Carte funciara - inscrierea dreptului de existenta litigiu

Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu solutioneaza litigii intre particulari al caror obiect il constituie bunuri aflate in proprietatea unor persoane fizice sau juridice si nu dispune cu privire la acestea, motiv pentru care procedura in fata instantei europene nu are caracter litigios, iar cererea de notare in cartea funciara a unei astfel de petitii este nefondata.

___________
Cu adresa nr. 55/01.09.2008 a OCPI Bucuresti a fost inaintata Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti plangerea formulata de petenta S.C. D. S. I. S.R.L. impotriva incheierii de carte funciara nr. 356895, prin care se solicita desfiintarea incheierii atacate si respingerea cererii privind notarea dreptului de existenta litigiu pe baza cererii 21000/08/11.07.2008 conform scrisorii CEDO, cu consecinta radierii notarii operate prin incheierea atacata.
Plangerea a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 09.09.2008, sub nr. 16012/299/2008.
In motivarea plangerii petenta a aratat ca prin incheierea atacata s-a admis inscrierea dreptului de existenta a litigiului asupra imobilului cu nr. cadastral 19284/2 si 19284/3 situat in Drumul Nisipoasa nr. 201-205, inscris in CF individuala nr. 60685 si 60684 Bucuresti, sector 1, in favoarea lui H. N., cu sarcini in ce priveste cota de teren, proprietar tabular S.C. D.S.I. S.R.L. - dosar nr. 21000/2008 aflat pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, avand ca obiect violarea art. 6 par.1 din Conventie si art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventie, privind dreptul de proprietate al lui H. N., la PIII/15, indicandu-se drept temei de drept al inscrierii art. 48 din Legea nr. 7/1996, republ., cu motivarea ca au fost indeplinite cerintele legale ale unei astfel de inscrieri.
A mentionat petenta ca nu sunt intrunite cerintele legale prevazute la art. 48 din Legea nr. 7/1996.
In primul rand petenta a aratat ca incheierea este nelegala, nefiind in realitate intrunite cerintele art. 48 din Legea nr. 7/1996. Astfel, nu exista un "drept de inscriere existenta litigiu", asa cum se motiveaza in incheiere, ci numai notari cu privire la existenta sarcinilor, institutia notarii litigiilor fiind explicitata de art.42 din Ordinul Directorului AVCPI 633/2006. Or, notarea litigiilor referitoare la proprietatea petentei nu are legatura cu imobilul situat in Bucuresti, str. Dr. Nisipoasa 201-205, sector 1, petitionarul H. nu are nicio proprietate in aceasta locatie, nu exista calea actiunii CEDO, aceasta fiind inadmisibila, mai mult, demersul CEDO este indreptat impotriva statului roman, fara nicio legatura cu societatea petenta. In plus, asupra legalitatii dreptului sau au statuat mai multe instante, prin hotarari judecatoresti ramase irevocabile.
Notarea Dosarului CEDO 21000/08 din 11.07.2008 ca litigiu existent cu privire la dreptul de proprietate excede regimului juridic al notarilor permise de Legea nr. 7/1996, avand la baza si un demers inadmisibil in lumina Conventiei ce se doreste a fi aplicata. In acest context, se arata ca in realitate comunicarea CEDO vizeaza confirmarea primirii si nicidecum analiza admisibilitatii demersului CEDO, care, in opinia petentei, nu intruneste oricum conditiile de admisibilitate. Astfel, petitionarul nu poate face dovada ca a epuizat toate caile de recurs posibile in tara in care se pretinde ca a avut loc violarea drepturilor, instanta de recurs anuland cererea ca netimbrata, fara a verifica legalitatea solutiilor pronuntate in fond si in apel, depasit fiind si termenul de depunere a plangerii, care este de 6 luni de la data deciziei interne definitive, in cazul petitionarului Decizia 1964/R/2006 a Tribunalului Bucuresti Sectia a III a Civila.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 27.10.2008, petenta a solicitat introducerea in cauza, in calitate de intimat, a lui H.N.
Prin intampinarea depusa de intimat la 13.01.2009 s-a solicitat respingerea plangerii ca nefondata.
Prin sentinta civila nr. 2682 din 17 febr. 2009, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, a admis plangerea formulata de petenta S.C. D.S. I. S.R.L. in contradictoriu cu intimatul H.N. impotriva incheierii nr. 356895 din 38 iulie 2008 pronuntata in dosarul nr. 956895/2008, reprezentand cererea privind notarea litigiului - Cerere nr. 21000/08/11 iulie 2008, emis de scrisoarea C.E.D.O. - Dosar nr. 21.000/2008 aflat pe rolul C.E.D.O. de la Strasbourg.
Prin decizia civila nr. 1087A/18.11.2009 Tribunalul Bucuresti sectia a III a Civila a anulat ca netimbrat apelul declarat de intimatul H.N.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul, recurs admis de Curtea de Apel Bucuresti - sectia a IV a civila prin decizia nr. 641R/27.04.2010, decizia din apel casata iar cauza trimisa spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti sectia a III a civila.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bucuresti a retinut in esenta ca, desi citat pentru termenul din 9.09.2009 cu mentiunea achitarii taxei de timbru de 4 lei si 0,15 lei timbru judiciar, totusi, instanta de apel nu a dispus citarea apelantului si pentru termenul din 18.11.2009 cu aceeasi mentiune, in conditiile in care la data de 9.09.2009, instanta nu a dispus nici o masura de judecata in cauza.
Dupa casarea cu trimitere cauza a fost inregistrata din nou pe rolul Tribunalului Bucuresti sectia a III a civila la data de 19.05.2010.
Prin decizia civila nr. 1201 A din 24.11.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul HALIU NICULAE impotriva sentintei civile nr. 2682 din 17.02.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si a obligat apelantul la 11.900 lei cheltuieli de judecata catre intimata SC D.S.I. SRL.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca in mod corect prima instanta a retinut ca, in speta, nu erau intrunite conditiile pentru a se dispune notarea in cartea funciara deschisa pe numele intimatei petente SC D.S.I. SRL a dreptului de existenta litigiu asupra imobilului cu nr. cadastral 19284/2 situat in Drumul Nisipoasa, nr. 201-205, inscris in Cartea Funciara Individuala cu nr. 60685 a localitatii Bucuresti Sector 1 la PI/1 in favoarea lui H.N., cu sarcini - "litigiu in ceea ce priveste cota de teren, proprietarul tabular SC D.S.I. SRL, dosarul nr. 2100/2008 aflat pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, avand ca obiect violarea art. 6 paragraf 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventie, privind dreptul de proprietate a lui H.N., la PIII/15".
Astfel, potrivit disp. art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996, notarea are ca obiect actiunile si caile de atac in justitie in legatura cu imobilele din cartea funciara, disp. art. 42 alin. 1 din Ordinul Directorului ANCPI 633/2006 stipuland ca notarea poate avea ca obiect consemnarea litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor, la alin. 2 al aceluiasi articol mentionandu-se ca intra in aceasta categorie orice actiune care da caracterul de drept litigios unui drept real inscris in cartea funciara.
Or, cererea inregistrata de apelantul intimat H.N. la Curtea Europeana a Drepturilor Omului sub nr. 21000/08 nu se incadreaza in sfera litigiilor referitoare la un drept real asupra imobilului, deoarece asa cum prevede art. 34 alin. 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, Curtea poate fi sesizata printr-o cerere de catre orice persoana fizica care se pretinde victima a unei incalcari de catre una din inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in Conventie sau in Protocoalele sale.
Curtea nu solutioneaza litigii intre particulari ci analizeaza incalcarea de catre statele membre a drepturilor persoanei, astfel cum sunt recunoscute acestea in Conventie . Hotararea pronuntata de Curte, in cazul admiterii plangerii si constatarii incalcarii drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, va obliga statul la plata unei despagubiri, aceasta hotarare neputand produce prin ea insasi si in mod direct efecte asupra dreptului de proprietate cu privire la imobil, dand posibilitatea eventual numai a promovarii caii extraordinare de atac a revizuirii in conditiile art. 322 pct. 9 cod proc. civ.
Tribunalul a constatat ca in mod corect, fata de atributiile Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si fata de efectelor deciziilor pronuntate de aceasta instanta internationala, prima instanta a retinut ca aspectul admisibilitatii sau inadmisibilitatii demersului CEDO promovat de intimat nu are relevanta in cauza, atata vreme cat, chiar si in situatia admiterii plangerii efectul hotararii nu ar fi acela de recunoastere a insusi dreptului de proprietate al intimatului asupra imobilului proprietatea intimatei petentei situat in Bucuresti, Drumul Nisipoasa, nr. 201-205, sector 1.
In temeiul art. 274 C.proc.civ., instanta a obligat pe apelant la plata sumei de 11900 lei cheltuieli de judecata catre intimata SC D.S.I. SRL
In termenul legal prevazut de art. 301 C.proc.civ., impotriva acestei decizii au declarat recurs intimatul H.N., in temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ.:
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat legea nu distinge intre litigiile interne si cele internationale.
Pe de alta parte, daca instanta europeana admite cererea recurentului, astfel cum a si retinut instanta de apel, acesta are deschisa calea revizuirii in temeiul art. 322 pct. 9 C.proc.civ., care ar putea schimba chiar titularul dreptului de proprietate .
Recurentul a mai criticat decizia instantei de apel, apreciind ca tribunalul a omis sa se pronunte pe critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecata, insa mentine obligatia de a plati aceeasi suma, reprezentand cheltuieli de judecata .
Or, onorariul acordat in apel a fost excesiv, apelul initial fiind anulat gresit la netimbrat.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea urmeaza sa respinga recursul pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996, in cartea funciara pot fi notate actiunile si caile de atac in justitie.
Este adevarat ca aceste dispozitii nu disting intre litigiile nationale si cele internationale, insa art. 42 alin. 1 din Ordinul Directorului ANCPI nr. 633/2006 privind aprobarea regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, modificat si completat prin Ordinul nr. 133/2009 prevede ca "Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte si drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor si alte inscrieri cu caracter temporar in legatura cu imobilul", in aceasta categorie intrand, potrivit alin. 2 lit. e "oricare actiune care da caracterul de drept litigios unui drept real inscris in cartea funciara".
Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu solutioneaza litigii intre particulari al caror obiect il constituie bunuri aflate in proprietatea unor persoane fizice sau juridice si nu dispune cu privire la acestea, motiv pentru care procedura in fata instantei europene nu are caracter litigios.
Potrivit articolul 34 al Conventiei "Curtea poate fi sesizata printr-o cerere de catre orice persoana fizica, orice organizatie neguvernamentala sau de orice grup de particulari care se pretind victime ale unei incalcari, de catre una din Inaltele Parti contractante, a drepturilor recunoscute in Conventie sau protocoalele sale".
Mecanismul instaurat de Conventie poarta, asadar, un caracter subsidiar in raport cu sistemele nationale de garantare a drepturilor omului (Tyrer contra Regatul Unit din 25 aprilie 1978), iar Curtea nu constituie un "ultim nivel al instantei" si nu are competenta sa rejudece faptele sau sa spuna adevarul in urma jurisdictiilor interne.
Prin urmare, hotararile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului sunt date in contra Statului Roman si privesc incalcari ale drepturilor fundamentale ale omului asumate de Romania prin tratate internationale, de aceea cererea de notare in cartea funciara a unei astfel de petitii este nefondata.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata acordate de catre instanta de apel, Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art. 274 C. proc. civ. "partea, care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata".
Prin urmare, la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala. Partea din vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile facute justificat, de partea castigatoare.
Insa, potrivit dispozitiilor art. 274 alin. 3 din C.proc.civ. judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, cand constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Prin aplicarea disp.art.274 alin.3 Cpc, instanta nu intervine in raportul juridic dintre avocat si clientul sau ( deci contractul de asistenta juridica isi va produce pe deplin efectele intre parti), ci doar se apreciaza in ce masura onorariul stabilit de partea care a avut castig de cauza trebuie suportat de adversarul sau ( fata de complexitatea spetei si efortul concret depus de avocatul creditorului) - restul acestui onorariu ramanand in mod definitiv in sarcina clientului.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care fiind investita cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil.
Fata de complexitatea redusa a prezentei cauze avand ca obiect plangere impotriva incheierii de carte funciara, Curtea apreciaza ca un onorariu avocatial in cuantum de 11900 lei este vadit disproportionat fata de miza litigiului care consta in respingerea cererii privind notarea in cartea funciara a existentei litigiului bazat pe cererea 21000/08/II 07 2008 conform scrisorii CEDO. Mai mult instanta are in vedere ca procedura solutionarii acestui tip de cauze este una relativ simpla, ce nu presupune administrarea unor dovezi complexe.
Pe de alta parte, acelasi avocat a redactat plangerea introductiva in instanta si a asistat partea in fata instantei de fond, astfel incat studierea dosarului in faza apelului si formularea apararilor nu a presupus o munca deosebita, aspectele de fapt si de drept fiindu-i cunoscute.
Mai mult, in primul ciclu procesual, apelul a fost anulat ca netimbrat, iar in rejudecare, apelul a fost solutionat la primul termen de judecata .
Ca atare, suma de 11.900 lei acordata intimatei de catre tribunal, cu titlu de cheltuieli de judecata, apare ca nepotrivit de mare, Curtea apreciind ca un onorariu avocatial in cuantum de 6.000 lei corespunde gradului de complexitate a cauzei precum si eforturilor depuse de catre avocatul intimatei pentru solutionarea acestei cauze .
Prin urmare, in raport de aceste argumente, Curtea apreciaza ca in mod gresit instanta de apel nu a dispus diminuarea cheltuielilor de judecata efectuate de catre intimata, dispozitiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. fiind aplicate in mod gresit.
Fata de cele retinute, Curtea va admite recursul, va modifica decizia recurata in sensul ca va obliga pe apelant la 6.000 lei cheltuieli de judecata reduse, conform art. 274 alin. 3 C.proc.civ., catre intimata.