Reincadrarea in functia detinuta anterior. Plata diferentelor salariale

In motivarea actiunii contestatorul a aratat ca a fost angajat in cadrul societatii intimate potrivit contractului individual de munca incheiat pe perioada nedeterminata nr.614/17.05.2004, iar prin Decizia nr.940/ 24.03.2011 a fost promovat temporar pe o durata de 6 luni in functia de director general adjunct gradul II clasa 88, in cadrul DSR incepand cu data de 28.03.2011.
Mai arata contestatorul ca desi promovarea sa in functia de conducere s-a dispus pe o perioada de 6 luni, existand posibilitatea prelungirii, in mod arbitrar si fara nici un temei, dupa 3 luni de zile societatea intimata a emis decizia nr.1094/14.06.2011, prin care a dispus revocarea sa din functia de conducere si trecerea intr-o functie de executie, cu consecinta diminuarii salariului.
Contestatorul a mentionat ca raporturile dintre parti sunt supuse reglementarii Codului muncii, iar in art. 41 din acest act normativ se mentioneaza ca modificarea contractului individual de munca se poate face numai prin acordul partilor, astfel ca modificarea unilaterala a contractului sau de munca, cu privire la felul muncii, locul muncii si salariul, prin revocarea din functia de conducere detinuta, excede cadrului reglementarii legale.
In continuare a aratat ca prin decizia de revocare din functie au fost modificate de catre angajator, unilateral, elementele contractului individual de munca, iar caracteristicile respectivei decizii sunt ale unei sanctiuni disciplinare.
Continuand rationamentul pe decizia de sanctionare, a apreciat ca aceasta este lovita de de nulitate absoluta, intrucat nu contine elementele obligatorii prevazute de art.268 alin.2 din Codul muncii, nefiind descrisa fapta ce constituie abatere disciplinara, prevederile legale incalcate, motivele neefectuarii cercetarii disciplinare si temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea disciplinara.
In drept, au fost invocate disp. art.1, 41, 78, 263-268 C.muncii.
In dovedire au fost depuse inscrisuri .
Intimata a depus intampinare, prin care a invocat doua exceptii : a lipsei de obiect si a lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea contestatiei, ca neintemeiata si mentinerea ca legala a Deciziei ARR nr.1094/14.06.2011.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Contestatorul LA a solicitat anularea Deciziei nr. 1094/14.06.2011 emisa de intimata, prin care s-a dispus in mod nelegal revocarea sa din functie, precum si repunerea in situatia anterioara, respectiv reincadrarea in functia detinuta anterior si obligarea intimatei la plata diferentei dintre veniturile aferente functiei de director general adjunct si cele obtinute in functia de inspector de specialitate gradul I - inspector de trafic gradatia 2 incepand cu data de 15.06.2011.
Contestatorul a fost angajat in cadrul societatii intimate potrivit contractului individual de munca incheiat pe perioada nedeterminata nr. 614/17.05.2004, iar prin Decizia nr.940/24.03.2011 a fost promovat temporar, pe o durata de 6 luni, in functia de director general adjunct gradul II clasa 88, in cadrul DSR incepand cu data de 28.03.2011.
Dupa 3 luni de zile societatea intimata a emis decizia nr.1094/14.06.2011, prin care a dispus revocarea sa din functia de conducere si trecerea intr-o functie de executie, cu consecinta diminuarii salariului.
Prin actul aditional nr.15 din 28.03.2011, la contractul individual de munca, au fost modificate locul muncii, felul muncii si salarizarea, odata cu promovarea temporara in functia de conducere .
Dupa revocarea din functie, prin actul aditional nr.16/15.06.2011 la contractul individual de munca, au fost din nou modificate locul muncii, felul muncii si salarizarea.
Analizand decizia nr.940/24.03.2011, prin care contestatorul a fost promovat temporar, pe o perioada de pana la maximum 6 luni de zile in functia de director general adjunct gradul II, clasa 88 in cadrul DSR, in temeiul art.25 alin.1-5 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, se desprinde concluzia ca ocuparea acestui post de conducere vacant a fost similara unei numiri cu delegatie, fara a sustine in prealabil un examen in acest sens, examen care sa ii confere drepturi si obligatii in acest sens.
Raportul de munca s-a realizat prin incheierea in scris a unui act aditional la contractul individual de munca, in care au fost incluse obligatiile si drepturile partilor contractante.
Actul aditional la contractul de munca trebuie sa cuprinda durata pentru care se incheie, functia (meseria) pe care urmeaza sa o indeplineasca persoana incadrata, cu indicarea locului de munca si remuneratia tarifara de incadrare, obligatiile generale pe care si le asuma unitatea, alte obligatii ale unitatii si obligatiile generale ale persoanei incadrate in munca .
Legislatia muncii reglementeaza anumite cazuri cand contractul de munca poate fi modificat unilateral de cel ce angajeaza.
Dintre aceste modificari este vizata si trecerea temporara in alta munca, ori modificarea locului de munca . Caracteristic pentru toate aceste cazuri este faptul ca cel in cauza isi pastreaza functia in care a fost incadrat prin contractul de munca si remuneratia de incadrare, executand doar o alta munca sau aceeasi munca in alt loc, deci postul sau nu devine vacant si aceste situatii sunt temporare, urmand ca, dupa trecerea unui anumit timp, sa revina la locul sau felul de munca initial, lucru care s-a si intamplat, in speta.
Cind detasarea sau trecerea temporara in alta munca se face la o munca pentru care este stabilita o remuneratie mai mare, persoana detasata sau trecuta temporar in alta munca are dreptul la aceasta remuneratie.
Aceasta dispozitie, fata de prevederile exprese, ca cel in cauza isi pastreaza functia si remuneratia avute anterior, nu poate fi interpretata in sensul ca persoana a fost incadrata in functia a carei remuneratie o primeste.
Pe baza celor expuse mai sus, putem spune ca exista un principiu general al inadmisibilitatii schimbarii unilaterale a locului de munca, felului muncii si a remunerarii, limitate de anumite exceptii bine stabilite, care insa totdeauna au un caracter temporar.
Examinand in lumina acestor principii dispozitiile potrivit carora conducerile unitatilor pot numi, prin decizie, in posturile de conducere devenite vacante, pana la ocuparea acestora pe baza de examen sau concurs, un inlocuitor, se pune intrebarea daca acest caz se incadreaza in aceste principii sau este un caz deosebit.
Nu este un caz special, se incadreaza in sistemul consacrat de Codul muncii, dificultatea de interpretare provenind doar din terminologia folosita de text.
Numirea, prin decizie, a unui inlocuitor pentru a ocupa un post de conducere, care este vacant, in mod temporar, nu este altceva decat trecerea temporara in alta munca, cu dreptul la remuneratia locului de munca ocupat, deci este vorba de "ocuparea temporara, a unor posturi de conducere devenite vacante". Expresia "pot numi" nu se poate interpreta in sensul de "incadrare" in postul de conducere, caci, in cazul acesta, contractul de munca anterior al persoanei respective s-ar schimba intr-unul cu durata determinata, iar postul lui anterior ar deveni vacant, ceea ce, credem, nu a fost in intentia legiuitorului; asa ca expresia "pot numi" trebuie interpretata in sensul de "pot delega", bineinteles, in acest caz, delegarea neavand sensul celei prevazute de Codul muncii.
Aceasta delegare, numire, dureaza pana la ocuparea postului de conducere, pe baza de examen sau concurs, de un titular, deci este o masura temporara, si fiind vorba de o numire temporara, credem ca aceasta poate fi revocata fara nici un motiv de cel ce angajeaza si inainte de incadrarea unui titular al postului respectiv de conducere, persoana vizata neavand un drept castigat pentru detinerea postului.
Intrucat cel numit temporar si-a pastrat incadrarea sa initiala - postul sau initial din statul de functiuni - executand doar temporar o alta munca si primind pentru aceasta o remuneratie mai mare, pe baza principiului remunerarii dupa cantitatea si calitatea muncii, incadrarea sa la aceasta se va putea face - credem - numai in raport de functia si remuneratia avute inainte de numire.
In cazul functiilor de conducere ocupate temporar, prin numire provizorie, se face distinctie in ce priveste ocuparea temporara a unei functii de conducere si situatiile in care inlocuirea priveste un post de conducere care nu este vacant, cand titularul este temporar lipsa din unitate (fiind in concediu de boala, concediu fara plata, scos din productie pentru diferite activitati de stat sau obstesti etc.) si cazurile cand persoana incadrata ocupa temporar, cu o "numire provizorie", o functie de conducere .
Trecerea unei persoane din unitate pe o functie de conducere devenita vacanta (ca masura provizorie) presupune acordul partilor de a modifica, temporar, contractul de munca in ce priveste obiectul si remunerarea muncii si, ca urmare, se produc modificari si in drepturile si obligatiile nascute din contractul de munca .
Distinctia care se face intre cele doua situatii: trecerea temporara intr-o munca de conducere, pentru un post de conducere care nu este vacant si trecerea provizorie in aceeasi munca, dar intr-un post vacant, ni se pare ca nu este concludenta pentru elucidarea problemei puse. Aceasta distinctie nu o face nici legea, iar principiul general, potrivit caruia, pe durata trecerii temporare intr-o alta munca decat cea prevazuta in contractul de munca, cel in cauza isi pastreaza functia si remuneratia avute anterior, este in masura sa faca aplicabil principiului remunerarii dupa cantitatea si calitatea muncii.
Atunci cand trecerea temporara se face la o munca pentru care este stabilita o remuneratie mai mare, persoana respectiva are dreptul la aceasta remuneratie, in conditiile prevazute de lege. Aceste conditii prevazute de lege pentru o remuneratie superioara sunt cunoscute: remuneratia functiei de baza, plus diferenta pina la functia indeplinita, in situatia inlocuirii titularului temporar lipsa si remuneratia postului vacant, in cea de-a doua. Este de observat ca, in ambele cazuri, nivelul remuneratiei este acelasi si functia anterioara se pastreaza pe durata trecerii temporare intr-o munca superioara (inclusiv de conducere).
Chiar daca se face o "numire provizorie" - consecintele juridice trebuie sa fie aceleasi, nu se face distinctie intre situatia celui care a fost numit temporar intr-un post de conducere vacant si a celui care inlocuieste o persoana cu functie de conducere ce lipseste o anumita perioada din unitate .
In cazul trecerii temporare pe o functie de conducere devenita vacanta se produc implicit modificari in drepturile si obligatiile de munca din contract, este la fel de vadit ca aceste modificari, cu consecintele lor, opereaza numai pe durata trecerii temporare intr-o alta munca . In consecinta, la incetarea acestei situatii, cel in cauza revine eo ipso la functia si remuneratia anterioara, chiar in baza modificarii contractului de munca in sensul acordului partilor.
Ca atare, revenindu-se la situatia anterioara, in raport de functia avuta anterior trecerii temporare in alta munca si de remuneratia corespunzatoare, ar fi inechitabil sa continue a fi remunerat pentru o munca ce nu o mai indeplineste si contrar principiului remunerarii dupa cantitatea si calitatea muncii.
In ce priveste pretinsele "drepturi castigate" referitoare la remunerarea muncii, ale celor ce indeplinesc temporar o functie de conducere, din moment ce remuneratia celor in cauza este provizorie, temporara, pana la incadrarea unei persoane in postul de conducere vacant, nu se poate, credem, conchide, pe cale de interpretare, ca dreptul la remunerare a functiei de conducere ar fi un drept castigat, definitiv, in patrimoniul inlocuitorului, mai ales ca legea prevede ca cei in cauza isi pastreaza functia si remuneratia avute anterior.
In fine, socotim ca nu s-ar putea atribui un regim juridic deosebit celor ce ocupa temporar functii de conducere, oricat s-ar aprecia activitatea sporita si amplele responsabilitati ce le implica munca de conducere, in realitate, in ipoteza in discutie, functia de conducere poate fi exercitata un timp foarte scurt, ceea ce n-ar justifica promovarea definitiva intr-o incadrare superioara, careia nu i-ar mai corespunde munca si raspunderea functiei de conducere .
Pentru toate aceste motive, conchidem ca, in cazul ocuparii temporare a unei functii de conducere, functia si remuneratia avute nu pot urma persoana dupa expirarea acestei perioade .
Numirea provizorie a fost o clauza acceptata chiar de catre contestator, iar potrivit art.40 alin.1 lit.a din Codul muncii, angajatorul este in drept sa stabileasca organizarea si functionarea societatii, iar in momentul in care apreciaza ca masura dispusa, cu caracter temporar, nu mai trebuie mentinuta, sa ia masuri in consecinta.
In cuprinsul Deciziei nr.1094/14.06.2011 nu au fost retinute abateri disciplinare savarsite de catre contestator si drept urmare nu au fost aplicate masuri de sanctionare, care sa determine procedura de urmat in cazul desfacerii disciplinare a contractului de munca .
Prin decizia contestata au incetat efectele promovarii temporare in functie, motiv pentru care toate celelalte solicitari si aparari sunt neintemeiate, deoarece contestatorul a fost reincadrat in funtia de inspector de specialitate gradul I - inspector de trafic gradatia 2, clasa 52 la Agentia ARR Prahova, cu revenirea la drepturile banesti avute anterior promovarii.
Mai mult, la data de 21.11.2011 contestatorul si-a manifestat dorinta de incetare a contractului de munca nr.614/16.04.2004, in baza art.79 din C. Muncii, prin demisie, de la data depunerii cererii, apreciind eronat ca acesta ar fi detinut doua functii la acel moment, in doua zone geografice diferite.
In baza acestei solicitari a fost emisa Decizia nr.1602/23.11.2011, prin care a incetat contractul individual de munca al contestatorului, in baza disp.art.55 lit.c si art.81 alin.1 din C.muncii, decizie pe care acesta nu a contestat-o.
Fata de aceste considerente, Tribunalul urmeaza sa respinga contestatia, ca neintemeiata.
Fata de solutia data cererii principale, in baza principiului accesoriul urmeaza principalul, aceeasi va fi solutia si in ce priveste cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata .
Instanta:
Respinge in totalitate contestatia formulata de contestatorul LA, in contradictoriu cu intimata ARR, ca neintemeiata.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare .