Constatarea nulitatii absolute a Hotararii Comisiei Judetene

Prin sentinta civila nr. 2948 din 18.10.2010 pronuntata de Judecatoria Tg Carbunesti in dosarul nr. 669/317/2010 a fost respinsa .
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin cererea de reconstituire inregistrata sub nr.424/22.09.2005 parata J. C-M a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 50 ha teren agricol din punctul Zorlesti-Bucsana, provenit de la autorii I Ghe si I iar prin cererea nr.5198/16.08.2007 paratii J C-M si I C Ghe au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 50 ha teren arabil situat in punctul ``Mohoritul``, provenit de la autorii Pr. Gh. I si I F. I.
Ca, prin HCJ nr.5397/11.12.2009 a fost validata propunerea Comisiei Locale Prigoria privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafetele de 5,4787 ha., respectiv 50 ha. teren agricol extravilan, avand categoria de folosinta arabil si fanete, conform planului parcelar inaintat de comisia locala si datelor comunicate de aceasta intimata, in favoarea paratilor J C M si I C Ghe, in calitate de mostenitori ai autorului I F. I.
Ca, Hotararea Comisiei judetene Gorj a fost emisa in baza inscrisurilor prin care solicitantii au justificat preluarea terenurilor de la autorul lor, respectiv procesul verbal din 11.03.1949 de preluare a terenului arabil si fanete situat pe raza localitatii Zorlesti in suprafata de 120 ha. de la autorii I I si I S si certificatul nr.2596/18.06.1992 din care rezulta ca Pr. I figura in listele cu proprietarii expropriati in anul 1949 cu suprafata totala de 209 ha. terenuri.
S-a retinut ca actiunea este neintemeiata intrucat reclamantul a invocat faptul ca terenurile validate prin aceasta hotarare sunt in posesia altor persoane din anul 1945, prin aplicarea reformei agrare si o parte dintre acestea au facut obiectul unor acte de instrainare, insa art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 sanctioneaza cu nulitatea absoluta actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor fizice care nu erau indreptatite la astfel de reconstituiri sau constituiri, iar potrivit art. 6 alin.21 din Legea nr.1/2000, in situatia in care anumite suprafete sunt revendicate de doua persoane, dintre care una este fostul proprietar, caruia i s-a preluat terenul prin masurile abuzive aplicate in perioada anilor 1945-1990 si cea de-a doua este persoana careia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, se va restitui terenul in natura ambilor solicitanti, in limita resurselor de teren existente, iar daca acestea nu sunt suficiente, terenul va fi atribuit in natura persoanei care detinea actele de proprietate in anul 1990, iar cei care au fost improprietariti vor fi despagubiti in conditiile legii.
S-a mai retinut ca paratii J C-M si I C Ghe, in favoarea carora s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotararea contestata, sunt mostenitorii autorului I F. I de la care au fost preluate prin expropriere terenurile ce au facut obiectul reconstituirii, terenuri ce au fost solicitate de acestia atat in baza Legii nr. 247/2005, care limita suprafata de teren agricol ce poate fi reconstituita la 50 de ha de autor deposedat, cat si a Legii nr. 193/2007, care a venit in completarea acestei legi si a stabilit suprafete de teren mai mari ce revin fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, respectiv pana la 100 ha de proprietar deposedat pentru terenurile pe care se afla pasuni si fanete.
S-a apreciat ca reconstituirea dreptului de proprietate s-a facut in limita suprafetelor prevazute de actele normative, iar imprejurarea ca terenul ar fi facut obiectul improprietarii defunctului N I. L nu a fost dovedita, reclamantul depunand la dosar copia tabelului nominal cu persoanele care au folosit in anul 1945 din terenul expropriat de la autorul I F. I, ce nu echivaleaza cu un act de improprietarire.
De asmenea, s-a retinut ca si in situatia in care terenul in litigiu ar fi facut obiectul improprietaririi, acest fapt nu este de natura a atrage nulitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise in favoarea mostenitorilor fostului proprietar, intrucat, in concursul dintre fostul proprietar deposedat si persoana improprietarita sau succesorii in drept ai acestora, prioritate la reconstituirea dreptului de proprietate are fostul proprietar, conform art. 6 alin.21 din Legea nr.1/2000 si ca exercitarea unei posesii continue asupra terenului si intervenirea unor acte de instrainare a acestuia nu atrag nulitatea actelor de reconstituire emise fostului proprietar.
Ca, posesia exercitata de detentor nu a fost utila in sensul cerut de art. 1847 cod civil, pentru a duce, in acest fel la dobandirea proprietatii si nu s-a facut nici dovada modului de dobandire al terenului in litigiu de catre paratul G I, ca terenul a fost expropriat de la autorul paratilor carora nu le poate fi opusa posesia exercitata de detentorul actual, intrucat uzucapiunea opereaza ca o sanctiune impotriva proprietarului nediligent, care, din neglijenta, si-a delasat bunul vreme indelungata, facand posibila dobandirea proprietatii lui de catre o terta persoana .
Ca, paratii J C-M si I C Ghe nu au dat dovada de lipsa de diligenta, terenul nu a fost abandonat, ci a fost preluat de stat, urmarea exproprierii, fapt ce rezulta din demersurile facute de acestia pentru reconstituirea dreptului de proprietate
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul.
Recurentul invoca faptul ca instanta nu a analizat intregul material probator administrat in cauza, ca nu s-a avut in vedere temeiurile care au stat la baza emiterii HCJ nr. 5397 din 11.02.2009, temeiuri care au fost reprezentate de dispozitiile Legii nr. 247/2005 si Legii nr. 193/2007.
Recurentul precizeaza ca, reconstituirea dreptului de proprietate se putea dispune potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 21 din legea nr. 193/2007 pentru diferenta dintre suprafata de 50 ha. de familie si cea preluata, dar nu mai mult de 100 ha. de proprietar deposedat.
Un alt motiv de recurs se refera la faptul ca, instanta nu a facut demersuri pentru stabilirea corecta a categoriei de folosinta a suprafetei de 5,4787 ha. teren agricol si suprafete detinute de detentori.
Cu toate ca, Comisia locala a identificat terenul in litigiu prin schita precizand vecinatati tarla si parcela cat si categoria de folosinta, instanta nu a avut in vedere aceste aspecte.
De asemenea, se invoca faptul ca nu s-a avut in vedere posesia terenurilor si dispozitiile art. 1847 C. civ., ca instanta a fost lipsita de rol activ si a analizat fondul cauzei.
Tribunalul analizand recursul de fata prin prisma criticilor formulate constata ca acesta nu este fondat si urmeaza a fi respins in temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. pentru urmatoarele considerente:
Se sustine gresit ca, instanta a incalcat dispozitiile Legii nr. 247/2005 si Legii nr. 193/2007 referitoare la intinderea suprafetei de teren agricol reconstituita intimatilor parati.
Din actele cauzei rezulta situatia reconstituirii dreptului de proprietate pentru intimatii parati prin HCJ nr. 5397/2009 situatie retinuta si prin considerentele sentintei.
Astfel, instanta de fond a retinut ca potrivit cererilor de reconstituire formulate de parata J C M si I C Ghe prin HCJ nr. 5397 din 11.12.2009 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafetele de 5,487 ha. si de 50 ha., teren agricol extravilan ce a apartinut autorilor I Ghe si I I.
De asemenea, s-a retinut ca, au fost respectate dispozitiile Legii nr. 247/2005 si ale Legii nr. 193/2007 privind intinderea suprafetei de teren ce se putea reconstituii de pe urma fiecarui autor deposedat, respectiv reconstituirea se putea dispune pana la suprafata de 100 ha. teren agricol de proprietar deposedat.
Verificand retinerile instantei si dispozitiile legale aplicate in cauza, tribunalul constata ca, in mod corect actiunea reclamantului a fost respinsa intrucat prin Legea nr. 193/2007 s-a prevazut in mod expres ca pentru terenurile proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe care se afla pasuni si fanete, reconstituirea se face pentru diferenta dintre suprafata de 50 ha. de familie si cea adusa in cooperativa agricola sau preluata prin acte normative speciale, ori prin orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice alta persoana fizica deposedata, dar nu mai mult de 100 ha. de proprietar deposedat.
Pentru parati dreptul de proprietate s-a reconstituit pentru suprafata de teren de 50 ha. arabil respectiv 5,4787 ha. fara a fi depasita suprafata prevazuta de lege.
Terenul agricol reconstituit include si categoria de folosinta fanete sau pasuni.
Din actele primare de reconstituire existente la dosarul cauzei, filele 37-39, dar si din raspunsurile Comisie locale de Fond Funciar Prigoria existente la filele 27 si 35 rezulta ca pentru parati s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 55,4785 ha. teren agricol, suprafata ce nu depaseste limita prevazuta de Legea nr. 193/2007.
Astfel, motivele de recurs referitoare la nerespectarea dispozitiilor legale privind limita suprafetei reconstituite, la aprecierea probelor administrate si la lipsa rolului activ nu pot fi retinute, instanta de fond a retinut pe larg considerente privind modul de reconstituire a dreptului de proprietate pentru parati, dispozitiile legale aplicabile in speta dedusa judecatii si probele administrate in cauza.
Nu este fondat nici motivul de recurs prin care se sustine ca nu s-a avut in vedere posesia indelungata a detentorilor si incidenta dispozitiilor art. 1847 C.civ..
Prescriptia achizitiva nu se aplica in speta de fata si nici dispozitiile art. 1847 C.civ. intrucat situatia detentorilor a fost reglementata in mod expres prin Legea nr. 193/2007.
Astfel, prin aceasta lege s-a modificat art. 36 al Legii nr. 1/2000 in sensul ca ``persoanelor fizice carora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin improprietarire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul s-au carora atribuirea le-a fost anulata precum si persoanelor indreptatite la improprietarire inscrise in tabele nominale, li se vor acorda terenurile respective in limita suprafetelor disponibile sau despagubiri .
Ori in raport de aceasta reglementare speciala dispozitiile art. 1847 C.civ. nu erau aplicabile, detentorii avand dreptul la suprafete de teren in natura daca exista si sunt disponibile sau la despagubiri . Aceste dispozitii se coroboreaza cu dispozitiile art. 6 alin. 21 din legea nr. 1/2000 care au fost retinute de instanta de fond si potrivit carora terenul se atribuie in natura persoanei care detine acte de proprietate, respectiv primului proprietar.
Cu toate ca nu se impunea in raport de normele speciale aplicabile, instanta a retinut ca posesia nu era utila intrucat deposedare proprietarului nu s-a datorat neglijentei sale.
Recurentul apreciaza gresit ca prin sentinta pronuntata fondul cauzei a ramas nesolutionat.
Rezulta in mod cert din considerentele sentintei solutionarea pe fond a cauzei si ratiunile pe care instanta le-a avut in vedere la pronuntarea solutiei.
Fata de cele retinute recursul declarat este nefondat si urmeaza a fi respins.