Raspunderea parintilor pentru fapta copilului minor

Pentru a se dispune astfel, s-au retinut urmatoarele:
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 2.07.2009 sub nr. 2567/866/2009 pe rolul Judecatoriei Pascani, reclamantele GC si GLD prin reprezentant legal GC, au chemat in judecata piritii PV si PD, pentru copilul lor minor PIC, solictind instantei obligarea in solidar a acestora din urma la plata urmatoarelor sume de bani: 4.760 lei si 100 de euro, reprezentand echivalentul prejudiciului cauzat de PIC si suma 64,3 lei reprezentand cheltuieli de executare, toate sumele actualizate la data efectuarii platii.
In motivarea cererii se arata ca incepand cu toamna anului 2007 si pana in luna noiembrie 2008, reclamanta GLD, in varsta de 14 ani la acel moment, a fost victima unui santaj din partea colegei sale de clasa PIC, fiica paratilor.
Aceasta din urma i-a cerut in repetate randuri diferite sume de bani reclamantei minore, care, fiind o fire sensibila si pentru a scapa de insistentele colegilor, ii aducea din casa parinteasca si-i dadea la diferite colege, inclusiv lui PIC. Astfel, pe parcursul claselor a VI-a si a VII-a, reclamanta a dat si fiica paratilor a primit urmatoarele sume de bani: lei, 50 de lei, 100 de lei, 200 de lei, 200 de euro, 500 de euro, 3000 de lei (in cursul clasei a VI-a) si 700 lei, 200 lei si 1500 lei in cursul clasei al VII-a.
Pentru dovedirea situatiei de fapt descrise, in luna noiembrie 2008 a fost organizat si un flagrant in cadrul caruia PIC a fost surprinsa cand primea suma de 3000 de lei.
Reclamanta a dat diverse sume de bani si numitelor AM si IM , nu doar fiicei paratilor.
Pentru recuperarea acestor sume de bani a fost formulata si plangere penala, insa avand in vedere varsta fetelor s-a constat ca nu raspund penal.
In cursul cercetarilor penale au fost recuperate urmatoarele sume de bani: 4000 de lei si 500 de euro.
Paratii au formulat intampinare prin care solicita respingerea actiunii intrucat prejudiciul pretins este nefondat in conditiile in care fiica lor a restituit in cursul urmaririi penale toti banii pe care ii primise de la reclamanta minora. Mai mult, se arata ca nici un moment nu a fost vorba de santaj intre cele doua fete, reclamanta GL dand banii de fiecare de buna voie, la simpla cerere a colegelor sale. Se invoca de asemenea si culpa reclamantei GC ca parinte la minorei ce sustragea banii din casa, fata de lipsa de supraveghere de care a dat dovada timp de aproape un an in care GL a scos din casa parinteasca in jur de 10.000 de lei.

Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 400 de lei (f. 44,45) si timbru judiciar de 4,5 lei.
La dosarul cauzei a fost atasat dosarul de cercetare penala nr. 4783/P/2008 finalizat cu neinceperea urmaririi penale fata de PIC, AM si IM pentru savarsirea infractiunii de santaj prevazuta de art. 194 Cod penal, deoarece varsta minorelor inlatura caracterul penal al faptei .
In dovedirea sustinerilor partilor s-au administrat probele cu inscrisuri (f. 7-27, 71, 81, 90,117-118, 126-129), interogatoriul partilor (f. 101-116), si declaratiile martorilor IG (f.119), IM (f.120) si DM (f.125).
Analizand probatoriul administrat in cauza, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata se arata ca in perioada toamna 2007-noiembrie 2008, reclamanta minora GLD a luat din casa parinteasca diverse sume de bani pe care le dadea colegelor sale de scoala PIC, AM si IM. Aceste sume, conform spuselor reclamantei minore se cifreaza in jurul a 10.000 de lei noi. Mama reclamantei minore sustine ca fiica sa s-a comportat in acest mod ca urmare a unui santaj aplicat de cele trei colege, acestea din urma negand insa acest aspect si aratand ca LD le dadea de buna voie sumele respective, ele doar trebuind sa le ceara.
Inscrisurile depuse la dosarul cauzei constau in declaratiile luate de organele de cercetare penala in cadrul dosarului intocmit pentru verificarea existentei infractiunii de santaj.
In cadrul acestora, instanta observa declaratia minorei GLD(f. 6-8 dosar cercetare penala) in care aceasta spune ca ar fi dat sumele de bani respective pentru ca nu vroia ca P sa fie suparata pe ea, pentru ca o sacaia, sau pentru ca ii era frica sa nu fie parata mamei sale.
Declaratia reclamantei minore nu se coroboreaza insa cu niciuna din probele administrate in cauza. Astfel din declaratiile celor trei fete care au primit bani de la GL (f. 33, 34-35, 36 dosar urmarire penala) rezulta ca aceasta din urma le dadea bani ca sa fie prietene. Toate cele trei minore afirma ca nu trebuiau decat sa ceara sumele de bani, si L le aducea in aceeasi zi sau a doua zi. Niciuna dintre ele nu a amenintat-o sau lovit-o pe reclamanta si nici nu a fortat-o in vreun fel pentru a le aduce sumele pretinse.
Aspectele relevate de catre reclamanta nu se confirma nici prin celelalte probatorii administrate in cauza. Din raspunsurile la interogatorii reiese in principiu aceeasi situatie de fapt, iar martorii audiati in cauza, cu exceptia lui IM, nu au perceput in mod direct niciunul din momentele in care se cereau sau se dadeau banii.
Fata de considerentele de mai sus, instanta nu este convinsa ca in cauza a existat un santaj din partea fiicei paratilor impotriva reclamantei minore, probele vorbind mai degraba de un copil impresionabil care datorita varstei fragede a incercat sa-si faca prieteni prin mijloace mai putin potrivite, considerand ca afectiunea si prietenia poate fi influentata de bani .
Nici pentru cuantumul prejudiciului nu exista suficiente probe pentru a fi confirmate pretentiile reclamantelor. GL a insiruit pe o foaie de hartie sumele pe care sustine ca le-a dat celor trei colege ale sale, insa raportat la intervalul de aproape un an in care au avut loc platile, si fata de variabilitatea cuantumului fiecarei sume (de la 10 lei la 3.000 de lei sau de la 1 euro la 500 de euro), acestea nu pot aparea ca certe si lichide pentru instanta. Mai mult, in afara afirmatiilor reclamantelor si a unei marturisiri partiale a fiicei paratilor, nu exista nici macar indicii de natura a le confirma.
In privinta legaturii de cauzalitate intre prejudiciul suferit de reclamante si faptele invocate, instanta nu poate sa nu observe si contributia avuta chiar de reclamanta majora, care, in calitate de parinte al copilului ce a sustras asemenea sume importante de bani, nu a dat dovada de diligenta in supravegherea comportamentului acestuia. In conditiile in care copilul de 13 ani sustrage din casa, in mod repetat, sume in valoare totala de aproape 10.000 de lei, pe parcursul unui an intreg, iar parintii nu observa nimic, nu se poate retine lipsa de culpa si a acestor parinti.
Nimeni nu poate sa-si invoce propria culpa pentru a obtine un drept, iar calitatea de reclamante o au in cauza de fata chiar minora ca a produs prejudiciul parintilor sai si unul din parintii care au permis producerea prejudiciului prin lipsa de supraveghere a fiicei lor.
Vinovatia cu care a actionat fiica paratilor va trebui apreciata atat din punctul de vedere al varstei pe care o avea la momentul cererii si primirii banilor, cat si corelat cu atitudinea reclamantei minore de-a lungul timpului, care in mod repetat s-a conformat fara opozitie solicitarilor colegelor sale. Avand in vedere aceste aspecte, si independent de prevederile din materie penala, apreciind in concret, instanta nu are convingerea ca minorele aveau reprezentarea repercusiunilor juridice ale faptelor sale si nici masura in care acestea realizau ca ceea ce fac nu corespunde normelor de conduita normale.
Pentru toate considerentele de mai sus, instanta retine ca in speta nu sunt intrunite elementele raspunderii delictuale prevazute de art. 998-999 Cod civil. Este adevarat ca orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara si ca omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa, insa pentru a opera aceasta raspundere delictuala, trebuiesc intrunite cumulativ patru conditii, si anume: existenta unei fapte ilicite, prejudiciul cauzat sa existe si sa fie dovedit, intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe legatura de cauzalitate, iar fapta ilicita sa fi fost savarsita cu vinovatie.
Din probele administrate nu reiese cu certitudine nici constrangerea reclamantei minore la a da sumele de bani, nici cuantumul sumelor date li nerecuperate astfel incat, nefiind indeplinite doua din cele patru conditii cumulative nu poate opera raspunderea delictuala prevazuta de art. 998-999 Cod civil.
Raspunderea parintilor pentru fapta copilului lor minor poate fi antrenata doar in conditiile in care sunt intrunite elementele generale al raspunderii delictuale, prevederile art. 1000 alin.2 avand caracter de dispozitii particulare fata de prevederile art.998-999 care constituie dreptul comun in materie de raspundere delictuala.
Pentru considerentele de mai sus, instanta va respinge actiunea ca nefondata.
Vazand si prevederile art. 274 Cod procedura civila instanta va obliga reclamanta majora la plata catre parati a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata - onorariu avocat.