Contract de asigurare. Exceptia necompetentei teritoriale

Reclamanta a solicitat, prin cererea introductiva, obligarea paratului la plata sumei de 5138,26 lei, reprezentand diferenta contravaloare despagubiri achitate pentru prejudiciul cauzat autoturismului (...) cu nr. de inmatriculare (...) si a dobanzii de la data introducerii actiunii si pana la achitarea integrala a debitului.
In motivarea actiunii, s-a aratat ca paratul a produs, din culpa sa, un accident de circulatie in urma caruia a fost avariat autoturismul (...) proprietatea (...). Intrucat masina era asigurata la societatea reclamanta, aceasta a achitat asiguratului sau suma de 5738,26 lei, contravaloarea reparatiilor. Aceasta, mai putin 700 lei, achitata de parat pana la 23.07.2009, urmeaza a fi recuperata de reclamanta, prin subrogare de drepturile asiguratorului dezdaunat.
In drept, au fost invocate disp.art.22 din L.136/1995, art. 998 si urmat. C.Civil, art. 43 C. Comercial si art. 2 din L.32/2000, OG.9/2000.
La cerere au fost anexare, in copie, inscrisuri .
Legal citat, paratul nu a formulat intampinare.
La primul termen de judecata stabilit, instanta a invocat la randul sau exceptia necompetentei teritoriale.
Instanta a retinut ca :
In sistemul codului de procedura civila in vigoare, competenta teritoriala este de trei feluri:
- de drept comun, cand cererea se introduce la instanta de drept comun, din punct de vedere teritorial, dar partile pot conveni sa se judece la o alta instanta;
- alternativa sau facultativa, daca reclamantul are alegerea intre doua sau mai multe instante deopotriva competente;
- exclusiva sau exceptionala, cand cererea trebuie introdusa la o anumita instanta, fara a exista, pentru parti, posibilitatea de a stabili o alta instanta;
Tinand seama de disp.art.19 C.proc.civila, normele de competenta teritoriala sunt norme juridice de ordine privata, daca este vorba de pricini privitoare la bunuri, cu exceptia cazurilor prev. de art. 13-16 C.proc.civila si sunt norme juridice de ordine publica in materie de persoane, in alte pricini care nu sunt cu privire la bunuri si in cazurile prev. de art. 13-16 C.proc.civila.
Asadar, in cazurile privitoare la bunuri (cu exceptia situatiilor prev. de art. 13-16 C.proc.civila) normele de competenta teritoriale sunt de ordine privata, indiferent daca ne referim la situatiile art.5 C.proc.civila sau de competenta alternativa, prevazute de art. 10 C.proc.civila.
Regula unanim acceptata de literatura juridica si aproape unanim de practica judiciara, pentru momentul pronuntarii sentintei nr. (...) a Judecatoriei (...) (preluata si in reglementarea art. 159, data de legea 202/2010) este ca exceptia necompetentei teritoriale in cazul in care competenta este reglementata de norme de ordine privata, poate fi invocata numai de catre parat si numai prin intampinare sau , daca intampinarea nu este obligatorie ori daca paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, cel mai tarziu la prima zi de infatisare, deci in limine litis, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a invoca necompetenta relativa.
Instanta de judecata care invoca, din oficiu, exceptia de necompetenta teritoriala relativa nesocoteste, in opinia noastra distinctia dintre norme de ordine publica si norme de ordine privata, transformand toate dispozitiile de procedura ce stabilesc competenta teritoriala , contrar art. 19 C.proc.civila, in imperative.
Cauza de fata are ca obiect pretentii, decurgand dintr-un contract de asigurare, fiind incidente normele de competenta teritoriala alternativa, de ordine privata, stabilite de art.5 si art. 10 C.proc.civila.
Prin urmare, in aceasta situatie, numai paratul putea, in limine litis, sa invoce necompetenta Judecatoriei (...) neinvocarea in aceste conditii atragand decaderea din acest drept si implicit judecarea cauzei de catre Judecatoria (...)
Este adevarat ca nici Judecatoria (...), nu putea invoca, din oficiu, necompetenta teritoriala relativa dar aceasta in situatia in care ar fi fost sesizata prin cererea de chemare in judecata a reclamantei si nu de catre o instanta, ramasa competenta sa judece in opinia noastra.
Nu se poate ca, mai ales in situatia in care hotararea de declinare a competentei este irevocabila, o instanta competenta teritorial, prin vointa paratului care nu a invocat in termen necompetenta relativa sa fie sesizata o alta instanta care de data aceasta sa respecte regulile si sa nu invoce, din oficiu, necompetenta.
In opinia noastra, dintre doua instante una necompetenta teritorial, dar relativ, sesizata de reclamanta careia nu s-a invocat de catre parat aceasta exceptie iar cealalta, chiar competenta teritorial, dar nesesizata de reclamant, competenta sa judece este prima instanta sesizata.
In consecinta, va admite exceptia si constatand conflict negativ de competenta va sesiza, in temeiul art.21 si art. 22 C.proc.civila, Tribunalul (...)