Revocarea masurii de diminuare cu 25% a salariului

In motivare, reclamantii arata ca prin dispozitiile emise au fost instiintati ca incepand cu 5 iulie 2010 se diminueaza cuantumul brut al salariului cu 25%, desi salariul reprezinta o componenta a dreptului la munca si, in acelasi timp, contraprestatia angajatorului in raport cu munca prestata de angajat, in baza raportului de munca, iar restrangerea mentionata constituie o veritabila restrangere a exercitiului dreptului la munca .
Se mai sustine ca masura diminuarii cu 25% a salariului incalca art. 11, art. 16 alin. 1, art. 20, art. 41, art. 44, art. 47 si art. 53 din Constitutia Romaniei ce consacra prioritatea dreptului international asupra celui intern in materia drepturilor fundamentale ale omului, dar si art. 23 pct. 3 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 1 pct. 2 si 4 din Carta Sociala Europeana privind dreptul la munca si Primul Act Aditional la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale, jurisprudenta CEDO statuand ca notiunea de ``bun`` inglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, respectiv si drepturile de natura salariala pot fi asimilate dreptului de proprietate .
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 1 si 7 din Legea Nr. 554/2004, art. 117 din Legea nr. 188/1999, art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii si art. 110 alin. 2 si 3 Cod proc. civ.
In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar, in copie, plangerea nr. 2176/23.07.2010 si dispozitiile contestate.
Legal citata, institutia parata nu a formulat aparari in cauza.
La termenul de judecata din 10 decembrie 2010, reclamantii au aratat ca inteleg sa renunte la judecata capatului de cerere privind obligarea paratei la revocarea masurii de diminuare cu 25% a salariului.
Examinand cauza, in raport cu probele administrate, instanta retine ca prin dispozitiile contestate, emise de Primarul comunei Izvoarele, judetul Tulcea, in aplicarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010, s-a dispus ca, incepand cu 5.07.2010, sa se diminueze reclamantilor, angajati in cadrul Primariei izvoarele, cu 25% cuantumul brut al indemnizatiei lunare, stabilindu-se cuantumul salariului de incasat dupa aceasta data .
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010, intrata in vigoare la 4 iulie 2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 si ale O.U.G. nr. 1/2010, se diminueaza cu 25%.
Prin emiterea dispozitiilor atacate s-au incalcat dispozitiile art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale care prevede ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.
Relativ la incalcarea art. 1 din Protocolul 1, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, printr-o practica constanta, a statuat ca, pentru a se constata o atare incalcare, se impune a fi indeplinite cumulativ urmatoarele cerinte: reclamantii sa aiba un ``bun``, in sensul art. 1 alin. 1 din Protocol, existenta unei ingerinte a autoritatilor publice in exercitarea dreptului cu privire la bun, care sa fi avut drept efect privarea reclamantilor de bunul respectiv, ce poate fi realizata numai in anumite conditii; realizarea conditiilor prevazute pentru a se justifica o privare a proprietatii, respectiv ingerinta sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca un scop legitim de interes general, respectiv sa intervina pentru o cauza de utilitate publica si sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit, respectiv mentinerea unui just echilibru intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
De asemenea, in opinia CEDO, notiunea de ``bunuri`` poate acoperi atat bunurile actuale, cat si valorile patrimoniale, intelegandu-se prin aceasta creantele in virtutea carora reclamantul poate pretinde ca are cel putin o speranta legitima de a obtine exercitiul efectiv al unui drept de proprietate .
Mai mult, prin Hotararea din 15 iunie 2010, pronuntata in cauza Muresanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mod expres ca salariul reprezinta un bun in sensul art. 1 alin. 1 din Primul Protocol, dupa cum privare de proprietate a fost calificata si pierderea unei pensii complementare - cauza Aizupurua Ortiz contra Spaniei din 2 februarie 2010.
In speta, toate categoriile vizate de Legea nr. 118/2010, aveau cel putin o speranta legitima de a obtine exercitiul efectiv al dreptului de proprietate in contextul in care, in conditii de criza economica in plina desfasurare cu numai 6 luni in urma a intrat in vigoare Legea nr. 330/2009 - ``lege unica de salarizare`` prin care s-au determinat salariile de incasat pentru anul 2010 si in continuare, si la a carei elaborare nu se poate sustine ca nu s-au avut in vedere toate realitatile economice si sociale.
Prin urmare, prin reducerea salariilor s-a produs o ingerinta a autoritatilor publice, a statului in exercitarea dreptului cu privire la bunul lor, respectiv la incasarea unui salariu corespunzator muncii prestate, privarea de proprietate in discutie realizandu-se printr-o lege, accesibila, precisa, dar nu si previzibila, dupa cum s-a aratat intrucat a intervenit dupa o alta modificare legislativa importanta, chiar fundamentala, in materia salarizarii.
Or, o privare de proprietate poate fi justificata doar daca se demonstreaza in mod special ca a intervenit pentru o cauza de utilitate publica si ca raspunde criteriului proportionalitatii.
Admitand chiar ca privarea de proprietate in discutie a servit unui interes public, pe larg invocat in expunerea de motive a Legii nr. 118/2010, in opinia instantei justul echilibru a fost rupt prin procentul foarte mare al reducerii - 25% si prin faptul ca masura adoptata nu a avut un caracter previzibil, in aceleasi conditii de activitate, neverificandu-se, asadar, raportul rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit, pentru ca reclamantii sunt obligati sa suporte o sarcina disproportionata prin pierderea unei patrimi din salariu, fara a mai sublinia si lipsa totala a modalitatilor de compensare prevazute de legislatia nationala, ce nu se poate justifica nici in context exceptional, obligatia de despagubire fiind instituita tot prin art. 1 din Protocolul 1.
Valorificand argumentele expuse, instanta constata ca a avut loc o incalcare a dispozitiilor art. 1 din Protocolul 1.
Dat fiind aceasta constatare, sunt de relevat prevederile art. 20 din Constitutie ce obliga la aplicarea cu prioritate a prevederilor pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, atunci cand exista neconcordante intre acestea si legile interne, si carora li se va da eficienta in situatia analizata.
Pe de alta parte, prin aceasta constatare, nu se incalca dispozitiile art. 147 alin. 4 din Constitutie ce prevad caracterul obligatoriu al deciziilor pronuntate de Curtea Constitutionala pentru ca, in primul rand, Curtea Constitutionala verifica conformitatea legii cu Constitutia, fara a avea atributii de interpretare si aplicare concreta a legii si nici de determinare a neconcordantei intre legile interne prin raportare la prevederile pactelor si tratatelor relative la drepturile fundamentale ale omului, iar nu in ultimul rand, pentru ca pronuntarea deciziilor nr. 872/25 iunie 2010 si nr. 874/25 iunie 2010, nu exclude competenta instantelor judecatoresti de a verifica concordanta legislatiei nationale cu prevederile internationale si de a aplica art. 20 din Constitutie, dispozitii deopotriva obligatorii.
In consecinta, cum dispozitiile Legii nr. 118/2010 contravin Conventiei Europene a Drepturilor Omului - art. 1 - Protocolul 1 - a carui aplicare are prioritate, se justifica incasarea drepturilor salariale in acelasi cuantum cu cel stabilit anterior intrarii in vigoare a actului normativ in baza caruia a operat diminuarea.
Asa fiind, fata de argumentele prezentate, instanta urmeaza a admite actiunea, a anula dispozitiile nr.128, 129, 130, 131, 132, 134, 135, 136, 137 toate emise la 19 iulie 2010 de Primarul Comunei Izvoarele, ca nelegale si a obliga parata sa plateasca reclamantilor diferenta intre drepturile salariale cuvenite si drepturile salariale incasate diminuate cu 25% aferente intervalului 01.07.2010-31 decembrie 2010, actualizate cu rata inflatiei la data platii efective.
Instanta:

Admite actiunea formulata de reclamantii N. P., G. N., C. S., I. D., G. C., B. I., RECLAMANT B. S., N. M., I. V., D. S., cu domiciliul ales la primaria Comunei Izvoarele, judetul Tulcea, in contradictoriu cu parat PRIMARIA COMUNEI IZVOARELE.
Anuleaza dispozitiile nr.128, 129, 130, 131, 132, 134, 135, 136, 137 toate emise la 19 iulie 2010 de Primarul Comunei Izvoarele, ca nelegale.
Obliga parata sa plateasca reclamantilor diferenta intre drepturile salariale cuvenite si drepturile salariale incasate diminuate cu 25% aferente intervalului 01.07.2010-31 decembrie 2010, actualizate cu rata inflatiei la data platii efective.