Antrenarea raspunderii materiale pentru intreaga masa pasiva

In motivarea cererii se arata ca debitoarea a achizitionat o serie de bunuri mobile a caror valoare contabila este de 137.969 lei , din care valoarea inregistrata este de 27.300 lei, iar valoarea ramasa neamortizata este de 110.669 lei .
Ca, desi aceste bunuri au fost achizitionate de 2 ani , ele au fost degradate in totalitate neputand fi valorificate , vinovat facandu-se administratorul societar care nu a manifestat interes pentru pastrarea lor in bune conditii , acestea fiind gasite aruncate la asa zisul sediul al debitoarei
Referitor la bunul mobil remorca fara sistem de franare de 750 kg , acesta este lipsa in gestiune iar cu privire la autoturismul VOLKSWAGEN GOLF cumparat si apoi vandut lichidatorul a apreciat ca cheltuielile efectuate de administratorul societar cu procurarea de piese auto pentru reparatia lui , nu se justifica avand in vedere ca pretul de vanzare de 14.484,40 lei este mic in raport cu pretul de cumparare la care se adauga si suma cheltuielilor suplimentare , respectiv 25.253 lei fara TVA raportat la anul procurarii , respectiv nov. 2005 .
In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 112-114 C.pr.civila si pe prev. art. 138 pct. 1 lit. d din L. 85/2006 .
Paratul a formulat intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune , iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de antrenare a raspunderii ca nefondata, intrucat aspectele invocate de lichidatorul judiciar nu sunt imputabile paratului si nu ar exista legatura de cauzalitate intre pretinsele fapte si starea de insolventa a debitoarei.
Judecatorul sindic, analizand actele si lucrarile dosarului , urmeaza a se pronunta in principal cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de catre parat.
Astfel, se retine faptul ca , desi exceptia a fost invocata de parat la data de 08.02.2012, dupa intrarea in vigoare a noului cod civil, prin care este abrogat Decretul nr.167/1958 cu privire la prescriptia extinctiva , in cauza raman aplicabile dispozitiile art. 18 din acest act normativ, in sensul ca ``instanta judecatoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris``.
Acest lucru este posibil ca urmare a dispozitiilor art.223 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a noului cod civil, care statueaza ca ``procesele si cererile in materie civila si comerciala, in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand acestea au fost pornite``.
Prin urmare, aceste dispozitii tranzitorii se aplica si in cazul de fata, cand, desi exceptia a fost invocata de parat mai tarziu decat termenul prevazut in Codul civil, se aplica normele procedurale in vigoare la data sesizarii instantei, care a fost15.03.2011, anterior intrarii in vigoare a Codului civil,cand aceasta prescriptie putea fi invocata de instanta din oficiu, in orice stadiu al procesului.
In ceea ce priveste fondul acestei exceptii, se va analiza incidenta in cauza a dispozitiilor speciale, respectiv art.139 din Legea nr.85/2006, evident, in varianta aflata in vigoare la data formularii cererii de antrenare a raspunderii.
Astfel, potrivit art.139 din lege, ``actiunea prevazuta la art. 138 se prescrie in termen de 3 ani. Prescriptia incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii.``
In aceste conditii, se retine faptul ca sentinta de deschidere a procedurii fata de debitoare s-a pronuntat la data de a��.05.2007.
Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la starea de insolventa a fost depus la data de a��..10.2007. In acest raport s-a facut referire la faptul ca persoana vinovata de aceasta stare a debitoarei este administratorul social, paratul a��.. Mai mult, chiar in cererea de antrenare a raspunderii, se face referire , in dovedire, la raportul cauzal , aratandu-se ca nu a fost contestat la vremea respectiva, insasi cererea fiind intemeiata pe acest raport, si , bineinteles pe cel de completare cu aspecte legate de sumele imputabile.
Din analizarea acestui prim raport cauzal rezulta ca existau date inca de la acel moment, potrivit carora ``a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa``.
Doctrina si literatura de specialitate este unanima in a aprecia ca, in conditii normale, raportul cauzal este documentul pe baza caruia se apreciaza cine se face vinovat sau nu de starea debitoarei, ori in cazul de fata existau aceste elemente concrete care sa permita cunoasterea persoanei responsabile, astfel incat data acestui raport este data de incepere a curgerii termenului de prescriptie .
Desi s-a sustinut faptul ca nu se putea face o cerere de antrenare fara a se cunoaste suma pentru care se solicita antrenarea raspunderii, judecatorul sindic apreciaza ca acest aspect nu este sustenabil, in conditiile in care exista riscul prescrierii dreptului la actiune, si oricum, acest aspect se putea stabili ulterior printr-o expertiza, legea nefacand referire la acest aspect, ci doar la cunoasterea persoanei care a cauzat aparitia starii de insolventa, nu si a sumei care i se imputa.
De altfel, paratul a si solicitat efectuarea in cauza a unei expertize, la care insa a renuntat pe parcurs, deoarece nu a inteles sa mai plateasca onorariul expertului desemnat.
In aceste conditii, textul de lege instituie in mod cumulativ doua termene de care trebuie sa se tina cont atunci cand se analizeaza prescrierea dreptului la actiune: un termen de 3 ani, care incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, deci, in cazul de fata instanta apreciaza ca termenul a inceput sa curga de la data de a��..10.2007, iar pe de alta parte, trebuie neaparat sa se aiba in vedere ca inceperea curgerii termenului sa nu depaseasca doi ani de la data deschiderii procedurii ( pentru cazul in care nu s-a putut cunoaste la momentul intocmirii raportului cauzal ,persoana care se face vinovata de starea de insolventa a debitoarei.)
Cum in cazul de fata datele de referinta se regasesc in raportul cauzal, depus la data de 26.10.2007, acesta este momentul de la care incepe sa curga termenul de 3 ani de prescriptie a dreptului la actiune, deci in acest interval de timp, persoanele indreptatite, conform dispozitiilor legale aveau dreptul sa formuleze actiunea pentru antrenarea raspunderii materiale.
Asadar, termenul de prescriptie s-a implinit la data de a��..10.2010, iar actiunea pentru antrenarea raspunderii materiale a fost introdusa dupa aceasta data, la a��.03.2011.
Prin urmare, va fi admisa exceptia prescrierii dreptului la actiune si va fi respinsa in acest temei actiunea .
Cum solutionarea de aceasta maniera a cauzei face inutila cercetarea fondului, instanta nu se va mai pronunta cu privire la acest aspect.
Instanta:
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune .
Respingerea cererea de antrenare raspundere a paratului a��.. domiciliat in Tg.Jiu, . jud.Gorj.
Cu recurs.