Contestatie impotriva deciziei de concediere disciplinara. Contract individual de munca

In motivarea actiunii a aratat ca in perioada 11.05-6.12.2010 a fost angajatul intimatei in functia de sofer .Pentru lunile noiembrie - decembrie 2010 desi era angajat nu a primit salariul de baza stabilit prin contract , iar in luna noiembrie a solicitat plata diurnei reprezentantii societatii refuzand context in care a fost emisa decizia de concediere fara a fi respectate dispozitiile legale.
Considera ca, decizia ce i-a fost comunicata la sfarsitul lunii decembrie 2010 este lovita de nulitate absoluta intrucat a fost emisa cu nerespectarea prev. art.262 al.2 Codul Muncii in sensul ca nu este descrisa fapta pentru care a fost sanctionat, nu se mentioneaza prevederile din Statutul personal sau Regulamentul Intern care ar fi fost incalcate , nu a fost efectuata cercetarea disciplinara si nici temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea disciplinara.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile Codului Muncii:
La dosar contestatorul a depus in copii: contractul individual de munca si Decizia de concediere nr. 972/2010.
Intimata ____ a formulat intampinare invocand exceptia tardivitatii contestatiei, iar pe fond respingerea acesteia ca neintemeiata , cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata .
Cu privire la tardivitate s-a sustinut ca actiunea a fost inregistrata la data de 24.01.2011 peste termenul legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei contrar prevederilor art. 268 al.5 Codul Muncii.
Referitor la fondul cauzei a sustinut ca a fost convocat contestatorul la cercetarea disciplinara de doua ori prima data prin convocatul din 28.09.2010 nepreluat de angajat , iar a doua data prin adresa nr. 12.11.2010 primita de acesta ,prin care s-au indicat ora, locul si obiectul convocarii. Contestatorul nu s-a prezentat fiind aplicabile prev. art.267 al.3 Codul Muncii , s-a realizat cercetarea disciplinara intocmindu-se in acest sens procesul verbal din 26.11.2010 in care a fost descrisa fapta savarsita,respectiv neprezentarea la locul de munca incepand cu data de 27.09.2010.
Decizia respecta conditiile de formula prev. de art.268 al.2 Codul Muncii privind descrierea faptei, temeiul de drept , termenul de contestatie si instanta competenta .
In ceea ce priveste plata salariului pentru lunile noiembrie si decembrie a sustinut ca plata intervine urmare a muncii prestate de salariat insa cum reclamantul nu a prestat serviciile stipulate in contractul de munca incepand cu luna octombrie pretentiile acestuia cu privire la drepturile salariale sunt neintemeiate.
Referitor la diurna s-a sustinut ca au fost respectate normele in domeniu si contractul individual de munca incheiat cu reclamantul potrivit caruia beneficia de un salariu de baza lunar brut de 1.050 lei plus 25% spor de vechime , a beneficiat de diurna asa cum rezulta din ordinele de plata anexate intampinarii.
La dosar intimata a depus documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei , ordine de plata, centralizator de stat de plata pentru lunile mai - noiembrie 2010 , dovada de comunicare a deciziei.
Prin incheierea din ____ a fost respinsa exceptia tardivitatii contestatiei avandu-se in vedere faptul ca decizia de concediere i-a fost comunicata contestatorului la data de 22.12.2010 potrivit confirmarii de primire depusa in copie la fila 75 dosar iar contestatia a fost inregistrata la instanta la data de 14.01.2011 in termenul legal de 30 de zile ce curge de la data comunicarii deciziei.
Analizand probatoriul administrat in cauza instanta constata ca este intemeiata in parte actiunea contestatorului pentru urmatoarele considerente :
Conform contractului individual de munca inregistrat sub nr. 10115871 /2010 contestatorul _____ a fost angajat pe perioada nedeterminata incepand cu data de 11.05.2010 ca sofer autocamion la _____.
Prin Decizia de concediere nr. 972/6.12.2010 in temeiul art.61 lit. a Codul Muncii i-a fost desfacut contractul de munca incepand cu data de 29.11.2010 retinandu-se abaterea disciplinara a neprezentarii la locul de munca nici dupa notificare prin scrisoare recomandata fapta ce constituie abatere disciplinara potrivit art.263 al.2 Codul Muncii.
Contrar sustinerilor contestatorului decizia cuprinde fapta pentru care a fost sanctionat respectiv, neprezentarea la locul de munca , temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea respectiv art.263 al.2 Codul Muncii cu referire la art.61 lit.a Codul Muncii si a fost efectuata cercetarea disciplinara prev. de art.267 Codul Muncii.
Rezulta din documentele ce au stat la baza emiterii deciziei ca prin adresele din 12.11.2010 respectiv, 28.09.2010 salariatul a fost convocat la efectuarea cercetarii disciplinare , potrivit referatului din 28.09.2010 acesta neprezentandu-se la locul de munca incepand cu data de 27.09.2010 , iar la finalizarea cercetarii a fost incheiat procesul verbal din 26.11.2010 propunandu-se sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului individual de munca .
Este insa fondata sustinerea contestatorului potrivit careia decizia este lovita de nulitate absoluta pentru nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la prevederile din statutul de personal sau regulamentul intern ce au fost incalcate.
Conform art. 268 al.2 Codul Muncii sub sanctiunea nulitatii absolute in decizie se cuprinde in mod obligatoriu intre altele, precizarea prevederilor din Statutul de personal, regulamentul intern, sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat .
In consecinta, in Decizia de concediere nr. 972/2010 nu s-au consemnat prevederile din Statutul de personal, regulamentul intern, sau contractul colectiv de munca aplicabil ce ar fi fost incalcate de catre contestator situatie in care intervine nulitatea absoluta a deciziei raportat la dispoz.art.268 al.2 lit. b Codul Muncii.
Fata de aceasta situatie conform art.76 cu referire la art.268 al.2 lit.b Codul Muncii va fi admisa contestatia impotriva deciziei , se va constata nulitatea absoluta a Deciziei de concediere nr. 972/6.12.2010 emisa de intimata _______, iar in temeiul art.78 Codul Muncii va fi obligata intimata catre contestator la plata unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, calculata de la data de 6.12.2010 si pana la reintegrarea efectiva.
Potrivit art.78 al.2 Codul Muncii se va dispune reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior acela de sofer autocamion .
Referitor la celelalte capete de cerere privind plata salariului si a diurnei instanta retine ca fiind neintemeiate pentru urmatoarele considerente :
Din referatul nr. 0285/28.09.2010 rezulta ca incepand cu data de 27.09.2010 contestatorul _______ nu s-a mai prezentat la locul de munca situatie ce se coroboreaza si cu centralizatorul de stat de plata pe luna octombrie 2010 din care rezulta brut realizat 0, rest de plata 0 .
Fata de aceasta situatie s-a invocat de catre intimata neexecutarea contractului de munca si astfel netemeinicia pretentiilor privind drepturile salariale.
Art. 154 Codul Muncii prevede ca salariul reprezinta contraprestatia muncii prestata de salariat in baza contractului individual de munca iar in conditiile in care munca nu a fost prestata solicitarea contestatorul de a-i fi platite drepturile salariale pe lunile noiembrie si decembrie 2010 este evident neintemeiata.
Conform contractului individual de munca pe langa salariu contestatorul beneficia de diurna conform avizelor efectuate.
Intimata a sustinut ca a fost achitata diurna in perioada lucrata de catre contestator incepand cu luna mai 2010 situatie ce rezulta din ordinele de plata depuse la dosar .
La interogatoriu s-a solicitat intimatei a raspunde daca este adevarat ca prin contractul individual de munca trebuia sa i se achite o diurna , ca valoarea acesteia era de 12 Euro la 100 km si daca i-a fost achitata valoarea diurnei.
In lipsa raspunsului intimatei la interogatoriu va fi retinuta raportat la dispoz.art.225 Cod proc.civ. si la celelalte probe administrate numai ca un inceput de dovada , rezultand intr-adevar conform contractului individual de munca prevederea referitoare la diurna insa nu se poate retine ca intemeiata cererea de acordare la valoarea de 12 Euro/ 100 Km.
La pct.J lit.c din Contractul individual de munca s-a consemnat doar diurna conform avizelor efectuate iar nu si aceasta valoare de 12 Euro/100 km si nu rezulta din probatoriu avizele din perioada ce face obiectul cauzei mai 2010- decembrie 2010 in raport de care se solicita plata diurnei.
Ca urmare, fata de aceste considerente vor fi respinse ca neintemeiate capetele de cerere privind salariul pentru perioada noiembrie - decembrie 2010 si diurna.
Se va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata de catre contestator.