Cauza Daniel Constantin vs. Romania. Revizuire ca urmare a deciziei CEDO

Prin sentinta civila nr. 11/R/8 decembrie 2009 a Judecatoriei Braila (dosar nr. 7140/196 din 8 decembrie 2009) s-a admis cererea de revizuire a sentintei civile nr. 78751/2002 a Judecatoriei Braila formulata de revizuientul C.D.I. in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor, a schimbat sentinta in sensul ca a respins cererea reclamantului ca nefondata.
Pe fond, a retinut ca obligarea revizuientului prin sentinta civila nr. 9319/22 decembrie 1999 a Judecatoriei Braila (dosar nr. 12727/1999) la plata unei pensii de intretinere lunare de 150.000 lei pentru cei doi copii minori, in vederea executarii careia (petentul sustine ca a fost silit sa vanda casa proprietatea mamei sale), nu era stinsa atunci cand acesta a achitat vreuna din prestatii .

Pe baza probei cu acte administrata in aceasta faza procesuala prin decizia civila nr.88/21.04.2010 pronuntata de Tribunalul Braila s-a admis apelul formulat de apelantul C.D.I., impotriva sentintei civile nr. 11R/06.12.2009 pronuntata de Judecatoria Braila in contradictoriu cu intimatul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Bucuresti, si s-a desfiintat sentinta civila cu privire la judecarea in fond a actiunii ce formeaza obiectul dosarului nr. 5057/2002 al Judecatoriei Braila cu trimiterea cauzei la aceeasi instanta spre rejudecare.

S-a avut in vedere fata de art. 326 Cod procedura civila, ca la rejudecarea in fond cu ocazia admiterii cererii de revizuire, instanta s-a pronuntat pe fondul cauzei, dar fara a da in prealabil posibilitatea reclamantului sa administreze probe. In nici o incheiere instanta nu da cuvantul partilor la probe. Aceasta in conditiile in care reclamantul a cerut despagubiri materiale si morale.

S-a apreciat ca pronuntarea hotararii fara respectarea drepturilor partilor de a administra probe in dovedire si in aparare echivaleaza cu nepronuntarea asupra fondului cauzei si face incidente dispozitiile art. 297 Cod procedura civila.

Prin decizia civila nr. 367/R/20.10.2010 Curtea de apel Galati a admis recursul astfel declarat, a casat decizia civila data in apel si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului pentru judecarea pe fond a apelului, (unde a fost inregistrata sub nr. 6964/113/2010).

Pentru a se pronunta astfel instanta de recurs a apreciat, fata de cele retinute in fond de catre prima instanta ca nu este incidenta nici una din cele doua situatii prevazute de art. 297 alin 1 Cod procedura civila .

Se retine totodata ca in situatia in care se aprecia ca reclamantului i s-a incalcat dreptul la aparare, ca nu i s-a dat posibilitatea sa administreze probe in dovedirea actiunii, consecinta era nulitatea hotararii cu retinerea cauzei spre rejudecare fata de caracterul devolutiv al apelului .

Prin decizia civila 68/23.03.2011 a Tribunalului Braila s-a respins ca nefondat apelul formulat de revizuient.

Prin decizia civila nr. 434/R din 19.09.2011 a Curtii de Apel Galati s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant, precum si cererea de interventie in interesul recurentului formulata de mama sa.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca hotararea CEDO a constatat ca prin anularea ca netimbrata a actiunii s-a incalcat dreptul de acces la justitie a reclamantului.

A retinut in motivare ca reparatia cea mai potrivita ce poate fi facuta este redeschiderea, la cererea sa, a procedurii interne, in timp util si cu respectarea prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventie .

Prin urmare, hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului nu obliga in nici un fel instantele romane sa admita actiunea si sa acorde daune morale si materiale, asa cum a inteles reclamantul, ci obliga instantele sa analizeze fondul pretentiilor, in timp util si cu respectarea prevederilor art. 6 alin. 2 din Conventie .

S-a apreciat ca decizia civila nr. 68/23.03.2011 a Tribunalului Braila a analizat in detaliu toate sustinerile reclamantului si le-a inlaturat motivat, facand trimiteri concrete la situatia de fapt si la probele ce au format convingerea instantei. In plus, instanta de apel a avut un rol activ solicitand reclamantului probe pentru dovedirea imprejurarii ca apartamentul mamei sale a fost vandut pentru achitarea unei pensii de intretinere, la care sustine ca a fost in mod gresit obligat.

In calea extraordinara a recursului, Curtea de Apel poate verifica doar aspecte ce tin de nelegalitatea hotararii, nu si de netemeinicie, fiind tinuta de motivele limitativ prev. de disp. art. 304 Cod procedura civila.

Situatia de fapt retinuta de instantele de fond este, in esenta, urmatoarea:

Prin sentinta civila nr. 9319/22.12.1999 a Judecatoriei Braila, definitiva si irevocabila prin neapelare, reclamantul a fost obligat catre mama copiilor la plata sumei de 150.000 lei rol, cate 75.000 lei rol pentru fiecare dintre cei doi minori ( A-M ns. 29.06.1994 si L-A ns. 6.08.1993).

Reclamantul apreciaza ca aceasta sentinta este gresita, deoarece copiii se aflau, in realitate, in ingrijirea bunicii materne.

Curtea considera ca acest punct de vedere nu poate fi primit, din mai multe considerente:

- O hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila se impune intocmai ca si legea si nu poate face obiectul de analiza ulterioara a unei instante, care sa constate ca hotararea este gresita.

Pentru a indrepta o sentinta nelegala sau netemeinica, reclamantul avea la dispozitie caile ordinare de atac: apelul si recursul.

Din verificarile efectuate de Tribunalul Braila a rezultat ca reclamantul a fost legal citat pe tot parcursul dosarului 7140/196/1999, la adresa din str. M.M., bl. 5, ap. 16 si ca s-a mutat ulterior in str. G. nr. 22 in luna a VII 2000. Acest aspect rezulta cu certitudine si din contractul de vanzare cumparare nr. 1273/8.06.2000, in care figureaza aceeasi adresa la momentul vanzarii.

Prin urmare, este culpa exclusiva a reclamantului ca nu s-a prezentat in fata instantei de fond pentru lamurirea situatiei si ca nu a promovat caile legale de atac, desi avea aceasta posibilitate, intrucat a fost legal citat, pe tot parcursul procesului.

Mai sustine reclamantul ca a aflat abia in anul 2001 ca ambii copiii erau dati in plasament la bunica materna. Instanta considera ca un parinte diligent avea obligatia morala de a se interesa de copiii sai si nu considera credibil faptul ca un tata ar putea sa lase sa treaca doi ani fara sa incerce sa-si vada copiii.

In plus si in situatia in care ar fi aflat la acel moment de existenta hotararilor nr. 52,53/19.05.1999 ale Comisiei pentru Protectia Copilului tot avea o cale pentru ``indreptarea`` hotararii.

Astfel, potrivit disp. art. 322 pct. 5 c.pr.civ. o hotarare poate face obiectul revizuirii daca, dupa pronuntarea ei, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.

Deci, in conditiile in care mama copilului, cu rea credinta, ar fi promovat actiunea de stabilire pensie, desi stia ca minorii sunt in plasament, reclamantul avea un termen de o luna pentru a promova revizuire, intemeiata pe disp. art. 322 pct. 5 c.pr.civ. In realitate, reclamantul nu a promovat nicio cale de atac ordinara sau extraordinara impotriva hotararii ce-l nemultumeste.

In concluzie, la acest moment, reclamantul nu mai poate formula critici impotriva sentintei civile 9319/22.12.1999 a Judecatoriei Braila, pronuntata de instanta, in baza probelor pe care le-a avut la dosar.

- Inechitatea procedurii in fata Judecatoriei Braila, in dosarul 7140/196/1999, in care s-a pronuntat sentinta civila 9319/22.12.1999 a fost analizata si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului care a retinut ca reclamantul nu a intentat recurs impotriva acestei decizii, astfel ca aceasta cerere era inadmisibila, prin neepuizarea cailor de recurs interne.

In plus, nici un element al raspunderii delictuale nu e indeplinit in cauza:

- Nu s-a dovedit prejudiciul (reclamantul se plange de pierderile banesti suferite de mama sa si nu de el; afectiunile inimii si ale sistemului nervos dateaza din anul 2003, data ulterioara evenimentelor invocate);

- Nu s-a dovedit fapta ilicita, plata unor sume nedatorate.

Reclamantul ramane tatal celor doi copii. Faptul ca acestia erau dati in plasament in familia largita, mama copiilor sau statul, nu-l exonereaza de plata pensiei de intretinere. Difera doar titularul dreptului. Astfel, potrivit disp. art. 21 alin. 1 din OUG 26/1997, parintii datoreaza contributie lunara de intretinere, in conditiile stabilite de Codul familiei si in situatia in care minorii erau dati in plasament. De altfel, prin sentinta civila 5445/2000 ambii parinti au fost obligati la 200.000 lei lunar pentru cei doi minori.

- Nu s-a dovedit raportul de cauzalitate intre plata pensiei de intretinere si vanzarea apartamentului mamei sale sau afectarea starii de sanatate a reclamantului.