Contestatie impotriva actului administrativ

In motivare arata ca, in temeiul art. 8 din Legea nr.554/2004 a formulat contestatie impotriva unui act administrativ, prin care a solicitat anularea Deciziei emisa de parata, ca fiind nelegala.
Suspendarea executarii actului administrativ apare ca intemeiata, fiind indeplinite motivele cerute de art.14, respectiv 15 din Legea nr.554/2004, intrucat: in cadrul dosarului al Tribunalului Vrancea, reclamanta a fost chemata in judecata de catre numitul, pentru ca instanta sa dispuna obligarea la reintegrarea acestuia in functia de director si obligarea subscrisei la plata drepturilor salariale si a celorlalte drepturi pana la reintegrarea afectiva.
Ulterior, petentul a aratat faptul ca acesta intelege sa se judece in contradictoriu cu A.N.C.C.S.R., facand mentiunea faptului ca acesta nu are nici o pretentie de la subscrisa, astfel incat nu intelege sa formuleze cererea in contradictoriu cu aceasta.
Cauza ce a facut obiectul dosarului nr. a fost respinsa ca neintemeiata.
Prin decizia civila, Curtea de Apel Galati a admis recursul formulat de si obliga C.C.S. sa dispuna reluarea activitatii reclamantului pentru functia de director.
Astfel, suntem in prezenta a doua institutii distincte, cu patrimoniu distinct, cu organe proprii de conducere, fara a exista un raport juridic de subordonare.
Mai mult prin decizia civila pronuntata de Curtea de Apel Galati, nu a dispus ca parata sa emita o astfel de decizie de obligare la reintegrare, petenta neavand calitatea de angajator al numitului.
In conditiile in care, potrivit dispozitiilor art. 8 alin.1 teza 1 din Legea nr.554/2004, reclamanta este direct lezata prin emiterea deciziei nr., considera ca sunt in prezenta unui act administrativ nelegal care produce prejudicii, emis de o institutie de utilitate publica.
Art. 8 - (1) Persoana vatamata intru-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art.2 alin.(1) lit.h, poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale``.
A mai aratat ca, in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinta civila pronuntata de Tribunalul Vrancea - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis cererea formulata de reclamanta C.C.S., in contradictoriu cu parata A.N.C.C.S.R., pentru suspendare executare act administrativ - decizie .
S-a dispus suspendarea executarii Deciziei emisa de catre A.N.C.C.S.R pana la solutionarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Vrancea - Sectia a II Civila si de Contencios Administrativ Fiscal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca:
In cauza, cazul bine justificat este dovedit prin aceea ca, fiind dovedit prin aceea ca petenta nu calitate de angajator al numitului, astfel incat nu poate fi obligata a dispune reintegrarea in functie precum si pentru faptul ca, neexistand un raport juridic de subordonare intre parata si petenta pentru a fi impusa o astfel de decizie de reintegrare.
In ceea ce priveste conditia de a se preveni o paguba iminenta ce s-ar crea prin punerea in executare a actului administrativ contestat, executarea dispozitiilor deciziei nr. 27/21.06.2011, privind plata drepturilor salariale, ar conduce la crearea unui grav prejudiciu material petentei, tinand cont si de faptul ca aceasta nu are calitatea de angajator al numitului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata A.N.C.C.S.R considerand ca este nelegala si netemeinica.
Recurenta a inteles sa critice sentinta aratand ca:
Instanta de fond, in mod eronat, a denaturat actul juridic dedus judecatii, respectiv Decizia nr., calificandu-l ca si ``act administrativ``. Astfel, instanta a pronuntat suspendarea acestui act administrativ, cu toate ca, recurenta parata, a aratat prin intampinarea depusa la dosar ca acesta nu se circumscrie definitiei date de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care, la art. 2 (1) lit. c precizeaza: ``actul administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii, in concret, a legii care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice, prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii e contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ``.
Instanta de fond face o confuzie intre o persoana publica sau de interes public si una de utilitate publica, asa cum este subscrisa prin Hotararea Guvernului nr. 1646/14.10.2004, dupa cum s-a aratat si prin intampinare.
Or, atata timp cat A.N.C.C.S.R nu este persoana publica emitenta de acte administrative nu se poate vorbi de contencios administrativ, definit potrivit art. 2 lit. f ca: ``activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim``.
Prin sentinta pronuntata in dosarul nr., instanta de fond a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal, apreciind ca in speta sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, cu toate ca nu exista vatamare printr-un act juridic administrativ, dupa cum nu exista autoritate publica emitenta a unui astfel de act.
Instanta de contencios administrativ nu poate anula un act care nu este administrativ si nu poate dispune suspendarea executarii acestuia, intrucat nu se poate substitui recurentei, care are dreptul de a emite astfel de decizii in temeiul prerogativelor sale date de O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.
S-a invederat, de asemenea, instantei de recurs ca, in prezent, impotriva reprezentantilor A.N.C.C.S.R. se instrumenteaza dosarul penal nr. de catre Politia Focsani, respectiv nr. unic al Parchetului de pe langa Tribunalul Vrancea, avand ca obiect plangere penala formulata de a��, pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 261 din Codul muncii: neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive privind plata salariilor in termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de catre partea interesata si art. 262 din Codul muncii, neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive privind reintegrarea in munca a unui salariat .
Examinand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul declarat de catre parata este fondat pentru motivele ce vor fi aratate in continuare.
Prin sentinta recurata s-a dispus suspendarea executarii Deciziei numarul emisa de catre parata A.N.C.C.S.R pana la solutionarea dosarului numarul.
Prin decizia respectiva s-a dispus ca, incepand cu data de 1.07.2011 numitul isi va relua functia de director al C.C.S.F., detinuta anterior date de 29.01.2008, cand a fost suspendat, cu salariul anterior. Se constata deci ca prin sentinta recurata s-a dispus asupra raportului de munca al numitului fara ca acesta sa fie citat in cauza, sa faca cuvenitele aparari relative la cererea formulata de catre reclamanta. Prin urmare, in urma pronuntarii respectivei sentinte, numitul va fi pus in situatia in care raportul sau de munca este suspendat sau nu isi va putea produce efecte in urma derularii unei proceduri judiciare la care nu a fost parte .
Potrivit art. 85 Cod procedura civila judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel. Aceste dispozitii sunt de natura sa asigure respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare.
Se constata deci ca instanta de fond a procedat la judecarea cauzei incalcand astfel prevederile art. 85 Cod procedura civila in sensul ca judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel.
Fata de cele mai sus mentionate urmeaza ca in conformitate cu disp. art. 312 alineat 5 Cod procedura civila sa fie admis recursul, casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
In rejudecare, urmeaza a fi analizata sustinerea paratei cu privire la faptul ca Decizia numarul emisa de catre parata A.N.C.C.S.R nu ar fi un act administrativ.