Calitatea de constructor de buna-credinta. Exceptia autoritatii de lucru judecat

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin contractul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere autentificat sub nr. -/1993 au devenit proprietari asupra terenului curte si gradina si asupra casei de locuit si anexelor gospodaresti.
La data de 13.01.2003 paratul a dobandit proprietatea imobilului teren in suprafata de 1000 m.p. si locuinta situata pe acest teren, prin cumparare de la tatal sau PV. Numitul PV a construit o magazie din lemn, folosita ca grajd, in suprafata de 14,08 m.p. si o anexa din paianta in suprafata de 24,67 m.p., ambele constructii fiind amplasate in proportie de 90% pe terenul reclamantilor, fiind ridicate chiar in perioada judecarii procesului de revendicare dintre reclamanti si numitul PV, adica in perioada 1997-1999.
Prin dosarul de executare silita nr. 64/2002, s-a executat hotararea judecatoreasca si s-a stabilit traiectoria gardului despartitor, conform procesului-verbal de executare silita din 07.06.2002, in perimetrul DCOP.
Reclamantii arata ca au solicitat obligarea paratului PV si, ulterior, PS, sa desfiinteze partea de constructii amplasate pe terenul proprietatea lor, dar instanta de judecata nu le-a dat dreptate.
La dosarul cauzei, reclamantii au depus copia sentintei civile nr. -/2006 a Judecatoriei Oltenita, prin care s-a respins actiunea reclamantilor, cu privire la desfiintarea constructiilor retinandu-se ca, paratul PV din actiunea respectiva a edificat acele constructii inainte de formularea actiunii in revendicare de catre reclamanti, astfel ca s-a retinut ca acesta este constructor de buna credinta cu privire la magazia construita din lemn si grajdul edificat din paianta.
La acest dosar, au fost atasate si dosarul civil nr. -/1997 in care se afla expertiza tehnica-imobiliara prin care s-a delimitat perimetrul DCOP si copia dosarului de executare nr.64/2002.
In cauza s-a efectuat si expertiza tehnica la propunerea reclamantilor care au formulat drept obiective ale acestor lucrari urmatoarele: sa se stabileasca daca cele doua constructii au fost edificate in proportie de 90% pe terenul proprietatea lor, a reclamantilor, si in perioada 1997 -1999, si daca apele pluviale si dejectiile animaliere se scurg pe terenul, respectiv, pe gardul reclamantilor.
Raspunzand obiectivelor propuse de reclamanti, expertul a aratat ca magazia din lemn nu mai exista, iar cealalta constructie in suprafata de 24,67 m.p., folosita anterior pentru cresterea porcilor este puternic degradata si inutilizabila. Mai arata ca aceasta constructie este situata in proportie de peste 70% pe terenul reclamantului si ca apele pluviale se scurg in curtea acestuia. Expertul nu s-a putut pronuntat la anii realizarii celor doua constructii, dar arata ca in schita terenului reclamantului intocmita in anul 1997 de Primaria comunei Fundeni nu sunt mentionate aceste constructii.
La solicitarea instantei de judecata expertul a realizat un supliment in sensul ca s-a intocmit schita de amplasare a constructiilor in litigiu, amplasare intre constructiile respective cat si raportat la locuintele partilor in litigiu precum si pozitionarea fata de gardul ce delimiteaza la aceasta data proprietatile partilor in litigiu.
Prin sentinta civila nr. -/2009, Judecatoria Oltenita a admis actiunea reclamantilor asa acum a fost ea precizata, precizarea facandu-se in ziua de 21.10.2009, inainte de a se acorda cuvantul in fond partilor. S-a dispus prin hotarare ca paratul sa fie obligat sa desfiinteze pe cheltuiala sa partea de constructie amplasata pe terenul proprietatea reclamantilor.
Prin aceeasi hotarare paratul a fost obligat sa monteze jgheaburi si burlane la casa sa de locuit astfel incat apele pluviale si cele rezultate din topirea zapezilor sa nu se mai scurga pe gardul si terenul proprietatea reclamantilor.
Prin decizia civila nr. -A/2010, Tribunalul Calarasi a admis apelul declarat de paratul PS impotriva sentintei civile nr. -/2009 a Judecatoriei Oltenita, a desfiintat hotararea si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
In motivarea deciziei se arata ca hotararea instantei de fond este lovita de nulitate intrucat nu sunt aratate motivele de fapt si de drept care au format convingerea judecatorului fondului.
Cu ocazia rejudecarii, reclamantii au formulat in scris cererea pe care au adresat-o instantei la data de 21.08.2009, cu privire la faptul ca actiunea acestora are drept scop obligarea paratului PS sa ridice pe cheltuiala sa constructia deja degradata pe de terenul proprietatea lor in suprafata de 24,67 m.p.
Paratul PS a invocat exceptia tardivitatii depunerii cererii completatoare precum si exceptia autoritatii de lucru judecat.
Solutionand cauza prin sentinta civila nr. -/04.10.2010, Judecatoria Oltenita a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocat de paratul PS cu privire la cererea de ridicare a constructiilor.
In fond, a respins actiunea reclamantilor CP si CM impotriva paratului PS.
A respins cererea de obligare la cheltuieli de judecata a reclamantilor, intrucat paratul nu a facut dovada acestora.
Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Avand in vedere ca prin sentinta civila nr. -/2006 a Judecatoriei Oltenita definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. -/A/2006 a Tribunalului Calarasi si decizia civila nr. -/R/2006 a Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a IX Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala s-a stabilit faptul ca numitul PV, autorul paratului PS, este constructor de buna credinta al grajdului in suprafata de 24,67 m.p. si ca el nu poate fi obligat sa-si ridice constructia, in aceasta situatie in cauza sunt aplicabile prevederile art.494 al.4 teza a II a C. civ., prevederi care interzic proprietarului pamantului sa solicite ridicarea de pe terenul sau a constructiilor edificate cu buna credinta, acesta avand numai dreptul de a inapoia valoarea materialului si a pretului muncii.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat apel reclamantii CP si CM, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie motivat de faptul ca gresit nu le-a fost admisa actiunea formulata impotriva paratului ce privea ridicarea constructiei de 24,67 mp ridicata de acesta pe terenul proprietatea lor, intrucat expertizele repetate efectuate in cauza au confirmat faptul ca din cele doua constructii existente pe aceasta suprafata doar una a mai ramas, aspect ce poate fi dovedit cu doua planse foto ale acestei constructii anexa.
Analizand actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata in raport de motivele de apel invocate, tribunalul retine ca acesta nu este fondat.
Astfel, asupra cererii completatoare depusa la dosar la rejudecarea cauzei (si care nu este inadmisibila sau tardiva deoarece prima zi de infatisare se calculeaza pentru fiecare faza procesuala inclusiv in fond dupa casarea/desfiintarea primei sentinte) instanta s-a pronuntat corect prin admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat in raport de hotararile judecatoresti anterioare pronuntate intre parti (sentinta civila nr. -/2006 a Judecatoriei Oltenita ramasa definitiva prin decizia nr. -/A/2006 a Tribunalului Calarasi si decizia civila nr. -/R/2007 a Curtii de Apel Bucuresti) prin care s-a stabilit calitatea de constructor de buna credinta a paratului PS, aceasta calitate excluzand posibilitatea reclamantilor de a solicita ulterior obligarea acestuia la ridicarea constructiilor edificate pe terenul proprietatea sa, dispozitiile art.494 C.civ prevazand o alta posibilitate juridica de rezolvare a situatiei ce a fost dezvaluita si de instanta de fond in considerentele sentintei atacate.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmeaza a respinge apelul declarat de apelantii CP si CM impotriva sentintei civile nr. -/2010 a Judecatoriei Oltenita.