Anulare proces�verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Prezumtia de nevinovatie

In cuprinsul procesului-verbal, s-a retinut in sarcina petentului faptul ca a condus autoturismul pe DN 2C, in afara localitatii Pogoanele, si a efectuat manevra de depasire a unui alt autoturism, incalcand marcajul axial continuu.
Pe situatia de fapt, instanta a constatat ca in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ``orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita``. Desi textul se refera la ``infractiune``, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, in mai multe randuri, ca notiunea de ``infractiune`` are un caracter autonom fata de dreptul intern, precizand totodata criteriile in raport cu care se definesc infractiunile in dreptul european. In raport cu aceste criterii, s-a decis ca fapte calificate de dreptul intern ca fiind contraventii pot fi considerate infractiuni, in sensul Conventiei, generand obligatia, pentru statele membre, de a asigura garantiile prevazute de art. 6 al Conventiei (cauza Lauko c. Slovaciei). In acelasi sens s-a pronuntat, pe plan intern, si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 317/2003.
Astfel, desi Statul are posibilitatea de a nu sanctiona unele infractiuni sau le poate pedepsi pe cale contraventionala decat pe cale penala, aceasta nu inseamna ca autorii acestor infractiuni sa se afle intr-o situatie defavorabila pentru simplul fapt ca regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil in materie penala (cauza Grecu impotriva Romaniei, nr. 75101/01, par. 58, 30 noiembrie 2006).
In speta, avand in vedere faptul ca sanctiunea amenzii contraventionale aplicate petentului are un caracter preventiv si sanctionator, iar sanctiunea complementara a suspendarii permisului de conducere ii restrange acestuia dreptul la circulatia pe drumurile publice, articolul 6 alin. 2 din Conventie si garantiile procesuale generale prevazute de acesta, inclusiv prezumtia de nevinovatie, sunt pe deplin aplicabile.
Aplicarea principiului prezumtiei de nevinovatie atrage rasturnarea sarcinii probei in cadrul plangerii contraventionale. Astfel, petentul nu trebuie sa faca proba nevinovatiei sale, ci revine autoritatii din care face parte agentul constatator obligatia de a dovedi vinovatia celui caruia i se imputa savarsirea contraventiei prin procesul-verbal contestat.
Intrucat, in cauza, intimatul nu a furnizat probe care sa ateste veridicitatea faptei contraventionale retinute in sarcina petentului, si prin urmare nu a rasturnat prezumtia de nevinovatie care functioneaza in favoarea acestuia, instanta, avand in vedere dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, precum si ale art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, va admite plangerea formulata de catre petent, cu consecinta exonerarii acestuia de plata amenzii contraventionale aplicate.