Prescriptia achizitiva. Lipsa elementului psihologic

In dovedirea actiunii, reclamantul a precizat ca in urma cu peste 35 de ani a dobandit prin cumparare terenul situat la adresa de mai sus pe care a edificat o casa de locuit.
La aparitia legilor fondului funciar, avand in vedere varsta inaintata si lipsa cunostintelor legislative nu a formulat cereri de cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului.
In drept, ne intemeiem prezenta pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila si 1847 si urmatoarele Cod civil.
A evaluat imobilele la suma de 1900 lei si a achitat o taxa de timbru in cuantum de 163 lei si timbre judiciare de 0,3 lei.
S-a depus la dosar documentatie cadastrala, adeverinta nr. 155/19.02.2010 emisa de Primaria com. G..
In sedinta publica din 17.02.2011, mandatarul reclamantului, B. M., a precizat ca terenul in litigiu nu a intrat in posesia reclamantului prin cumparare, ci a fost pus reclamantul in posesie de catre C.A.P. G..
La solicitarea instantei, cu adresa nr. 241/02.03.2011, Primaria com. G. a precizat ca ternul in litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al comunei; este proprietatea reclamantului fara a detine acte de proprietate si pentru care plateste taxe si impozite; nu au fost emise acte de proprietate altor persoane in baza legilor funciar; terenul la care face referire a fost supus colectivizarii inainte de 1989.
Tot la solicitarea instantei, Primaria G.I. a precizat ca ternul in suprafata de 1332 mp a fost si este inscris in registrul agricol la rolul reclamantului.
In dovedirea actiunii, mandatarul reclamantului a solicitat incuviintarea probei cu martorii T. M. si B.A.l si proba cu expertiza tehnica extrajudiciara.
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba testimoniala.
A fost respinsa proba cu expertiza tehnica extrajudiciara.
La interpelarea instantei, mandatarul reclamantului a aratat ca renunta la administrarea probei cu expertiza tehnica judiciara in specialitatea ``topografie``, ci doreste sa se foloseasca de inscrisurile de la dosar.
Instanta a luat act de aceasta renuntare .
Primaria com. G. a inaintat la dosar fila rola reclamantului din Registrul Agricol.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Din probele administrate in cauza, instanta retine ca reclamantul detine o suprafata de teren de 1332 mp pe raza comunei G., jud.Dolj.
Din adresa nr.241/02.03.2011 emisa de P. C. G.i rezulta ca, terenul mai sus mentionat a fost supus colectivizarii anterior anului 1989.
Cu toate ca s-ar putea retine, pe baza declaratiilor martorilor audiati ca reclamantul a stapanit terenul de peste 30 de ani, continuand asadar sa il folosesca si dupa data colectivizarii, aceasta imprejurarea nu poate conduce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
In conformitate cu dispozitiile art.1890 C.civ. pentru intervenirea uzucapiunii este necesara exercitarea unei posesii utile, neviciate. Astfel, posesorul trebuie sa posede pentru sine, cu intentia de a se comporta ca si proprietar pe tot termenul prevazut de lege.
Posesia presupune doua elemente : unul material - corpus , adica faptele materiale de detinere si de folosire a lucrului, exercitarea in fapt a atributelor dreptului real asupra lucrului si unul psihologic, intentional - animus, aceasta din urma constand in intentia celui care poseda de a exercita stapanirea lucrului pentru sine, sub nume de proprietar.
Din art.1847 C.civ.care arata ca posesia se exercita sub nume de proprietar reiese elementul intentional al posesie, dar acesta mai rezulta si din art.1853 C.civ., care prevede ca in cazul precaritatii nu este posesie sub nume de proprietar.
De asemenea, art.1854 C.civ.stipuleaza ca elementul intentional al posesiei se prezuma, rezultand din cel material al posesiei.
In speta, nu este indeplinit elementul intentional al posesiei, respectiv animus-vointa de a se comporta ca proprietar cu privire la bunul pe care il are in posesie, terenul in litigiu a fost cooperativizat inainte de anul 1989.
Raportul juridic dintre stat, ca proprietar si reclamant este caracteristic prin definitie detentiei precare, care nu se confunda cu posesia, desi in ambele cazuri bunul se afla in posesia fizica a persoanei, detentorul detine bunul pentru altul, fara a se comporta ca titular al unui drept real .
Fata de aceste considerente, apreciind ca simpla detentie pe perioada ceruta de lege nu este suficienta pentru invocarea uzucapiunii, instanta va respinge actiunea ca nefondata.
Instanta:
Respinge actiunea formulata de reclamantul B. M., domiciliat in (a��) in contradictoriu cu parata Comuna G. prin primar, cu sediul in (a��), ca nefondata.