Revocarea masurilor restrictive impuse ca urmare a liberarii provizorii

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, referitor la cererea inculpatului G.Gh. privind revocarea masurilor restrictive impuse ca urmare a liberarii provizorii prin decizia penala nra��. din 29.11.2010 Tribunalul Gorj a dispus admiterea recursului declarat de recurentul inculpat G.Gh. impotriva incheierii din 25.11.2010 a Judecatoriei Motru in dosarul nra��., a fost admisa cererea de liberare provizorie si s-a dispus in baza art.160 indice 2 alineat 3 cod procedura penala ca pe timpul liberarii provizorii inculpatul sa respecte mai multe obligatii, printre care sa nu depaseasca limita teritoriala a municipiului Bucuresti decat in vederea prezentarii la instanta de judecata pentru prezenta cauza.
Totodata s-a mai retinut ca potrivit art.160 indice 3 Cod procedura penala controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, in total sau in parte, pentru motive temeinice.
Ulterior, pe parcursul judecarii prezentei cauze, prin incheierea de sedinta din data de 06 martie 2012 instanta a dispus modificarea obligatiilor impuse inculpatului prin decizia Tribunalului Gorj nra��.. din 29.11.2010, in sensul ca acesta sa nu depaseasca limita teritoriala a municipiului Bucuresti decat in vederea prezentarii la instanta de judecata pentru prezenta cauza sau pentru alte cauze penale in care inculpatul este parte .
S-a mai aratat ca din analiza materialului probator administrat pana in prezent nu reies cu certitudine elementele constitutive ale infractiunilor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata . In sustinerea acestei cereri inculpatul a depus la dosarul cauzei un certificat de mostenitor nra��.. din 15.12.2010 si o procura prin care inculpatul a fost imputernicit de catre numita D.J. pentru a o reprezenta pe aceasta intr-un dosar aflat pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu.
Prin incheierea de sedinta din data de 26.06.2012 instanta a dispus respingerea cererii inculpatului, astfel ca la termenul de judecata din data de 26.07.2012, acesta a depus o noua cerere prin care a solicitat revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea, aparatorul inculpatului invocand aceleasi motive ca si cele precizate cu ocazia formularii cererii anterioare.
Instanta a apreciat ca fata de decizia Tribunalului Gorj si avand in vedere motivele invocate de inculpat nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea acestei decizii, neexistand un motiv temeinic care sa impuna revocarea masurii. Faptul ca inculpatul a depus la dosarul cauzei un certificat de mostenitor de pe urma defunctei G.G. nu are nici o relevanta, in continutul acestuia facandu-se mentiunea ca a fost facut un partaj intre mostenitori , G.Gh. primind sulta de la sora sa si nemaiavand nici o pretentie. De asemenea instanta nu a avut in vedere nici procura data inculpatului de catre D.J., avand in vedere ca aceasta are posibilitatea de a-si angaja un aparator ales sau de a da procura de reprezentare unei alte persoane, neimpunandu-se prezenta exclusiva a inculpatului. De asemenea, nu are relevanta nici perioada de timp scursa de la luarea acestei masuri, atat timp cat nu exista temeiuri sau imprejurari noi care sa justifice modificarea masurii.
Fata de considerentele de mai sus instanta a respins cererea inculpatului G.Gh. de revocare a masurii impusa inculpatului de a nu depasi limita teritoriala a municipiului Bucuresti.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul G.Gh. criticand-o pentru nelegalitate, intrucat durata de timp de cand a fost luata aceasta masura preventiva de a nu parasi localitatea este una de aproape 2 ani, ca prin aceasta masura i se limiteaza libertatea de miscare si ca este bolnav si trebuie sa se trateze in clinici de specialitate, in altele decat cele aflate pe raza Municipiului Bucuresti.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate potrivit dispozitiilor art. 3856, art. 38614 C.pr.pen. si sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 3859 C.pr.pen. instanta de control judiciar retine ca acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
In analiza propriului examen instanta de control judiciar retine urmatoarele :
Prin sentinta penala nr. a�� din 03.03.2011 pronuntata de Judecatoria Motru in dosarul nr. a��.., in baza art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen ,art. 37 lit. a C.pen. , art. 741 C.pen., art. 3201 C.pr.pen. si art. 91 C.pen. i s-a aplicat inculpatului G.Gh. sanctiunea amenzii administrative de 300 lei.
In baza art. 290 C.pen . cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, art. 37 lit. a C.pen si art. 3201 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la un an inchisoare.
In baza art. 293 C.pen , cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. si art. 3201 C.pr.pen. a fost condamnat acelasi inculpat la un an inchisoare .
In baza art. 33-34 C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin aceasta sentinta cu pedeapsa de 3 ani si 6 luni aplicata prin sentinta penala nr. a��, dosar nr. a��., a Judecatoriei Petrosani, ramasa definitiva prin neapelare, la care se adauga un spor de pedeapsa de un an inchisoare , urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 C.pen. alin. 1 lit. a teza a II a si lit. b C.pen. pe durata si in conditiile art. 71 C.pen. si in baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata masura retinerii si arestului preventiv pentru perioada 01.10.2010 - 29.11.2010.
In baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 346 C.pr.pen. si art. 998 C.civ. s-a dispus plata de catre CEC Bank Motru a sumei de 65 lei catre partea vatamata Z.M. , din suma de 300 lei consemnata la CEC prin instituirea unei sechestru asigurator prin Ordonanta din 13.10. 2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Motru , conform recipisei de consemnare nr. 507676/1 din 21.10.2010 si a sumei de 235 lei catre inculpat.
Ca urmare a exercitarii caii de atac a recursului sentinta a fost casata de catre Curtea de Apel Craiova, trimitandu-se cauza spre rejudecare la aceiasi instanta.
Prin cererea din 26.07.2012 inculpatul G.Gh. a solicitat revocarea masurii preventive de a nu parasi localitatea dispusa prin decizia penala nra��. a Tribunalului Gorj.
In motivarea cererii inculpatul a invocat faptul ca de la luarea acestei masuri a trecut o durata mare de timp, ca nu a incalcat aceasta masura, solicitand in subsidiar inlocuirea acestei masuri cu obligarea de a nu parasi tara.
Pentru inceput, instanta de control judiciar constata ca cererea dedusa judecatii instantei fondului nu este o cerere de inlocuire sau revocare a masurii preventive, ci, aceasta in realitate constituie o cerere de modificare sau ridicare a controlului judiciar intemeiata pe dispozitiile art. 1603 C.pr.pen. asa cum corect a retinut prima instanta, dar care in dispozitivul incheierii a folosit o sintagma neadecvata, respectiv de revocare a masurii impuse inculpatului.
De altfel, se observa ca, prin decizia penala nra��a�� pronuntata de Tribunalul Gorj dupa admiterea recursului inculpatului i s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar interzicandu-i-se sa paraseasca Municipiul Bucuresti, restrictie care ulterior a fost modificata, in sensul ca inculpatul poate parasi aceasta localitate numai in vederea prezentarii la instanta de judecata .
Intre liberarea provizorie sub control judiciar si masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea prevazuta de art. 136 alin. 1 lit. b C.pr.pen. exista diferente majore.
Astfel, liberarea provizorie este o institutie destinata sa concilieze libertatea individuala (prin evitarea detentiei) si protectia sociala impunand un control asupra persoanei liberate, prin instituirea de obligatii sau restrictii ale libertatii. Institutia controlului judiciar prevazuta de art. 1601 C.pr.pen. aduce limitari drepturilor si libertatilor indivizilor prin impunerea unor obligatii .
Liberarea provizorie este o masura procesuala strans legata de libertatea persoanei, constand in suspendarea masurii arestarii preventive, iar nu o masura preventiva. Acest punct de vedere adoptat de legiuitorul roman se bazeaza pe faptul ca acesta nu a prevazut aceasta masura in categoriile de masuri preventive enumerate taxativ in art. 136 C.pr.pen. Imprejurarea ca, enumerarea exhaustiva a masurilor preventive din art. 136 C.pr.pen. nu a cuprins si liberarea provizorie, fapt ce duce indeniabil la concluzia ca aceasta institutie nu are o astfel de natura juridica, respectiv masura preventiva.
In al doilea rand, aceasta masura nu se poate dispune direct de catre instanta de judecata, ci numai dupa ce s-a luat masura arestarii preventive, asa cum este cazul in prezenta speta. Prin urmare, liberarea provizorie are un caracter accesoriu fata de masura arestarii preventive a inculpatului.
Ridicarea controlului judiciar este reglementata de art. 1603 C.pr.pen. si se poate face oricand in totalitate sau partial pentru motive temeinice. Modificarea controlului judiciar, fapt solicitat de inculpat, este reglementata de acelasi articol .
Prima instanta in mod corect, prin prisma motivelor invocate de inculpat a retinut ca cererea acestuia este neintemeiata, in sensul ca inscrisurile depuse de inculpat nu justifica modificarea controlului judiciar, ci nu a revocarii obligarii de a nu parasi localitatea, cum in mod gresit a retinut prima instanta.
Cu privire la motivele de recurs, se observa ca inculpatul invoca suplimentar faptul ca este bolnav si trebuie sa se trateze la clinici de specialitate care nu se afla in Municipiul Bucuresti, iar pe de alta parte ii este ingradita libertatea de miscare.
In ceea ce priveste primul motiv se observa ca inculpatul nu a depus nici un inscris justificativ in acest sens si nu a precizat de care boli sufera, care sa nu pot fi tratate in clinicile din capitala tarii.
Referitor la ce de-al doilea motiv, respectiv al duratei controlului judiciar, instanta retine ca aceasta este rezonabila.
Curtea de la Strasbourg (in cauza Federov si Fedorova contra Rusiei, hotararea din 13.10.2005, cauza Antonenkov contra Ucrainei, hotararea din 22.11.2005) a analizat caracterul proportional al ingerintei in libertatea de miscare a unei persoane intervenita prin luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea de resedinta pe perioada procesului penal pe o durata de 6 ani, a constatat ca este justificata.
Instanta europeana a constatat ca acestia erau implicati intr-un proces penal, asa cum este si cazul inculpatului din prezenta speta, iar in aceasta materie nu exista un impediment pentru stat sa poata aplica diverse masuri preventive, restrictive de libertate in privinta acuzatului, in scopul de a asigura desfasurarea eficienta a procesului penal.
Instanta de control judiciar retine ca obligatia impusa inculpatului de a nu parasi localitatea de domiciliu este o masura intruziva minima privind restrictiile libertatii unei persoane .
Fata de considerentele cele ce preced recursul va fi respins ca nefondat potrivit dispozitiilor art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
Vazand si dispozitiile art. 192 C.pr.pen. privind cheltuieli judiciare statului,
Instanta:
Respinge recursul declarat de inculpatul G.Gh. impotriva incheierii din 26 iulie 2012 a Judecatoriei Motru pronuntata in dosarul nr. a�� ca nefondat.
Obliga recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu va fi avansat din fondurile M.J.L.C. catre Baroul Gorj.
Definitiva.