Contract de asigurare. Debitorul nu are calitate de asigurat

A aratat ca actul administrativ contestat este emis cu incalcarea dispozitiilor legale intrucat nu au fost respectate disp. art. 141 Cod procedura fiscala prin emiterea intai a unui titlu de creanta si comunicarea acestuia petentului in vederea contestarii si la ramanerea definitiva a acestuia emiterea titlului executoriu.
Petentul a mai aratat ca desi nu i-a fost comunicat efectiv titlul executoriu, s-a pornit executarea silita. Potrivit art. 86 alin. 6 Cod procedura fiscala, decizia de impunere constituie si instiintarea de plata de la data comunicarii in conditiile in care se stabilesc sume de plata .
A aratat ca nu are calitatea debitor al obligatiei fiscale intrucat nu a dobandit calitatea de asigurat, calitate ce se dobandeste in baza contractului de asigurare.
Prin intampinarea depusa in termen legal, intimata a solicitat respingerea ca nefondata a contestatiei formulate aratand ca decizia nr. 1621/16.02.2010 este titlul executoriu ce a fost comunicat reclamantului conform somatiei nr. 42193/16.02.2010, cf. art. 141 alin. 1-2 si art. 145 din O.G. nr. 92/2003 si art. 216 din Legea nr. 95/2006.
A aratat ca reclamantul ar fi fost instiintat ca figureaza in evidentele CAS cu obligatii restante la FNUS in cuantum de 28736,96 lei pentru care s-a inceput executarea silita in temeiul titlurilor executorii, respectiv Decizia nr. 1621/16.02.2010 reprezentand contributie pentru perioada 2006-2008. A mai aratat ca prin somatie, reclamantului i s-a adus la cunostinta faptul ca majorarile de intarziere au fost calculate pana la 16.02.2010.
A precizat intimata ca debitorul nu a efectuat nici o plata in termenul stabilit de lege, astfel ca titlul de creanta a devenit titlul executoriu. Actele administrativ - fiscale emise au fost comunicate, legiuitorul nelasand la latitudinea cetatenilor romani momentul obtinerii calitatii de asigurat si obligatia platii contributiei doar la momentul incheierii contractului de asigurare sau la solicitarea serviciilor medicale.
Potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006 contractul de asigurare se incheie doar in situatia in care asiguratul plateste contributia la fondul de sanatate iar obligatia este legala pentru toti cetatenii romani cu exceptia celor ce nu au obligatia platii contributiei.
A precizat ca reclamantul este o persoana asigurata intrucat nu face parte din categoriile de persoane prevazute limitativ la art. 6 din O.U.G. nr 150/2002 si art. 213 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, ceea ce face parte din categoriile de persoane ce beneficiaza de asigurarile de sanatate fara plata contributiei.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, respectiv decizia nr. 1621/16.02.2010, somatia nr. 42193/16.02.2010, extras din Protocolul nr. P5282/96896/30.10.2007 incheiat la nivel national intre C.N.A.S. si A.N.A.F. privind situatia veniturilor realizate de reclamant.
In urma analizarii probelor administrate prin sentinta nr. 166/12.01.2012, Tribunalul Braila a respins ca nefondata actiunea reclamantei retinandu-se in esenta faptul ca potrivit disp. O.U.G. nr. 150/2002 si Legea nr. 95/2006 nu exista nici o derogare de la dispozitia legala potrivit careia toti cetatenii romani cu domiciliul in Romania au obligatia achitarii contributiei de asigurari de sanatate prin aplicarea unei cote de 6,5% asupra veniturilor impozabile realizate.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul care a sustinut ca doar asiguratii ce fac dovada platii la fondul de sanatate au calitatea de asigurati, aceasta nu se dobandeste de drept, ci numai in anumite conditii prevazute de lege.
Cu privire la plata majorarilor de intarziere recurentul a sustinut ca acestea nu sunt datorate in conditiile in care parata intimata nu a respectat disp. art. 220 din Legea nr. 95/2006.
Analizand recursul de fata prin prisma disp. art. 3041 Cod procedura civila, Curtea il considera fondat pentru motivele pe care le vom arata in continuare.
Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 145/1997 in vigoare pana la data de 01.01.2003 si art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 150/2002 prin care a fost abrogata Legea nr. 145/1997, toti cetatenii romani care au domiciliul in Romania sunt asigurati in sistemul de asigurari de sanatate.
In acest context sustinerile recurentei facute in acest sens sunt nefondate.
Fiind o persoana asigurata, reclamantul are si obligatia platii contributiei potrivit disp. art. 51 alin. 1 din O.U.G. nr. 150/2002.
Este adevarat ca potrivit disp. art. 211 din Legea nr. 95/2006 contractul de asigurare se incheie in momentul cand angajatul plateste contributia la fondul de sanatate dar asa cum aratam mai sus, potrivit disp. O.U.G. nr. 150/2002 toti cetatenii romani cu domiciliul in Romania au calitatea de asigurati in sistemul de asigurari de sanatate.
Reclamantul, exercitand o profesie liberala are obligatia de a vira trimestrial contributia sub forma unei cote aplicate asupra venitului net din activitati independente.
In acest context sustinerile recurentului sub acest aspect sunt nefondate.
Criticile recurentului cu privire la plata majorarilor de intarziere, Curtea le considera fondate.
Potrivit disp. art. 220 din Legea nr. 95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an despre nivelul contributiei si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale.
Asa cum rezulta din probele administrate in cauza, parata nu s-a conformat, dispozitiile textului de lege aratat mai sus astfel ca sustinerea recurentului privind faptul ca nu a fost pus in intarziere apare ca fiind fondata.
Parata a comunicat reclamantului debitul efectiv la data de 16.02.2010, ocazie cu care a instiintat-o si despre plata penalitatilor de intarziere pentru perioada 15.03.2006-16.02.2010.
Intrucat parata nu s-a conformat disp. art. 312 din Codul de procedura civila, a admis recursul reclamantului si modificand in parte hotararea primei instante a anulat decizia contestata numai in ceea ce priveste obligarea reclamantului la plata majorarilor de intarziere in suma de 13.778, 96 lei.