Reincredintare minor. Exceptia de necompetenta a instantelor romane

I. Expunerea cererii de chemare in judecata
Prin cererea inregistrata sub numarul de mai sus reclamantul G.D. a chemat in judecata pe parata G.M. solicitand instantei sa dispuna reincredintarea catre reclamant spre crestere si educare a minorului G.E.A., nascut la data de 21.11.2002 si obligarea paratei la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului. Cu cheltuieli de judecata .

In fapt, reclamantul arata ca prin SC 459/2008 a Judecatoriei Beclean minorul G.E.A. nascut la data de 21.11.2002, a fost incredintat paratei spre crestere si educare considerandu-se ca la data respectiva, cand locuia in Romania, parata avea conditii corespunzatoare in acest sens. Arata ca imediat dupa pronuntarea hotararii si inainte ca aceasta sa ramana definitiva parata, care se afla in Anglia, a venit in Romania si l-a luat cu ea pe minor, fara a se consulta cu reclamantul daca acest gest este sau nu in interesul minorului. De le acea data parata nu a mai dat nici un semn de viata incalcand flagrant drepturile reclamantului de a avea legaturi personale cu minorul. Mai arata ca situatia avuta in vedere la data incredintarii catre parata a minorului s-a schimbat radical in defavoarea minorului care are varsta la care ar trebui sa inceapa clasa I de scoala, nu se cunosc conditiile de locuit din Anglia ale paratei, precum si conditiile de crestere si educare ale minorului. In acelasi timp reclamantul a dobandit o situatie materiala favorabila cresterii si educarii minorului si a prezentat si prezinta garantiile morale necesare in acest sens, fiind profesor de limba franceza titular de catedra, autor de manuale, cunoscut ca o persoana serioasa si respectabila.
In drept, reclamantul invoca prevederile art. 42, 86 si 94 C. fam., art. 274 C. pr. civ.
II. Expunerea pozitiei paratei fata de actiune
Prin intampinare parata a solicitat respingerea actiunii cu motivarea ca ea si minorul locuiesc in Anglia, este angajata aici cu contract de munca si castiga incomparabil mai bine decat castiga in Romania, isi poate permite sa locuiasca in conditii bune si apreciaza ca ii poate asigura minorului o viata materiala lipsita de griji si o educatie corespunzatoare, acesta fiind deja elev la o scoala din Anglia. Mai arata ca il va aduce pe minor in Romania in vacanta de vara pentru a se intalni cu reclamantul.
III. Solutia cu privire la exceptia invocata
Conform art. 189 din Tratat, regulamentele institutiilor europene sunt de aplicabilitate generala, obligatorii in toate elementele lor si direct aplicabile in fiecare stat membru. Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat in Cauza 6/64 Flaminio Costa v. ENEL, dar si in altele, ca aceste reglementari comunitare sunt cu aplicabilitate prioritara fata de dreptul intern. Aceasta intrucat sistemul juridic nascut din Tratat, izvor independent de drept, nu poate fi, datorita naturii sale speciale si originale, surclasat de normele juridice interne, oricare ar fi forta lor juridica, fara ca acesta sa fie lipsit de caracterul sau de drept comunitar si fara ca fundamentul juridic al Comunitatii sa fie pus sub semnul indoielii.
Astfel incat, in speta, instanta urmeaza sa-si verifice competenta prin raportare la norma comunitara, Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2201/2003, iar nu la cele interne printre care si Legea 105/1992 pe care reclamantul o invoca. Conform art. 8 al acestui regulament, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata, sub rezerva dispozitiilor articolelor 9, 10 si 12, raspunderea parinteasca fiind definita la art. 2 pct. 7 din acelasi regulament ca ``ansamblul drepturilor si obligatiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice in temeiul unei hotarari judecatoresti, in temeiul legii sau al unui acord in vigoare privind persoana sau bunurile unui copil. Aceasta cuprinde in special incredintarea si dreptul de vizita;``
Articolul 9 se refera la situatia in care copilul se muta in mod legal dintr-un stat membru in altul si dobandeste o noua resedinta obisnuita, caz in care istantele judecatoresti din statul membru al fostei resedinte obisnuite a copilului isi pastreaza competenta, prin derogare de la articolul 8, pe o perioada de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotarari privind dreptul de vizita pronuntata in acest stat membru inainte de mutarea copilului, in cazul in care titularul dreptului de vizita in temeiul hotararii privind dreptul de vizita continua sa locuiasca in mod obisnuit in statul membru al fostei resedinte obisnuite a copilului, afara de cazul in care titularul dreptului de vizita mentionat a acceptat competenta instantelor judecatoresti din statul membru in care copilul are noua sa resedinta obisnuita prin participarea la o procedura in fata acestor instante fara a le contesta competenta, aceasta situatie nefiind incidenta in speta in conditiile in care minorul s-a mutat in Marea Britanie in anul 2008.
Articolul 10 se refera la competenta in situatia rapirii copilului de asemenea neincidenta in cauza de fata.
Articolul 12 se refera la situatia in care instantele judecatoresti din statul membru care exercita competenta in temeiul articolului 3 cu privire la o cerere de divort, de separare de corp sau de anulare a casatoriei sunt competente in orice chestiune privind raspunderea parinteasca in legatura cu aceasta cerere, situatie care iarasi nu se regaseste in cauza de fata.
De altfel, ratiunea reglementarii cuprinse in art. 8 al regulamentului rezulta din preambulul acestuia, pct. 12: ``Temeiurile de competenta stabilite prin prezentul regulament in materia raspunderii parintesti sunt concepute in functie de interesul superior al copilului si, in special, de criteriul proximitatii. Prin urmare, ar trebui sa fie competente in primul rand instantele statului membru in care copilul isi are resedinta obisnuita, cu exceptia unor cazuri de schimbare a resedintei copilului sau ca urmare a unui acord incheiat intre titularii raspunderii parintesti.``
In speta, resedinta minorului de afla in Marea Britanie, Weald Hall Lane, Thornwood, Epping, CM 16 6ND (f. 15 si 21-22) acesta locuind aici alaturi de mama sa inca din anul 2008.
Iata motivele pentru care instanta va admite exceptia necompetentei instantelor romane in solutionarea prezentei cauze si va respinge actiunea.
Instanta:
Admite exceptia necompetentei instantelor romane in solutionarea actiunii avand ca obiect reincredintare minor, formulata de reclamantul G.D., in contradictoriu cu parata G.M.