Ocupatiune. Determinarea obiectului cererii

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca atat in actiunea de fata cat si in litigiul solutionat in mod irevocabil reclamanta descrie acelasi mod de ocupatiune a terenului fara sa distinga daca ocupatiunea in cauza de fata priveste o alta portiune de teren decat cea revendicata in primul litigiu si fara sa precizeze momentul ocupatiunii.
Apararea paratilor in sensul ca reclamanta ar revendica acelasi teren cu cel care a facut obiectul pronuntarii prin sentinta civila nr. 8936/2001 ar putea fi privita ca reala avand in vedere afirmatia reclamantei din actiunea de fata in penultimul alineat al filei doi a actiunii din care rezulta ca nu a reusit sa obtina executarea efectiva a acelei hotarari dar aceasta prezumtie, neinsotita de o enumerare a elementelor de identificare a terenului revendicat, nu permite instantei pronuntarea asupra exceptiei ridicate de parati.
Cum, in ce priveste delimitarea obiectului cererii, dreptul de dispozitie este exclusiv al reclamantului, instanta nu poate prezuma obiectul actiunii iar comportamentul procesual al reclamantei, prin refuzul categoric al procuratoarei de a identifica terenul conform dispozitiilor art. 112 Cod procedura civila si cu elemente care sa permita pronuntarea asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat, face aplicabila sanctiunea prevazuta in art. 133 C.p.c. referitoare la nulitatea cererii de chemare in judecata .
Capetele de cerere referitoare la granituire si pretentii sunt subsidiare capatului de cerere referitor la revendicare, motivat de faptul ca numai dupa administrarea probatoriilor in ce priveste dreptul de proprietate si ocupatiunea instanta poate sa stabileasca linia de hotar si sa aprecieze asupra eventualelor pretentii rezultate din ocupatiune. Aceste motive conduc la concluzia ca nu pot fi rezolvate separat ultimele capete de cerere pentru a se face aplicarea dispozitiilor privind despartirea, ele urmand sa fie solutionate in raport cu modul folosit pentru actiunea principala.
Avand in vedere ca reclamanta si-a exercitat drepturile procesuale cu rea credinta si ca au fost acordate mai multe termene in scopul precizarii cererii de chemare in judecata iar in aceasta perioada paratii au facut cheltuieli cu pregatirea si sustinerea apararii, instanta avand in vedere disp. art. 274 C.p.c., a admis cererea paratilor pentru obligarea reclamantei la cheltuieli de judecata .
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii D C si D V si reclamantele V I si C I.
Paratii au criticat sentinta pentru neacordarea cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
Reclamantii au criticat sentinta pentru gresita aplicare a legii, atat timp cat din chiar cuprinsul cererii de chemare in judecata rezulta ca terenul revendicat este individualizat prin vecinatati.
Paratii intimati au depus intampinare la apelul declarat de reclamante, apreciind, in esenta, ca in mod corect s-a facut aplicarea art. 133 raportat la art. 112 C.p.civ..
Apelurile sunt fondate pentru urmatoarele considerente.
Prin cererea de chemare in judecata promovata de reclamante s-a solicitat instantei de judecata sa stabileasca limitele proprietatilor partilor, iar in urma acestei operatiuni sa dispuna obligarea paratilor la respectarea dreptului lor de proprietate, respectiv sa fie obligati paratii la plata contravalorii unui salcam taiat de pe terenul reclamantelor.
Din motivarea cererii de chemare in judecata se retine textual ca se sustine proprietatea asupra unui teren siliste de casa situat in comuna Schela, sat Gornacel, cu vecinii: N-Crintea Maria, S-Dijmarescu Vasile, E- drum satesc, V- paraul Balan .
Motivul anularii cererii de chemare in judecata conform art. 133 C.p.civ raportat la art. 112 C.p.civ., retinut in sentinta apelata, este acela al neconformarii reclamantelor dispozitiilor art. 112 C.p.civ., neidentificand terenul revendicat.
In aprecierea apelului reclamantelor, instanta de apel porneste in analiza sa de la motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata, indeosebi a modului de individualizare a bunului revendicat, mai sus aratat.
Potrivit art. 112 alin.1 pct.3 C.p.civ., cererea de chemare in judecata va cuprinde(a��) 3.obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
Pentru identificarea imobilelor se va arata comuna sau judetul, strada si nr., iar in lipsa vecinatatile(a��).
Din simpla examinare a motivarii cererii de chemare in judecata rezulta ca reclamantele au indicat obiectul cererii ca fiind un teren intravilan, denumit siliste de casa, au mentionat localitatea situarii acestuia, respectiv vecinatatile pe toate laturile, paratii regasindu-se, potrivit sustinerilor acestora, in partea de sud.
Ca atare, obiectul cererii a fost identificat de reclamante conform cerintelor art. 112 C.p.civ. Eventuale date tehnice se vor stabili in urma unei expertize de specialitate daca un reclamant nu este in masura sa ofere detalii suplimentare, respectiv se pot observa actele de proprietate ce se invoca. De retinut insa ca sunt respectate cerintele minime de identificare a obiectului cererii in raport de art. 112 C.p.civ.
Pe cale de consecinta, in mod gresit s-a aplicat de catre instanta de fond sanctiunea prevazuta de art. 133 C.p.civ., nefiind sustinuta de actele dosarului.
Neintrand in cercetarea fondului, respectiv avand in vedere cererea apelantelor reclamante de trimitere spre rejudecare a cauzei, in temeiul art. 297 C.p.civ, se va admite apelul declarat de acestea, se va anula sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond .
Apelul paratilor se va admite ca efect al anularii hotararii primei instante.