Talharie. Recunoasterea vinovatiei. Contestatie la executare

In baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a obligat petentul la plata sumei de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat .
Onorariul aparatorului din oficiu care a asigurat asistenta juridica a petentului condamnat s-a virat din fondul MJLC catre Baroul Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr. 5616/4/2011, petentul condamnat SI, detinut in Penitenciarul Bucuresti Jilava, a formulat contestatie la executarea deciziei penale nr. 96/11.02.2008 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, solicitand sa i se aplice dispozitiile Legii nr. 202/2010, in sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsa, intrucat a recunoscut savarsirea infractiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat urmatoarele:
In prezent petentul se afla in executarea unei pedepse de 5 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.
Raportand situatia prezentata la motivele invocate de petent in contestatia la executare, instanta a constatat faptul ca prin Legea nr. 202/2010, in vigoare cu incepere de la data de 25.11.2010, a fost introdus in Codul de procedura penala art. 3201, care prevede posibilitatea solutionarii cauzei in baza acordului inculpatului de recunoastere a vinovatiei intervenit inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, caz in care limitele de pedeapsa se reduc cu 1/3 in cazul pedepsei inchisorii.
Instanta a apreciat ca norma mentionata este o norma de procedura cu consecinte pe planul dreptului material, fara a indeplini insa conditiile pentru a fi considerata o lege penala mai favorabila. Consecintele in planul dreptului material sunt conditionate de aplicarea procedurii prevazute de art. 3201 C.pr.pen., conditie care evident nu este indeplinita in cazul cauzelor penale definitiv solutionate inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010. In cazul in care se cauta sa se determine o norma careia i s-ar putea aplica principiul legii mai favorabile (mitior lex), trebuie cautate criteriile de deosebire a normelor carora li se aplica principiul mitior lex, respectiv obiectul de reglementare al acestora, scopul in realizarea caruia au fost create si in mod obligatoriu natura ori caracterul acestora, nu doar rezultatul la care conduc cu privire la raspunderea penala. Instanta a considerat ca nu se poate face aplicarea art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. in cauzele aflate pe rolul instantelor la intrarea in vigoare a acestui text de lege si in care s-a inceput cercetarea judecatoreasca, de vreme ce nu s-a urmat procedura simplificata de judecata doar pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, prevazuta de acest articol .
Altfel ar insemna ca legea noua de procedura sa se aplice tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie, inclusiv persoanelor condamnate definitiv sau proceselor ce se afla in caile de atac, ceea ce este absurd. Intentia legiuitorului a fost aceea de a acorda inculpatului care a recunoscut savarsirea faptelor si a facilitat o desfasurare mai eficace a procesului penal prin solicitarea ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, o compensatie constand in reducerea cuantumului pedepsei aplicate, dar simpla recunoastere a vinovatiei, fara ca judecata sa se faca in baza actelor de la urmarirea penala, exact in conditiile art. 3201 alin. 1 - 6, nu poate duce la reducerea cuantumului pedepselor aplicabile inculpatului. Totodata, chiar in ipoteza in care s-ar considera ca dispozitiile art. 3201 C.pr.pen. reprezinta o norma de drept material, susceptibila de a fi considerata o lege penala mai favorabila, datorita prevederii unei cauze de reducere a pedepsei, instanta constata ca prevederile mentionate nu atrag aplicarea dispozitiilor art. 14-15 C.pen.
Astfel, daca art. 13 C.pen., aplicabil in cazul unei succesiuni de legi intervenite inainte de solutionarea definitiva a unei cauze penale, face referire la notiunea de ``lege penala mai favorabila`` - notiune care include si interventia unor cauze de reducere a pedepsei, art. 14 si art. 15 C.pen., aplicabile in cazul pedepselor definitive, fac referire doar la interventia unei legi penale care prevede o pedeapsa mai usoara.
Or, prin introducerea art. 3201 C.pr.pen. nu s-a produs o modificare a pedepsei prevazute de Codul penal pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost condamnat petentul in sensul prevederii unor pedepse mai usoare, pedeapsa pentru infractiunea pentru care s-a dispus condamnarea petentului ramanand tot inchisoarea si avand aceleasi limite speciale, astfel incat nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 sau 15 C.pen.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul SI criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie. Se invedereaza ca a recunoscut fapta si a regretat-o sens in care, solicita aplicarea art. dispozitiilor 320 ind.1 Cpp, in sensul reducerii pedepsei cu o treime.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate, prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit disp art. 385/6 teza finala C.p.p., Tribunalul constata ca recursul este nefondat urmand a fi respins, in considerarea urmatoarelor argumente:
Conform art. 320/1 C.p.p. astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, pina la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal, sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
Potrivit alin.7 al art. 320/1 C.p.p. in situatia mai sus-aratata, instanta pronunta o hotarire de condamnare a inculpatului care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege in cazul pedepsei inchisorii.
Din analiza coroborata a acestor texte de lege rezulta ca inculpatul poate beneficia de reducerea pedepsei in limitele aratate de lege in situatia in care mai inainte de inceperea cercetarii judecaresti, recunoaste fapta savarsita .
Cercetarea judecatoreasca este momentul de inceput al procesului penal iar in speta, contestatorul care solicita reducerea pedepsei, sustinand ca poate fi aplicata legea penala mai favorabila a fost condamnat in anul 2008, prin sentinta penala nr. 96 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti , modificata si definitiva prin decizia penala nr. 405/27.06. 2008 a TB Sectia I Penala si respective, prin decizia penala nr.1147 din 15. 09. 2008 a CAB.
Prin urmare, la data intrarii in vigoare a dispoz. art. 320/1 C.p.p. la care petentul face referire acesta se afla deja in executarea pedepsei de 5 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala mai sus-mentionata si ramasa definitiva in anul 2008.
Instanta de fond a apreciat in mod corect, ca nu se poate face aplicarea disp. art. 320/1 alin. 7 C.p.p. intrucat petentul se afla in executarea unei pedepse aplicate prin sentinta penala nr. 96/11. 02. 2008 , cu mult timp inainte de intrarea in vigoare a legii nr. 202/2010.
Scopul acestui text de lege consta in accelerarea judecarii cauzelor ce are ca efect diminuarea cheltuielilor efectuate de stat cu desfasurarea unui proces penal.
Prin introducerea art. 320/1 C.p.p. nu s-a produs o modificare a pedepsei prevazuta de Codul penal pentru savarsirea infractiunii in raport cu care a fost condamnat petentul , in sensul prevederii unei pedepse mai usoare, ci dimpotriva, limitele de pedeapsa pentru infractiunea pentru care a acesta fost condamnat la pedeapsa inchisorii in a carei executare se afla au ramas neschimbate.
Prin urmare, in opinia instantei, dispozitiile art. 320/1 C.p.p. nu constituie : `` legea penala mai favorabila`` pentru a putea fi aplicata petentului in contestatia formulata ci dimpotriva, vointa legiuitorului a fost clara in sensul ca acesta se aplica numai in cazul unui proces penal care se afla in faza de debut, respectiv, in faza inceperii cercetarii judecatoresti.
In consecinta, Tribunalul, in baza art. 385/15 pct 1 lit b C.p.p. va respinge ca nefondat, recursul declarat de petentul SI impotriva sentintei penale nr. 662 din 17 martie 2011 pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, in dosar nr. 5616/4/2011.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare catre stat .
Onorariul avocat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
Instanta:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de petentul S I impotriva sentintei penale nr. 662 din 17 martie 2011 pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, in dosar nr. 5616/4/2011.
Obliga recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare catre stat cont IBAN ...; cod fiscal 4340633, deschis la Trezoreria sector 4 Bucuresti , beneficiar Tribunalul Bucuresti.
Onorariul avocat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 19.04. 2011.