Instrainare pachet de actiuni. Obligarea paratei la majorarea capitalului social

Majorarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a obtinut certificatul de proprietate a fost hotarata in AGEA din 21.03.2003 si inregistrata la ONRC prin incheierea rezolutie, actiunile nou emise in numar de 2.774 fiind atribuite Ministerului Turismului.
AVAS a devenit actionar la SC Complex Hotelier Parc Slatina SA Slatina ca urmare a hotararii AGEA din 26.11.2007 si a cererii de inscriere de mentiuni nr. din 3.12.2007, cand s-a decis inlocuirea Ministerului Turismului cu AVAS.
De la momentul intrarii ca actionar in societate, AVAS a purtat o corespondenta cu societatea referitoare la indreptarea erorii privind majorarea capitalului social cu valoarea terenului, eroarea fiind generata de faptul ca valoarea cu care a fost majorat capitalul social era calculata la HG 834/1991 actualizata cu indicii de inflatie din perioada 1999-2003.
Conform art. 143 din HG nr. 577/2002, astfel cum a fost modificata si completata ``valoarea cu care se majoreaza capitalul social este valoarea preluata din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizata cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislatia in vigoare``.
Valoarea de 69.350.000 Rol stabilita prin Raportul de expertiza contabila (care este si valoarea cu care a fost majorat capitalul social) este calculata la HG 834/1991 actualizata cu indicii de inflatie din perioada 1999-2003, fara a se tine cont si de HG nr. 500/1994, act normativ in vigoare la data eliberarii certificatului si avand caracter obligatoriu. In situatia aplicarii HG nr. 500/1994, valoarea terenului ar fi fost de 215.686.765,07 Rol.
Pana la data chemarii in judecata, societatea nu a dat curs solicitarilor transmise in sensul indreptarii eroii privind majorarea capitalului social cu valoarea terenului, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Drept urmare, reclamanta solicita instantei sa oblige parata sa procedeze la o noua majorare a capitalului social in favoarea institutiei publice implicate, cu valoarea de 14.633,97 lei reprezentand diferenta dintre valoarea determinata conform HG 500/1994 si valoarea cu care s-a efectuat deja majorarea.
Reclamanta si-a intemeiat pretentiile pe dispozitiile art. 112 si urm. C.pr.civ., HG nr. 500/1994, art. 1073 si urm. C.civ, art. 86 din OUG 51/1998.
In temeiul art. 167 C.pr.civ. a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri iar in baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ. judecarea cauzei si in lipsa .
Parata SC CHPS SA Slatina, la data de 12.10.2011, a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata .
In fapt, arata parata ca actiunea formulata este prescrisa si, pe fond, nu este intemeiata.
Potrivit art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, de la data majorarii si publicarii acesteia, aprilie 2003, au trecut mai mult de 3 ani, iar potrivit art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii ``termenul de prescriptie pentru introducerea cererii prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de prezenta lege, de OUG nr. 88/1997, aprobata prin Legea nr. 44/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizarii ori se valorifica un drept conferit de acestea, este o luna de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta operatiunii sau actul atacat ori de la data nasterii dreptului, cu exceptia cererilor privind executarea obligatiilor prevazute in contractele de vanzare-cumparare de actiuni ale societatilor comerciale privatizate, precum si a celor in desfiintarea acestor contracte carora li se aplica termenul general de prescriptie``.
Majorarea a fost efectuata prin hotararea AGEA din 21.03.2003 si inregistrata la ONRC prin incheierea-rezolutie, asa cum a retinut si reclamanta prin actiunea formulata, iar de atunci au trecut mai mult de 8 ani.
Si pe fond arata parata, ca actiunea formulata de reclamanta nu este intemeiata.
Capitalul social a fost atribuit Ministerului Turismului, potrivit art. 12(5) din legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii care dispune urmatoare ``capitalul social se majoreaza de drept cu valoarea terenurilor care va fi considerat aport in natura a statului sau al unitatii administrativ-teritoriale, dupa caz, in schimbul careia se vor emite actiuni suplimentare ce vor reveni de drept institutiei publice implicate``, iar potrivit art. 3 lit. g din OUG nr. 88/1997 privind unele masuri pentru accelerarea reformelor economice asa cum a fost modificat prin pct. 3 din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii `` institutie publica inseamna Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau orice minister de resort, ori, dupa caz, o autoritate a administratiei publice locale, care are atributii de privatizare a unei societati comerciale``.
Majorarea a fost inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Olt potrivit incheierii-rezolutie, fiind opozabila tertilor de la data publicarii.
Majorarea capitalului social a fost facuta pe baza valorii terenului de 24.308.212 lei vechi, stabilita potrivit procesului-verbal nr. din30.03.1999 incheiat de Consiliul Judetean Olt - Directia de Urbanism si Amenajarea Teritoriului Olt si Oficiul Judetean de Cadastru Geodezie si Cartografie Olt, si potrivit sentintei civile a Judecatoriei Slatina, ramasa definitiva si irevocabila, ulterior terenul a fost reevaluat pentru perioada 30.03.199 - 31.10.2002.
Arata parata ca reevaluarea nu putea fi facuta de la data de 1 ianuarie 1990, asa cum a retinut reclamanta, pentru ca la data de 1 ianuarie 1990 terenul nu era in patrimoniul ei.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Normele privind reevaluarea imobilizarilor corporale aprobate prin HG nr. 403/2000, in vigoare la data efectuarii reevaluarii, ``Persoanele juridice care opteaza pentru efectuarea reevaluarii imobilizarilor corporale prevazute la art. 1 din hotarare si care nu au efectuat reevaluarile anterioare potrivit HG nr. 945/1990 privind inventarierea si reevaluarea patrimoniului unitatilor economice de stat, HG nr. 26/1992 privind reevaluarea unor active si pasive ca urmare a unificarii cursurilor de schimb ale leului si regimului de preturi si tarife in aceste conditii si HG nr. 500/1994 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si modificarea capitalului social vor proceda la efectuarea reevaluarii mijloacelor fixe de la data de 1 ianuarie 1990 sau de la data intrarii acestora in patrimoniu, pe baza prezentelor norme``,in cazul de fata reevaluarea a fost facuta incepand cu 30.03.1999, data la care a intrat in patrimoniul paratei terenul in cauza.
Art. 143 din HG nr. 577/2002, invocat de reclamanta, dispune ca valoarea cu care se majoreaza capitalul social ``este valoarea preluata din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizata cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislatia in vigoare``, legislatia, in vigoare la data majorarii capitalului social, in baza careia a fost facuta reevaluarea fiind HG nr. 403/2000.
Potrivit HG nr. 500/1994 ``Societatile comerciale cu capital integral sau partial de stat, precum si regiile autonome vor proceda, in termen de 30 de zile de la data publicarii in M.Of. a prezentei hotarari, la reevaluarea imobilizarilor corporale aflate in patrimoniul lor la data de 31.12.1993, pe baza coeficientilor determinati in functie de indicii de preturi la 30.06.1994 si de gradul de utilizare medie a capacitatilor de productie industriala in anul 1993. Nu sunt supuse reevaluarii imobilizarile corporale care au iesit din patrimoniul agentilor economici prevazuti la alin,. 1 si 2, dupa data de 1 ianuarie 1994, precum si cele intrate dupa data de 1 aprilie 1994``.
Arata parata ca la data de 31.12.1993 terenul in cauza nu era in patrimoniul lor, acesta a intrat in patrimoniu incepand cu data atestarii dreptului de proprietate, in anul 2003.
Avand in vedere ca actiunea nu este intemeiata, nici cererea privind plata daunelor cominatorii nu este intemeiata.
In drept, parata si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 111-119 C.pr.civ.
Analizand cu prioritate, potrivit art. 137 cod pr civila, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata SC CHPS , instanta o apreciaza ca fiind intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 569/6.06.1996 , AVAS a instrainat un pachet de actiuni reprezentand un procent de 69,99% din capitalul social al SC CHPS SA Slatina.
La data incheierii contractului de vanzare-cumparare mentionat, parata SC CHPS SA Slatina nu detinea certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, ulterior obtinand acest certificat pentru o suprafata de 7.555 mp.
Majorarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a obtinut certificatul de proprietate a fost hotarata in AGEA din 21.03.2003 si inregistrata la ONRC prin incheierea rezolutie, actiunile nou emise in numar de 2.774 fiind atribuite Ministerului Turismului.
AVAS a devenit actionar la SC CHPS SA Slatina ca urmare a hotararii AGEA ndin 26.11.2007 si a cererii de inscriere de mentiuni nr. din3.12.2007, cand s-a decis inlocuirea Ministerului Turismului cu AVAS
La data de 6.03.2008, AVAS i-a solicitat paratei sa indrepte eroarea privind majorarea capitalului social cu valoarea terenului,motivat de faptul ca eroarea ar fi fost generata de faptul ca valoarea cu care a fost majorat capitalul social era calculata la HG 834/1991 actualizata cu indicii de inflatie din perioada 1999-2003, iar nu conform art. 143 din HG nr. 577/2002 cu modificarile ulterioare, majorarea capitalului social urmand sa se faca cu valoarea de 14.633,97 lei reprezentand diferenta dintre valoarea determinata conform HG nr. 500/1994 si valoarea cu care s-a efectuat deja majorarea.
Conform art. 39 din Legea nr. 137/2002 , termenul de prescriptie pentru introducerea cererii prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de prezenta lege, de OUG nr. 88/1997 aprobata prin Legea nr. 44/1998 cu modificarile si completarile ulterioare,precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizarii, ori se valorifica un drept conferit de acestea, este de o luna de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta operatiunii sau a actului atacat, ori de la data nasterii dreptului, cu exceptia cererilor privind executarea obligatiilor prevazute in contractele de vanzare-cumparare de actiuni ale societatilor comerciale privatizate, precum si a celor in desfiintarea acestor contracte carora li se aplica termenul general de prescriptie .
In cauza, se constata ca de la data la care AVAS Bucuresti a devenit actionar la CHP SA, respectiv la 29.11.2007, avea la dispozitie o luna de zile pentru a-i solicita paratei sa-si majoreze capitalul social cu valoarea de 14.633,97 lei, asa cum se solicita in cererea de chemare in judecata , exercitarea acestui drept neputand avea loc decat in cadrul stabilit de legiuitor cu respectarea termenelor de prescriptie, la expirarea carora valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
Art. 39 din Legea nr. 137/2002 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunilor prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de aceasta lege, precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizarii ori se valorifica un drept conferit de acesta, termenul fiind impus de ratiuni sociale determinate de necesitatea evitarii unor stari de incertitudine prevazute in ceea ce priveste raporturile juridice comerciale, in vederea garantarii stabilitatii cat si securitatii acestora.
Prin urmare, fiind vorba de o operatiune determinata de procesul privatizarii ,instanta apreciaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile Legii nr. 137/2002 care reglementeaza, prin dispozitiile sale, majorarea capitalului social , termenele, obligatiile, transferul, vanzarea, masurile in procesul privatizarii, dar si reglementari cu privire la solutionarea litigiilor.
Intrucat termenul de prescriptie pentru introducerii cererii prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de Legea nr.137/2002, precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizarii, este de o luna de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta operatiunii sau actul atacat ori de la data nasterii dreptului, in speta, acest termen curge de la data la care reclamanta a cunoscut faptul ca a fost majorat capitalul social al societatii, respectiv la data la care aceasta a preluat pozitia de actionar in cadrul respectivei societatii prin inlocuirea Ministerului Turismului , capitalul social fiind majorat anterior prin Hotararea nr. 1 din 21.03.2003 a AGEA SC CHP SA.
Introducerea cererii de chemare in judecata la data de 11.08.2011, a fost realizata dupa expirarea termenului de o luna prevazut de dispozitiile legale evocate, astfel ca dreptul material la actiune al reclamantei era prescris in momentul promovarii prezentei actiuni .
Chiar si in situatia in care nu ar fi aplicabile dispozitiile speciale din Legea nr. 137/2002 si s-ar aprecia ca este vorba de o operatiune post-privatizare, in cauza devin aplicabile dispozitiile prevazute de Decretul nr. 167/1958 care reglementeaza termenul de prescriptie general de 3 ani prevazut de art. 3 , prescriptia incepand sa curga de la aceeasi data la care AVAS a devenit actionar de drept la societatea reclamanta ,astfel ca si in aceasta ipoteza instanta apreciaza ca dreptul la actiune al reclamantei nu a fost exercitat inauntrul termenului de prescriptie .
In acest sens, sunt prevederile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 in conformitate cu care dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.
Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei fiind nula.
Reclamanta a emis la data de 6.03.2008 o adresa catre parat prin care i-a solicitat sa majoreze capitalul social cu valoarea terenului stabilita de HG nr. 500/1994, insa acest inscris nu poate fi considerat ca un act intrerupator al cursului prescriptiei si oricum, cererea de chemare in judecata a fost introdusa cu depasirea termenului de 3 ani , chiar si prin raportare la data emiterii respectivei adrese.
Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca fiind intemeiata exceptia invocata de parata ,urmand sa o admita si sa respinga cererea de chemare in judecata ca prescrisa, nemaifiind necesara examinarea pe fond a actiunii.
Pentru ca reclamanta a cazut in pretentii, potrivit art. 274 cod pr civila, va fi obligata la cheltuieli de judecata catre parat, reprezentand onorariu avocat.