Obligare restituire imobil

In fapt, reclamanta a motivat ca este fiica si mostenitoarea lui P.R.V., la randul sau mostenitoare a lui P.M.S., decedat la data de 3.03.1998.

Conform Certificatului de mostenitor nr. 1116/25.11.1987, P.M.S. este mostenitorul lui B.M., decedata la data de 5.08.1987. B.M. a fost casatorita cu P.C.. Din casatoria lui P.C. cu I.M. a rezultat P.M.S..

Prin sentinta penala pronuntata de Tribunalul Popular al Orasului Braila, B.M. a fost condamnata la 5 ani inchisoare corectionala si confiscarea totala a averii formata din bunuri mobile si imobile, printre care si imobilul situat in Braila, str. S. (fosta str. S. P.).

Reclamanta considera ca masura confiscarii a fost luata cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare la acea data, deoarece nici legea si nici Constitutia in vigoare la acea data nu prevedeau pedeapsa complimentara a confiscarii averii, motiv pentru care a solicitat restituirea imobilului confiscat.

Prin sentinta civila nr. 417 din 31.03.2011 a Tribunalului Braila a fost admisa actiunea si a fost obligat paratul Municipiul Braila prin Primar sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantei imobilul situat in municipiul Braila, str. S. (fosta str. S. P.), imobil ce a apartinut lui B.M..

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, titlul in baza caruia reclamanta revendica imobilul in litigiu il constituie actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2049/1945, prin care P.M., casatorita cu P.C. si nascuta I., in calitate de cumparatoare a dobandit imobilul situat in Br., str. S.P., este pe deplin valabil .

Sentinta penala de condamnare prin care s-a dispus confiscarea averii, incluzand si imobilul revendicat, s-a intemeiat pe dispozitiile Legii nr. 284/1947, abrogata prin Decretul nr. 210/1960, care, de asemenea, a fost abrogat prin Legea nr. 591/2004.

Prin Legea nr. 591/2004 de aprobare a OUG nr. 190/2000, s-a statuat ca prin preluare abuziva se intelege preluarea efectuata si in baza Legii nr. 284/1947.

Instanta de fond a retinut ca, desi este adevarat ca aceasta lege se refera la restituirea metalelor pretioase si altor bunuri din metale pretioase confiscate prin hotarari pronuntate in baza Legii nr. 284/1947 si a Decretului nr. 210/1960, acte normative considerate abuzive si abrogate prin OUG nr. 190/2000 aprobata si modificata prin Legea nr. 591/2004, cata vreme acest act normativ a fost declarat abuziv, el nu poate fi considerat astfel numai cu privire la o parte din bunurile confiscate ci trebuie considerat abuziv pentru intreaga avere confiscata.

Prin urmare, prin abrogarea si declararea ca fiind abuzive a actelor normative pe baza carora imobilul a fost confiscat si a trecut in proprietatea statului, efectele hotararii penale de confiscare au incetat de drept, iar fostul proprietar trebuie repus in drepturi cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor confiscate nelegal.

Din punct de vedere al consecintelor juridice, titlul de proprietate detinut de fostul proprietar redobandeste forta juridica probanta si poate fi invocat in actiunea in revendicare.

Instanta a mai retinut ca, desi s-ar putea sustine ca bunul revendicat nu exista in patrimoniul fostului proprietar la data decesului acestuia si nici nu a fost mentionat in certificatul de mostenitor al acestuia si al succesorilor sai, aceasta situatie se poate motiva prin faptul ca repunerea in situatia anterioara a fostului proprietar prin recunoasterea validitatii titlului produce efecte juridice si asupra succesorilor sai, chiar daca acestia sunt in prezent decedati si reclamanta nu detine la randul sau un certificat de mostenitor in care sa fie inclus bunul revendicat.

Calitatea de mostenitor isi extinde efectele si cu privire la drepturile viitoare de care ar fi beneficiat autorii sai.

Fata de faptul ca reclamanta a dovedit calitatea de mostenitor prin succesiuni succesive, de pe urma fostului proprietar, B.M., s-a apreciat ca aceasta dobandeste dreptul de a revendica imobilul ce a apartinut autorului sau.

Instanta de fond a mai retinut ca prin Dispozitia nr. 7895 din 22.03.2004 emisa de Municipiul Braila prin Primar, s-a respins notificarea nr. 1387/2001, inregistrata sub nr. 16203/25.10.2001, privind imobilul situat in Braila, str. S., inaintata de P.R.V. prin mandatar F.A., cu motivarea ca imobilele preluate prin sentinta penala nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Dispozitia de respingere nr. 7895 din 22.03.2004 a fost contestata de P.R.A., in calitate de mostenitor al notificatoarei P.R.V., iar prin sentinta civila nr. 755 din 15 noiembrie 2005 pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 2048/2005, s-a respins ca tardiv formulata contestatia .

Prin sentinta civila nr. 234 din 9 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 2469/113/2006, s-a respins ca inadmisibila cererea de revizuire formulata de P.R.A. impotriva sentintei civile nr. 755/15.11.2006.

Prin Decizia civila nr. 392/A/18 octombrie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Galati in dosarul nr. 2469/113/2006, s-a respins ca nefondat apelul declarat de P.R.A. impotriva sentintei civile nr. 234 din 9 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 2469/113/2006 .

Prin decizia civila nr. 3992/25.06.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a constatat perimat recursul declarat de P.R.A. impotriva deciziei civile nr. 392/A/18 octombrie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Galati in dosarul nr. 2469/113/2006.

In consecinta, Tribunalul a retinut ca imobilul nu a facut obiectul Legii nr. 10/2001 si, prin urmare, poate face obiectul actiunii in revendicare, astfel ca, fata de prevederile art. 480 si 481 Cod civil precum si ale art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie care protejeaza dreptul de proprietate, actiunea reclamantei a fost apreciata ca fiind intemeiata.

Impotriva sentintei civile nr. 417 din 31.03.2011 a Tribunalului Braila a declarat apel paratul criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie.

In esenta, apelantul a sustinut ca sentinta penala prin care imobilul in litigiu a fost confiscat de la autoarea reclamantei nu a fost anulata pe calea recursului in anulare, astfel ca pedeapsa complementara a confiscarii averii nu poate fi considerata abuziva, titlul statului fiind perfect valabil. A mai sustinut ca o instanta de drept comun , respectiv instanta civila, nu poate aprecia asupra naturii politice a condamnarii suferite de autoarea reclamantei, nu poate anula o hotarare penala de condamnare si, prin urmare, nici nu poate aprecia preluarea imobilului ca fiind abuziva.

Considera apelantul ca atat timp cat reclamanta nu a solicitat anularea hotararii penale de condamnare si cata vreme Legea nr. 284/1947 se refera la metalele pretioase si nu la imobilele confiscate, trebuie sa se considere ca Municipiul Braila are un titlu valabil asupra imobilului in litigiu, fiind proprietar si posesor al acestuia.

A solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantei ca nefondata.

Prin intampinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.

Prin decizia civila nr. 252 din 14.11.2011 Curtea de Apel Galati a respins apelul ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca imobilul revendicat de reclamanta a apartinut, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, numitei P.M., una si aceeasi persoana cu I.M. si cu B.M., reclamanta fiind mostenitoare a acesteia asa cum in mod corect instanta de fond a retinut din succesiunea actelor de stare civila si a certificatelor de mostenitor existente la dosar, situatie necontestata, de altfel, de apelanta.

Prin sentinta penala nr. 721 din 26 august 1958 pronuntata de Tribunalul Popular al Orasului Braila in dosarul nr. 3046/1958, B.M. a fost condamnata la 5 ani inchisoare corectionala si confiscarea totala a averii, printre care si un imobil situat in Br., str. S. (fosta str. S.P.).

Sentinta penala de condamnare prin care s-a dispus confiscarea averii, incluzand si imobilul revendicat, s-a intemeiat pe dispozitiile Legii nr. 284/1947.

Singura critica adusa de parat sentintei atacate este aceea ca in mod gresit s-ar fi dispus restituirea imobilului catre reclamanta in conditiile in care aceasta nu a cerut, inainte de a promova actiunea in revendicare, anularea hotararii de condamnare pe calea recursului in anulare, o instanta civila nefiind abilitata sa se pronunte, sa aprecieze asupra naturii politice a condamnarii si a caracterului abuziv al preluarii imobilului de catre stat ca urmare a confiscarii.

Sustinerile apelantei nu au fost primite pentru urmatoarele considerente:

Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004, pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase in Romania, a consacrat in art. 26 alin. (1) 2 caracterul abuziv al preluarilor de metale pretioase realizate in baza Legii nr. 284/1947, restituirea bunurilor confiscate prin hotarari penale urmand a fi realizata in temeiul legii, fara a mai fi necesara anularea hotararilor penale intr-o procedura penala.

Asa cum s-a retinut si de catre instanta de fond, desi este adevarat ca aceasta lege se refera la restituirea metalelor pretioase si a altor bunuri din metale pretioase confiscate prin hotarari pronuntate in baza Legii nr. 284/1947 si a Decretului nr. 210/1960, acte normative considerate abuzive si abrogate prin OUG nr. 190/2000 aprobata si modificata prin Legea nr. 591/2004, cata vreme acest act normativ a fost declarat abuziv, el nu poate fi considerat astfel numai cu privire la o parte din bunurile confiscate, respectiv la obiectele din petale pretioase, ci trebuie considerat ca fiind abuziv cu privire la toate bunurile confiscate de la persoanele condamnate in baza Legii nr. 248/1947, respectiv si pentru imobile sau alte bunuri ce faceau parte din averea celor condamnati si care au fost confiscate.

Asadar, prin abrogarea si declararea ca fiind abuzive a actelor normative in temeiul carora imobilul in litigiu a fost confiscat si trecut in proprietatea statului, efectele hotararii penale de confiscare au incetat de drept, iar fostul proprietar trebuie repus in drepturi cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor confiscate nelegal.

Confiscarea imobilului, ca masura complementara la condamnarea aplicata autoarei reclamantei, desi a fost dispusa cu respectarea normelor de procedura penala in vigoare la acea data, ceea ce ii confera o aparenta de legalitate, are, totusi caracter abuziv, ea nefiind conforma cu dispozitiile constitutionale de la acea vreme si nici cu dispozitiile Codului civil care prevedeau ca proprietatea personala este ocrotita de lege si nimeni nu poate fi obligat sa cedeze proprietatea sa, afara numai pentru o cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire .

Avand in vedere contextul socio-economic in care a fost luata masura condamnarii autoarei reclamantei si confiscarea averii acesteia, dominat de politica de limitare a proprietatii private si restrangere a drepturilor si a libertatilor persoanelor prin masuri abuzive, inclusiv pe linia dreptului de proprietate, dat fiind si faptul ca, asa cum s-a aratat deja, prin Legea nr.501/2004 s-a statuat in mod expres ca Legea nr.248/1947 a fost un act abuziv, preluarea bunurilor in baza acestei legi avand un caracter abuziv, Curtea a constatat ca in mod corect instanta de fond a retinut ca masura confiscarii imobilului de la autoarea reclamantei a fost abuziva.

In consecinta, in conditiile abrogarii recursului in anulare, reglementat de Codul de procedura penala si a calificarii Legii nr.284/1947 ca fiind un act abuziv, ce nu poate constitui un titlu valabil al statului pentru detinerea bunurilor confiscate in temeiul lui, reclamanta este pe deplin indreptatita sa solicite restituirea imobilului ce a apartinut autoarei sale, sustinerea apelantei in sensul ca aceasta ar fi trebuit sa solicite mai intai anularea hotararii penale de condamnare si confiscare a averii neputand fi primita.