Legea nr. 51/1995.

In termen legal impotriva deciziei pronuntate in apel au declarat recurs partea vatamata IP sustinand ca instanta de apel trebuia sa ii admita calea de tac promovata si sa constate achitat prejudiciul ce i-a fost cauzat.

Recursul declarat de partea vatamata este fondat si urmeaza a fi admis.

Analizand hotararea recurata prin prisma motivului de recurs invocat de partea vatamata Curtea constata ca aceasta s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 10.000 lei reprezentand contravaloarea a 10 arbori sustrasi de pe terenul sau.

Judecatoria Adjud, apreciind ca infractiunea dedusa judecatii este una de pericol si nu poate atrage angajarea raspunderii civile a inculpatului in cadrul procesului penal, a respins ca inadmisibila actiunea civila sustinuta de partea vatamata IP.

In fata instantei de apel inculpatul SA a achitat partii vatamate suma de 2050 lei iar aceasta a declarat ca nu mai are pretentii civile in cauza.

Cu toate acestea instanta de apel, apreciind ca in mod fondat a fost respinsa ca inadmisibila actiunea civila a partii vatamate, a respins la randul sau apelul declarat de partea vatamata si a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare catre stat .

Curtea constata ca ambele instanta au apreciat in mod eronat ca infractiunea dedusa judecatii nu este susceptibila de a genera prejudiciu si implicit atrage imposibilitatea exercitarii unei actiuni civile alaturi de actiunea penala.

Sub acest aspect este de retinut ca art. 32 al. 1,2 din OG 96/1998 sanctioneaza ``taierea, distrugerea sau scoaterea din radacini, fara drept, de arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national sau din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de catre proprietari, detinatori sau de catre oricare alta persoana, daca valoarea arborilor, puietilor sau lastarilor este de peste 5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior sau daca valoarea este sub aceasta limita, dar fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de 2 ani``.

Din cele mai sus aratate rezulta ca existenta infractiunii pentru care inculpatul a fost condamnat este legata indisolubil de valoarea materialului lemnos taiat, distrus sau scos din radacini si ca aceasta infractiune este o varianta de specie a infractiunii de ``distrugere`` prevazuta de art. 217 Cod penal care in mod cert nu este una de pericol ci de rezultat.

Sub acest aspect Curtea aminteste ca infractiunile de dauna sau de prejudiciu sunt acelea care produc o vatamare efectiva, o lezare a obiectului infractiunii, cum sunt infractiunile de omor, vatamare corporala, distrugere si altele pe cand infractiunile de pericol, prin realizarea lor, nu produc o lezare a obiectului, ci creeaza o stare de pericol pentru acesta, cum sunt infractiunile de conducere a autovehiculului in stare de ebrietate, asociere in vederea savarsirii de infractiuni, enumerarea fiind exemplificativa.

Prin urmare faptul ca inculpatul nu a fost trimis in judecata si pentru sustragerea arborilor taiati fara drept din padurea partii vatamate nu inlatura dreptul acesteia de a formula pretentii civile in cauza, instantele trebuind sa analizeze daca acestea erau justificate sau nu dar in nici un caz sa aprecieze ca actiunea civila este inadmisibila.

Este de remarcat ca si in situatia in care inculpatul ar fi fost trimis in judecata si pentru infractiunea de furt de arbori exista posibilitatea ca partea vatamata sa formuleze pretentii civile suplimentare fata de valoarea arborilor, astfel cum este ea stabilita de ocolul silvic, pretentii ce pot fi considerate ca derivand din infractiunea de taiere si nu din aceea de sustragere de arbori (spre exemplu atunci cand materialul lemnos a fost taiat inainte de ajunge la o anumita dimensiune iar partea vatamata dovedeste ca astfel a suferit un prejudiciu, suplimentar fata de valoarea intrinseca a materialului lemnos).

In acest context solutia instantei de fond de respingere a actiunii civile ca inadmisibila cu motivarea ca partea vatamata trebuie sa formuleze o actiune civila separata pentru recuperarea prejudiciului apare ca fiind nelegala si neconforma cu principiile stabilite de Inalta Curte de Casatie si Justitie care a aratat in motivarea deciziei nr. 1/2004 pronuntata intr-un recurs in interesul legii ca, este nu numai in interesul societatii de a se infaptui actul de justitie in mod complet si cat mai prompt posibil, dar si in interesul partilor ca judecarea actiunii civile sa fie realizata, in intregul ei, in fata instantei penale.

Sub acest aspect, persoana vatamata este vadit interesata sa fie despagubita pentru intregul prejudiciu suferit, in cadrul aceluiasi proces, de catre instanta penala, unde actiunea sa civila poate fi solutionata in conditii de mai mare celeritate si cu garantii de administrare mai lesnicioasa si completa a probelor.

Tot astfel, posibilitatile de a administra mai lesnicios probele, ca si de a-si concentra apararile il fac si pe inculpat sa fie interesat in solutionarea actiunii civile si a celei penale in fata aceleiasi instante.

Este de subliniat ca prin solutionarea de catre aceeasi instanta a celor doua actiuni, determinate de savarsirea aceleiasi fapte, se asigura o mai prompta, temeinica si completa aflare a adevarului, prin aprecierea unitara a probelor, precum si evitarea pronuntarii de hotarari contradictorii.

Fata de cele mai sus expuse, constatand ca infractiunea dedusa judecatii nu exclude, de plano, formularea de pretentii civile in cauza si ca instanta de apel trebuia sa ia act de achitarea prejudiciului reclamat de partea vatamata si sa inlature din sentinta mentiunea privind respingerea actiunii civile ca inadmisibila, Curtea a admis recursul declarat de partea vatamata Ignat Paraschiva, a casat decizia recurata si in parte sentinta inlaturand din aceasta dispozitia privind respingerea actiunii civile ca inadmisibila si constatand ca prejudiciul in suma de 2050 lei cauzat partii vatamate a fost acoperit.