Obligarea la plata chiriei aferente terenului

In fapt, reclamantul a motivat ca este proprietarul terenului intravilan de 1.147 mp potrivit sentintei civile nr.23336/1992 a Judecatoriei Giurgiu, a titlului de proprietate nr.58493/1999 si a sentintei civile nr.148/2002 iar in anul 1999 parata a formulat o actiune pentru modificarea titlului sau de proprietate in sensul radierii suprafetei de 300 mp pe motiv ca pe aceasta suprafata de teren se afla o constructie ``Bufet 2 Malu``, actiune ce a fost respinsa prin sentinta civila nr.4829/1999.
A mai aratat reclamantul ca prin decizia civila nr.3001 Curtea de Apel Bucuresti a obligat parata sa ii lase in deplina proprietate si folosinta suprafata de 350 mp, pentru diferenta avand dreptul Consumcoop Vedea sa il foloseasca gratuit pe toata durata constructiilor existente, conform art.187 din Legea nr.109/1996, dar prin Legea nr.1/2005 s-a schimbat situatia in sensul ca dispozitia aratate este aplicabila numai daca terenurile nu au fost revendicate.
In drept au fost invocate dispozitiile art.1/2005, art.1411,1429 C.civ.
Analizand ansamblul probatoriu administrat in cauza, instanta a retinut ca reclamantul D.M. este proprietarul terenului in suprafata de 1.147 mp situat in intravilanul com. Malu, jud. Giurgiu, in tarlaua 34, parcela 1441, conform titlului de proprietate nr.58495/26.01.1999 si, desi intre parti s-au desfasurat mai multe procese avand ca obiect revendicarea acestei suprafete de teren, totusi si in prezent parata ocupa o suprafata de 1.000 mp din acest teren pe care are o constructie, respectiv ``Bufetul 2 Malu``, fara a-i plati reclamantului nici o suma de bani pentru lipsa de folosinta a terenului respectiv.
Intr-adevar, dreptul de folosinta gratuita al paratei asupra acestei suprafete de teren a fost recunoscut acesteia prin sentinta civila nr.2167/13.07.1993 a Judecatoriei Giurgiu definitiva si irevocabila prin decizia civila nr.3001/16.11.1999 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, pe toata durata de existenta a constructiilor, avandu-se in vedere la acel moment art.187 din Legea nr.109/1996 privind organizarea si functionarea cooperativei de consum si de credit, care instituia acest drept in favoarea societatilor cooperatiste.
Insa, aceasta situatie s-a schimbat ulterior, prin aparitia Legii nr.1/2005 pentru organizarea si functionarea cooperatiei, care in art.107 alin.1 prevede ca ``Terenurile transmise in folosinta pe durata nedeterminata si fara plata in vederea realizarii de constructii pentru activitatea organizatiilor cooperative de consum, existente pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate si pe care au fost realizate constructii conform legii, isi mentin acest regim juridic pe toata durata existentei constructiilor respective sau pana la trecerea lor, cu plata, in proprietatea societatii cooperative``.
Din interpretarea acestui text de lege rezulta ca in situatia in care adevaratul proprietar al terenului ocupat de constructiile realizate de o societatea cooperatista isi revendica dreptul sau, cooperativa respectiva nu mai beneficiaza de un drept de folosinta gratuita asupra terenului, existand posibilitatea fie ca terenul sa intre in proprietatea acesteia daca proprietarul consimte sa vanda terenul, sau in caz contrar, situatia este reglementata de dreptul comun, respectiv acordarea proprietarului terenului a unei chirii echivalente cu lipsa de folosinta a terenului.
O altfel de interpretare si considerarea ca reclamantul ar trebui sa permita ca parata sa ii foloseasca terenul fara a-l despagubi pentru lipsa de folosinta a terenului ar constitui o ingradire nejustificata a dreptului sau de proprietate, lipsindu-l pe acesta de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, respectiv dreptul de a-l folosi, de a-i culege fructele civile sau industriale si de a dispune de acesta.
Potrivit art.44 alin.2 din Constitutie ``Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege indiferent de titular``, iar prin adoptarea Legii nr.1/2005 legiuitorul a inteles sa reglementeze aceasta situatie juridica tocmai pentru a veni in consens cu legea fundamentala dar si cu Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului care stabileste ca ``Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international``.
Or, este evident ca in speta nu este vorba despre nici o cauza de utilitate publica.
Sustinerea paratei in sensul ca Legea nr.1/2005 nu este aplicabila, este nejustificata intrucat nu este vorba despre o aplicare retroactiva a acesteia ci numai pentru viitor, de la data aparitiei actului normativ respectiv, fiind obligatorie aplicarea acesteia, dar fara a avea vreo incidenta asupra situatiei existente anterior intrarii sale in vigoare, astfel ca pentru acea perioada dreptul de folosinta gratuita al paratei statuat prin Legea nr.109/1996 si recunoscut prin sentinta civila nr.2167/13.07.1993 a Judecatoriei Giurgiu definitiva si irevocabila prin decizia civila nr.3001/16.11.1999 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, ramane neatins si fara instituirea vreunei obligatii pecuniare a paratei pentru acea perioada .
Insa, de la data aparitiei Legii nr.1/2005, reglementarea raporturilor juridice respective modificandu-se, situatia nu mai poate perpetua in sensul ca reclamantul nu mai poate fi lipsit de proprietatea sa fara a fi despagubit in consecinta de cel care ii foloseste terenul.
Aceasta deoarece, asa cum s-a mentionat, dreptul de proprietate este garantat de Constitutie si, mai mult decat atat, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a considerat ca principiul respectarii proprietatii se considera violat nu numai in ipoteza in care o persoana este lipsita in mod propriu zis de proprietatea sa dar si atunci cand unei persoane nu i se acorda posibilitatea de a se folosi normal de acesta, cand aceasta este in imposibilitatea de a se bucura nestingherit de proprietatea sa - Cauza Vasilescu impotriva Romaniei.
Pentru toate considerentele expuse, instanta a admis actiunea, astfel cum a fost precizata si, in raport de concluziile raportului de expertiza contabila, a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 91.800 lei reprezentand chirie pentru terenul in suprafata de 1.000 mp situat in com. Malu, jud. Giurgiu pe care se afla amplasat ``Bufetul 2 Malu``, aferenta perioadei martie 2005 - decembrie 2007 inclusiv.
De asemenea a obligat parata sa plateasca reclamantului pe viitor suma de 2.700 lei lunar reprezentand chirie aferenta terenului mai sus mentionat, pe intreaga perioada in care va ocupa terenul acestuia.
In baza art.274 alin.1 C.proc.civ a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 3.688 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, parata cazand in pretentii fata de reclamant, retinandu-se culpa procesuala a acesteia.