Stabilire suprafata de teren. Acordare despagubiri

S-au mentinut celelalte dispozitii ale deciziei.

Pentru a se decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Reclamanta a detinut in proprietate, in baza actului de donatie autentificat sub nr. 69/19 ianuarie 1942 de Tribunalul Putna, un imobil situat in F. str. M.U. compus din pravalie cu trei camere si sala la mijloc si teren aferent in suprafata de 171,40 mp.

In temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanta a notificat parata cu privire la acest imobil iar prin dispozitia nr. 1881 din 10.09.2009 s-a propus acordarea de despagubiri pentru suprafata de 75 mp si casa de locuit in suprafata de 86,40 mp, respingandu-se cererea pentru suprafata de 96,40 mp intrucat din acte nu rezulta dreptul sau de proprietate pentru aceasta diferenta .

Sub aspectul suprafetei de teren pentru care reclamanta este indreptatita la masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001 dispozitia este nelegala.

Din actele depuse la dosar rezulta ca suprafata de teren expropriata de la reclamanta prin Decretul de expropriere nr. 387/04.10.1978 este de 171, 40 mp. Suprafata de 75 mp retinuta de parata si mentionata in actul de donatie care reprezinta actul de proprietate al reclamantei se refera la suprafata constructiei si nu la suprafata curtii, despre care actul nu mentioneaza decat ,,dimpreuna cu ograda cat se gaseste imprejmuita`` fara a specifica intinderea. Nici mentiunile privind dimensiunile locului nu poate fi luata in considerare in mod atat de strict, cunoscut fiind ca mijloacele de masurare si apreciere a intinderii suprafetelor de teren s-au perfectionat in timp . Astfel se si explica faptul ca in momentul exproprierii, la masurarea terenului s-a gasit suprafata de 171,40 mp.

Asa fiind, reclamanta este indreptatita a primi despagubiri pentru intreaga suprafata si nu doar pentru 75 mp cum gresit a stabilit parata.

Prin decizia civila nr. 149/A din 14.09.2011 s-a respins ca nefondat apelul.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1, art. 7, art. 9 din Legea 10/2001 se instituie principiul prevalentei restituirii in natura a imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice din perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii 139/1940 asupra rechizitiilor.

Pe cale de exceptie, potrivit disp. art. 1 alin. 2 si 3, daca aceasta masura nu este posibila ori este expres inlaturata de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte masuri reparatorii prevazute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de detinator, cu acordul persoanei indreptatite sau propunere de acordare de despagubiri potrivit Titlului VII din Legea 247/2005, atunci cand masura nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita.

In drept, masura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite prin echivalent, prev. de art. 1 alin. 2 li 3 din lege, permite entitatii obligate la restituirea sa ofere persoanei indreptatite, prin compensare in echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le detine, aflate in circuitul civil, si care sunt acceptate de persoana indreptatita.

In speta, asa cum rezulta din expertiza tehnica imobiliara intocmita de expert C.D. pe terenul expropriat in baza Decretului de expropriere nr. 387/4.10.1978, in suprafata de 171,40 mp s-a construit blocul 31 din str. M.U., suprafata fiind in intregime ocupata de bloc, trotuar, retele edilitare, canal, gaze, apa si agent termic.

Intrucat lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional intregul teren afectat in mod corect, aplicarea disp. art. 11 alin. 4 din Legea 10/2001, instanta a concluzionat ca este exclusa masura restituirii in natura si ca reclamanta are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru intregul imobil.

Tribunalul Vrancea a avut in vedere si optiunea reclamantei pentru acordarea de despagubiri exprimata in fata instantei de fond, in concluziile orale.

Ulterior, prin motivele de apel, reclamanta s-a razgandit si a optat pentru acordarea unui teren in compensare. A solicitat ca instanta sa verifice situatia juridica a celor 7 terenuri pe care le-a identificat.

Dintre toate aceste terenuri reclamanta a solicitat acordarea terenului aflat in T 100 P 5371, pozitia 3 din lista .

Din raportul de expertiza intocmit de expert R.N.D. rezulta ca acel teren se afla la intersectia strazilor D.Z. si M.C., este inventariat in domeniul privat al municipiului F, cu destinatia de spatiu verde amenajat (concluzii raport de expertiza).

In plus, din relatiilor oferite de Primaria Focsani rezulta ca acest teren reprezinta calea de acces la blocurile de locuinte din str. D.Z. si este afectat de retele tehnico-utilitare.

In aceste conditii instanta a apreciat ca spatiile verzi aferente blocurilor de locuit nu pot face obiectul unor masuri reparatorii prin echivalent .

Legiuitorul a inteles sa excepteze de la restituirea in natura pe vechiul amplasament conform art. 10 pct. 3 din Normele metodologice - toate acele suprafete ocupate de strazi, trotuare, parcari amenajate sau afectate de amenajari subterane (conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate) sau suprafete de teren destinate a deservi comunitatii (spatii verzi din jurul blocurilor, parcari, gradini publice, piete pietonale etc.).

Desi legiuitorul nu face trimitere expres la aceste dispozitii legale si in materia masurii reparatorii referitore la compensarea cu alte bunuri, apreciem ca reclamanta nu poate beneficia de un regim mai favorabil decat proprietarii care solicita sa li se restituie imobilul in natura, pe vechiul amplasament.

In plus, mentinerea spatiilor verzi din localitati se impune din motive legate de protectia mediului si cresterea standardelor de viata ale populatiei urbane.