Suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei

Instanta in temeiul art. 461 alin. 1 lit d C.proc. pen. a admis contestatia la executare formulata de petentul XX, a constatat, in baza art 126 alin 1 lit b C pen, implinit termenul de prescriptie a pedepsei de 1,8 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 263/25.04.2001 pronuntata de Judecatoria Turda in Dos nr. 3791/200, definitiva prin decizia penala nr. 57/A/04.02.2002 a Tribunalului Cluj.

A constatat inlaturat in totul executarea acestei pedepse si a dispus anularea mandatului de executare nr. 2024/2007 emis de Judecatoria Tg-Mures. De asemenea, in temeiul art. 192 alin. 3 C.pr. pen cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:

Din fisa de cazier judiciar a contestatorului, coroborat cu continutul copiilor dupa hotararile penale existente la dosar si copia Mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 2024/2008, s-a retinut ca:

1.Prin Sentinta penala nr. 263/2001 a Judecatoriei Turda, ramasa definitiva prin Decizia penala nr. 57/A/28.02.2002 a Tribunalului Cluj, contestatorul Xx a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare cu suspendare pentru savarsirea in data de 28.06. 2000 a infractiunii de furt calificat.

2.Prin Sentinta penala nr. 1372/01.09.2004 a Judecatoriei Tg. Mures, definitiva prin Decizia penala nr. 105/R/2006 a Curtii de Apel Targu Mures, a fost anulata, suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

3.Mandatul de executare a pedepsei inchisorii a carui anulare s-a ceut, a fost emis in baza Sentintei penale nr. 1578/2007 a Judecatoriei Tg. Mures, definitiva prin Decizia penala nr. 226/R/11.04.2008 a Tribunalului Mures. Prin aceasta hotarare s-a dispus ca petentul sa execute efectiv pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare la care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 263/2001 a Judecatoria Turda, definitiva la data de 04 februarie 2002. Totodata s-a constatat ca fiind gratiata pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.1372/2004 a Judecatoriei Tg. Mures (definitiva prin Dec. Pen. 105/R/2006 a Curtii de Apel Tg. Mures ) intrucat infractiunea de furt calificat savarsita la data de 01.12.2001 intra sub incidenta Legii 543/2002.

4.Contestatorul a savarsit un numar de doua fapte concurente de furt calificat, una in data de 28.06.2000 si una in data de 01.12.2001, intrand astfel sub incidenta art. 85 Cod penal, text de lege in baza caruia s-a dispus anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii de 1 an si 8 luni, cu ocazia condamnarii acestuia la pedeapsa de 3 ani inchisoare

Spre deosebire de ``revocarea`` suspendarii, care se face pentru cauze survenite in cursul termenului de incercare, ``anularea`` suspendarii executarii pedepsei se face pentru cauze survenite inainte de acordarea suspendarii, deci pentru cauze ivite anterior.

Anularea intervine datorita unei cauze anterioare/ preexistente acordarii suspendarii conditionate si savarsirii unei noi infractiuni in termenul de incercare si sanctioneaza tocmai neindeplinirea conditiilor in care aceasta putea fi dispusa.

Alegerea acestui mod de individualizare a executarii pedepsei, cuprins in hotararea prin care s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, poate fi sau nu imputabila instantei care a dispus-o insa, in nici o situatie, nu-i este imputabila inculpatului care nu este obligat sa se autodenunte si are dreptul de a nu face nicio declaratie (art.70 alin.2 din Codul de procedura penala).

Anularea suspendarii constituie un remediu procesual al carui scop este desfiintarea dispozitiei de suspendare atunci cand aceasta este lovita, ab initio, de un viciu esential,conformarea hotararii/solutiei cu realitatea obiectiva si inlaturarea unei stari de fapt contrare adevarului, care nu are sorginte in perseverenta inculpatului de a savarsi fapte penale ce ar fi impus revocarea suspendarii conditionate.

Masura anularii ``duce la inlaturarea suspendarii executarii pedepsei, ca si cum aceasta masura nici nu ar fi fost pronuntata, efectul ex tunc determinand imposibilitatea revocarii a ceea ce nu mai exista la data savarsirii infractiunii ulterioare``, pedeapsa devenind executabila.

Acesta este motivul pentru care, in cauza de fata a aparut ca inechitabila aplicarea dispozitiilor art. 126 alin. 4 Cod penal, dispozitii potrivit carora: `` in cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau, dupa caz, a executarii pedepsei la locul de munca, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare a ramas definitiva``. De altfel, in acest articol nici nu este mentionata ipoteza anularii suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Din motive de echitate, raportandu-se si la dispozitiile art. 126 alin. 3 C. Penal, instanta de fond aapreciat ca si limita inferioara a termenului de prescriptie a executarii pedepsei de 1 an si 8 luni inchisoare, data la care Sentinta penala nr. 263/25.04.2001 a ramas definitiva, respectiv 04 februarie 2002. Adoptarea acestei solutii se impunea, cu atat mai mult cu cat infractiunea savarsita la data de 01.12.2001 si pentru care s-a aplicat o pedeapsa de 3 ani inchisoare ( asadar considerabil mai mare) a intrat sub incidenta Legii 543/2002 privind gratierea.

Aceasta interpretare este in concordanta cu litera si spiritul dispozitiilor art. 125-126 C.p., executarea efectiva a unei pedepse de 1 an si 8 luni inchisoare nemaifiind oportuna dupa trecerea termenului de prescriptie a executarii pedepsei prevazut de art. 126 alin. 1 lit. ``b`` C.p.. Astfel, in favoarea petentului a operat prezumtia de corijare reeducare.

Potrivit art. 125 C. penal, prescriptia inlatura executarea pedepsei principale, iar potrivit art. 126 alin. 1 lit. ``b`` din acelasi act normativ, termenul de prescriptie a executarii pedepsei pentru pedeapsa de 1 an si 8 luni ce i-a fost aplicata contestatorului este acela de 6 ani si 8 luni.

Raporta la data ramanerii definitiva a hotararii de condamnare, in prezent acest termen s-a implinit

Din analiza fisei de cazier judiciar al contestatorului, prin prisma dispozitiilor art. 127-128 C. penal, instanta de fond a retinut ca nu a intervenit nici o cauza de intrerupere sau de suspendare a cursului prescriptiei.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Tg-Mures, desi la momentul dezbaterilor in fata primei instante, raprezentantul parchetului a pus concluzii de admitere a constetatiei la executare (termenul din 29.01.2009).

In motivarea recursului, parchetul sustine ca in cauza calculul termenului de prescriptie trebuia raportat la 15.11.2006, data la care sentinta penala nr. 1372/2004 a Judecatoriei Tg-Mures a ramas definitiva, intrucat cu aceasta data pedeapsa de 1,8 ani aplicata contestatoruluiprin sentinta penala nr. 263/2001 a Judecatoriei Turda a devenit executabila.

Recurentul a fost reprezentat de aparator ales.

Examinand recursul promovat, din prisma dispozitiilor art. 385 in 6 alin 3 si art 385 ind 14 Cod pr. penala, instanta de control judiciar apreciaza ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Diferenta de opinie intre contestator si prima instanta, pe de o parte, si parchet, pe de alta parte, cu privire la stabilirea datei de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a executarii pedepsei, este data de interpretarea diferita a efectului suspendarii executarii pedepsei (art 81 C pen) urmata de anularea acestei suspendari (art 85 C pen) asupra curgerii, intreruperii sau suspendarii cursului prescriptiei exeutarii pedepsei.

Pe langa motivarea primei instante, care este una corecta si logica, si care a dus la pronuntarea unei solutii temeinice, instanta de recurs adauga si faptul ca art 127 stabileste in mod prA�cis si limitative, care sunt cauzele de intrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei. Ori, in speta de fata, petentul nu a inceput executarea pedepsei, nu a savarsit o noua infractiune (alin 1 din art 127 C pen) si, in mod logic, neincepand executarea pedepse, nu a avut cum sa se sustraga (alin 2 al art 127 C pen).

In ce priveste suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei, art 128 alin 2 C pen face referire la ``cazurile si conditiile prevazute in Codul de procedura penala``.

Aceste ``cazuri si conditii`` le regasim reglementate in art 390, art 404 alin 1 si fostul art 411 (in present abrogate) C pr pen privind caile extraordinare de atac si in art 453 si art 455 C pr pen privind amanarea si intreruperea executarii pedepsei .

Asadar, art 128 alin 2 C pen face trimitere doar la cazurile prevazute de Codul deprocedura penala si nu la Codul penal, care reglementeaza institutiile suspendarii conditionate a executarii pedepsei si a anularii acestei suspendari (art 81, 85 C pen).

A admite recursul parchetului, prin stabilirea unei date ulterioare de la acre ar incepe sa curga termenul prescriptiei executarii pedepsei, ar imnsemna nu numai o ingreunare a situatiei petentului (care, in acest caz, ar fi preferat sa I se aplice o pedeapsa cu executare, pentru a beneficia de curgerea termenului de prescriptie), dar si o adaugare la lege facuta de instanta, prin majorarea termenelor de prescriptie stabilite de art 126 C pen, ceea ce apare ca inadmisibil.

Prin urmare, instanta in baza art. 385 ind 15 pct. 2 lit. b C.proc.pen. urmeaza a respinge recursul promovat de parchet ca nefondat.

Avand in vedere disp art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.