Recalculare pensie. Schimbare tip pensie

Tribunalul Vrancea prin sentinta civila nr.887/14.12.2010 a admis contestatia, a anulat decizia nr.100339/19.08.2010 si a obligat intimata sa acorde contestatoarei pensia stabilita prin decizia nr.100339/10.02.2010.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs CJP considerand-o ca fiind netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive:
Pensia reclamantei s-a recalculat in conf. cu disp.art.2 al.4 din Legea 119/2010 coroborate cu cele ale art.12 din HG 737/21.07.2010, prin emiterea Deciziei nr.100339/19.08.2010 si astfel pensia de serviciu a devenit pensie pentru limita de varsta in interesul Legii nr.19/2000.

Ca instanta de fond a dispus prin incalcarea dispozitiilor Legii nr.119/2010, dispozitii ce au fost constatate ca fiind constitutionale prin Decizia nr.871/25.06.2010 a Curtii Constitutionale, decizie obligatorie pentru instante.

Ca prin decizie Curtea Constitutionala statueaza ca Legea 119/2010 nu incalca dispoz.art.14 al.2 din Constitutie, prevederile legii afecteaza pensiile speciale doar pe viitor, si numai in ceea ce priveste cuantumul acestora.

Ca suprimarea pensiei pentru viitor nu are semnificatia unei exproprieri retinand ca prevederile art.1-5 si art.12 din Legea nr.119/2010 nu incalca dispozitiile constitutionale si internationale la dreptul de proprietate.

Ca prin recalcularea pensiilor de serviciu in baza Legii nr.119/2010, nu s-au incalcat dispozitiile constitutionale care consacra dreptul la pensie .

Intimata G.A., solicita respingerea recursului considerand ca masura luata contravine dispoz.art.68 din Legea 567/2004 si art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului care se aplica prioritar fata de dreptul intern.

Verificand legalitatea si temeinicia hotararii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate si ale disp.art.3041 C.pr.civ. constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:

Contestatoarea a fost pensionata in iunie 2005 sub imperiul aplicarii Legii 567/2004 prin care s-a legiferat dreptul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor la pensie de serviciu .

Prin decizia nr.100339/14.06.2005 (fila 52 dosar fond) actualizata la 1.02.2010 (fila 4 dosar fond) contestatoarei i se stabilesc urmatoarele drepturi:

- o pensie de serviciu de 3875 lei si o pensie de asigurari sociale de stat

de 530 lei.

Ulterior, prin decizia nr.100339/19.08.2010 (fila 51 dosar fond), din oficiu, intimata recurenta C.J.P., ca efect al aplicarii Legii nr.119/2010, recalculeaza pensia stabilita initial si schimba tipul pensiei in pensie pentru limita de varsta.

Prin decizia ce face obiectul contestatiei contestatoarei i s-a redus pensia de 3875 lei la 1607 lei si totodata dreptul la pensie de serviciu a fost eliminat in totalitate.

Contestatoarea prin cererea sa a solicitat sa se constate ca decizia este nelegala intrucat contravine prevederilor art.15 din Constitutia Romaniei, cat si prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O.

Instanta de fond, a analizat, in mod corect cauza prin prisma respectarii sau nu a reglementarilor internationale care potrivit art.20 al.2 din Constitutia Romaniei au prioritate in situatia existentei unor neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne.

Recurenta prin motivele de recurs invoca obligativitatea respectarii Deciziei nr.871/25.06.2010 prin care Curtea Constitutionala a statuat ca prevederile Legii nr.119/2010 sunt constitutionale si nu incalca prevederile si reglementarile internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului.

Astfel, un prim aspect ce trebuie analizat consta in lamurirea faptului daca instanta de judecata se mai poate pronunta asupra controlului de conventionalitate solicitat de reclamant prin cererea de chemare in judecata .

Avand in vedere ca prevederile Conventiei fac parte integranta din ordinea juridica interna a Statelor semnatare, judecatorul national are obligatia de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de catre legiuitor( cauza Vermeire vs.Belgia 1991).

Instantele judecatoresti sunt obligate, in temeiul art.20 din Constitutia Romaniei si a obligatiilor pe care Romania si le-a sumat in urma ratificarii pactelor, conventiilor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, sa ignore legile interne care contravin reglementarilor internationale si interpretarile date acestora de organele abilitate.

Interpretarea instantei, in sensul ca poate proceda la o proprie analiza a concordantei normelor dreptului intern cu cele conventionale, fara a fi tinute de interpretarea data acestora de Curtea Constitutionala prin deciziile de respingere a exceptiilor, este sustinuta si de imprejurarea ca au existat situatii in care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a unui text legal, retinand ca acesta nu contravine Conventiei si ulterior, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut incalcarea prevederilor conventionale prin aplicarea Legii interne (cauza Dumitrescu Popescu contra Romaniei).

Chiar Curtea Constitutionala prin Decizia nr.1344/9.12.2008 a retinut faptul ca ea nu are atributia de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislatia supranationala, aceasta revenind instantelor judecatoresti, aratand ca:

``de altfel, instantelor judecatoresti le revine sarcina de aplicare directa a legislatiei comunitare atunci cand legislatia nationala este in contradictie cu aceasta``.

In concluzie, apreciaza ca este obligatia instantei sa realizeze un control de conventionalitate, la cererea partii, prin prisma si altor hotarari din jurisprudenta CEDO.

Analiza instantei a notiunii de bun prin prisma art. 1 din Protocolul nr.1 si a jurisprudentei CEDO are ca punct de plecare principiul potrivit cu care art.1 din Protocolul nr.1 garanteaza dreptul de proprietate ce se regaseste, practic, in multe dintre hotararile Curtii consacrate aplicarii dispozitiilor acestui text. Cercetarea acestei jurisprudente, pune in evidenta faptul ca problema definirii obiectului reglementarilor cuprinse in art.1 este mult mai complexa.

Organele Conventiei au extins protectia instituita de art.1 si la alte drepturi reale, la drepturi de creanta, la interese economice, adica la diverse valori patrimoniale.

In materie de prestari sociale, Comisia a statuat in sensul ca plata unor contributii la sistemul de securitate sociala, poate, in anumite conditii, sa duca la nasterea unui drept protejat de art.1, adica dreptul de a beneficia la un moment de avantajele conferite de acest sistem . Numai ca, pentru ca un asemenea drept sa se nasca si deci sa fie recunoscut, trebuie ca cel interesat sa indeplineasca acele conditii prevazute de legislatia nationala in materie.

Contestatoarei prin Legea 567/2004 i s-a recunoscut indeplinirea conditiilor pentru a primi dreptul la pensie, drept ce are doua componente, doua surse de finantare, una contributiva si una necontributiva pentru care statul s-a obligat sa o suporte de la bugetul de stat .

Ca efect al aplicarii Legii 119/2010 contestatoarei i s-a redus substantial cuantumul pensiei, prin eliminarea dreptului la pensia speciala ce urma sa fie suportata de la bugetul statului.

Ingerinta statului s-a produs prin intrarea in vigoare a Legii nr. 119/2010, prin care au fost abrogate dispozitiile Legii nr. 567/2004 ce consacrau pensii speciale. Ingerinta statului a survenit dupa ce reclamantul avea deja stabilita pensia speciala, avea emisa decizie de pensie si incasa cu regularitate, luna de luna, pensie speciala.

Pensia reclamantului a fost stabilita pe baza legislatiei existente la momentul iesirii la pensie, ocazie cu care i s-a stabilit un mod de calcul, un algoritm, niste drepturi la care are dreptul pe toata viata, de la momentul iesirii la pensie, pentru viitor.

Orice lege ulterioara care vine si repune in discutie modul de calcul al pensiei reclamantului reprezinta o ingerinta in dreptul stabilit in favoarea reclamantului si intra pe terenul protejat de art.1 din Protocolul 1 la Conventie . Reclamanta, la momentul producerii ingerintei, avea stabilite drepturile sale prin decizia emisa de Casa Judeteana de Pensii la momentul iesirii la pensie, dreptul sau fiind recunoscut de Statul Roman .

Contrar celor retinute de Curtea Constitutionala, Curtea Europeana a statuat ca pensia speciala, ce nu s-ar fi format prin contributiile persoanelor trebuie vazuta ca un interes patrimonial ce se incadreaza in limitele Art.1 din protocolul aditional nr.1.

Prin Hotararea pronuntata in cauza Stec si altii impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Curtea Europena a Drepturilor Omului a preluat argumentele pronuntate anterior de catre Marea Camera prin Decizia de admisibilitate (a se vedea par. 53 din Hotarare ce face referire la par. $$ 54-55 din Decizia de admisibilitate, ECHR 2005-X) prin care s-au statuat urmatoarele:

Par. 54: ``Trebuie totusi sa fie subliniat ca principiile, cel mai recent sumarizate in cauza Kopecky impotriva Solvaciei (GC), ECHR 2004-IX, ce se aplica in general in cazurile ce se afla sub incidenta Articolului 1 din Protocolul nr. 1, sunt in mod egal relevante cand vine vorba de sistemul de prestatii sociale. In mod particular, Articolul 1 Protocol 1 nu creaza un drept de a dobandi proprietate . Nu se plaseaza nicio restrictie asupra libertatii Statelor Contractante de a decide daca sau nu sa aiba orice forma de sistem de pensii, or sa aleaga tipul ori cuantumul prestatiilor sociale care sa fie asigurate de asemenea sisteme. Daca, totusi, un Stat Contractant a introdus legislatie ce asigura plata unor asemenea drepturi de prestatii sociale - chiar conditionat ori nu de plata anterioara a contributiilor - acea legislatie trebuie sa fie vazuta ca generand un interes patrimonial ce se incadreaza in limitele Articolului 1 din Protocolul nr. 1 pentru persoanele ce satisfac cerintele.``

- Or, Curtea Constitutionala a aratat ca restrangerile aduse dreptului se datoreaza faptului ca acest drept nu ar fi fost prevazut prin Constitutie . Chiar si in cazul in care am aprecia ca dreptul la pensia speciala nu s-ar incadra in dreptul la pensie prevazut in Constitutia Romaniei, acest drept este suficient ca a fost prevazut in legislatie, asa cum arata Curtea Europeana a Drepturilor Omului, si nu neaparat prin Constitutie .

- Instanta de judecata investita cu solutionarea prezentei cauze retine ca, prin Legea nr. 119/2010, dreptul la pensie speciala a devenit drept la pensie (ordinara, obisnuita), in intelesul Legii nr. 19/2000, aceasta insemnand, in concret, disparitia definitiva a dreptului la pensie speciala . Legea nr. 119/2010, prin recalcularea pensiilor speciale, acorda pensii contributive, disparand astfel acest supliment, acordat ``nu ca privilegiu, ci ca justificare obiectiva si rationala``, pentru regimul special suferit de diverse categorii socio-profesionale.

- Dreptul la pensie speciala intra in categoria de bun, conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, Art. 1 din primul Protocol aditional al Conventiei, asa cum accepta si Curtea Constitutionala in decizia amintita, nr. 871/2010.

Fata de considerentele expuse mai sus retine ca instanta de fond aplicand cu prioritate prevederile Conventiei si analizand legalitatea deciziei de recalculare a pensiei prin prisma jurisprudentei CEDO a pronuntat o hotarare legala si temeinica situatiune in care va respinge ca nefondat recursul.